Predica Parintelui Cleopa la Duminica a XVI-a dupa Rusalii

 

Si a zis Domnul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine

ai fost credincioasa, peste multe te voi pune (Matei 25, 21)

Iubiti credinciosi,

Una din invataturile ce le putem trage din Sfinta Evanghelie de azi este aceea ca fiecare dintre noi avem datoria de a inmulti talantul cel incredintat noua de Dumnezeu. Fiecare om are talantul sau de la Dumnezeu si nici unul nu este fara talant. Inmultirea lui ii aduce mintuirea cea vesnica a sufletului sau, precum si intrarea lui in Imparatia Cerurilor, dupa cum zice Domnul in cuvintul Sau catre cel ce a inmultit talantul sau: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune, intra intru bucuria Domnului tau (Matei 25, 21).

Ce este "bucuria Domnului", daca nu Imparatia Cerurilor. La fel vedem ca cel ce nu a inmultit talantul sau, s-a osindit in munca cea vesnica, dupa cum ne arata iarasi Domnul zicind: Iar pe sluga cea netrebnica aruncati-o intru intunericul cel mai de afara. Acolo va fi plingerea si scrisnirea dintilor (Matei 25, 30). Iata deci, fratii mei, cit de luminat si cit de clar ne arata Mintuitorul nostru, ca cel ce inmulteste talantul sau, se mintuieste si intra intru Imparatia Cerurilor, iar cel ce nu se sileste a-si inmulti talantul sau, se osindeste.

Poate va zice cineva: "Eu nu am talant!" Mare minciuna spune unul ca acesta si nu trebuie nicidecum ascultat. Noi vedem din Sfinta Evanghelie de azi, ca toti au primit talanti, unul cinci, altul doi, altul unul, dar nici unul nu a ramas fara de talant. Daca ar fi fost vreunul fara de talant, ar fi zis Domnul ca altuia nu i-ar fi dat nici un talant. Dar aratind ca toti au luat talanti, nimeni nu se poate incumeta a zice: "Eu n-am nici un talant!" Putem zice ca nu toti au primit la fel talantii, ca unii mai multi, altii mai putini si ca nu toti au primit acelasi fel de talant, aducindu-se aminte de marturia Sfintei Scripturi care zice: Duhul este unul, iar darurile felurite (Romani 12, 6; Efeseni 4, 7; I Corinteni 7, 7; 1, 24).

Iubiti credinciosi,

Asa de exemplu, unul este patriarh, altul conducator de tara, altul mitropolit, altul episcop, altul preot, altul staret de minastire,altul conducator de osti, altul mare dregator in societate, altul scriitor, altul judecator, altul dascal bisericesc, altul pictor sau zugrav, altul filosof, altul mare cintaret, altul astronom, altul croitor, altul mester dulgher sau timplar, altul cizmar, altul zidar, altul invatator, altul lucrator de pamint, altul pazitor de vite sau de oi si asa mai departe. Dar sa nu uite fiecare ca, pe cit dregatoria lui este mai mare, cu atit mai mare raspundere are in fata lui Dumnezeu si a oamenilor, caci are datoria a-si inmulti talantii incredintati lui, aducindu-si aminte de cuvintul Domnului care zice: Caruia i s-a dat mai mult, mai mult se va cere de la dinsul (Luca 12, 48).

Marii dregatori si pastorii de suflete trebuie sa-si inmulteasca talantii primiti spre folosul de obste al poporului, fie prin scris, fie prin cuvint, dar mai ales prin pilda cea buna a vietii lor, deoarece mai mult zideste cineva pe altii prin traire decit prin cuvint. De aceea si Mintuitorul a cerut mai inainte de invatatura, trairea, lucrarea duhovniceasca, zicind: Cel ce va face si va invata, acesta mare se va chema (Matei 5, 19), iar unul din sfinti a zis: "Taci tu, sa vorbeasca lucrurile tale" (Filocalia X, Cuvintul 23).

Marele Apostol Pavel indeamna pe ucenicul sau Tit sa se faca in toate pilda buna de urmat, zicind: Intru toate arata-te pe tine pilda de fapte bune (Tit 2, 7). Daca cineva este pastor de suflete in Biserica lui Hristos, trebuie sa predice neincetat Sfinta Evanghelie (Marcu 16, 15; Fapte 15, 7); pe toti trebuie sa-i invete calea mintuirii (Luca 1, 17; Fapte 13, 26; 16, 17); sa-i convinga pe cei necredinciosi si rataciti de la adevar (Fapte 20, 21; Romani 1, 5; 10, 8); sa imprastie intunericul necredintei (Matei 5, 14-16; Fapte 26, 18; II Corinteni 4, 6); sa vegheze asupra sufletelor si sa le calauzeasca spre Hristos fara interes (I Corinteni 9, 18; II Corinteni 11, 7).

Pastorul de suflete are datoria de a predica cuvintul Domnului cu staruinta si in toata vremea (II Timotei 4, 2); a invata cu blindete (II Timotei 2, 25: I Timotei 5, 20; Tit 1, 13); a pastra cu scumpatate dreapta credinta (I Timotei 6, 20; II Timotei 1, 14); a nu da nici o pricina de sminteala credinciosilor (II Corinteni 6, 3; Romani 14, 13-14; I Corinteni 8, 13); a suferi pentru credinciosi (II Corinteni 1, 8; Coloseni 1, 24); a nu se rusina si a nu se infricosa de amenintarile oamenilor (Ieremia 1, 8; 1, 17; Iezechiel 2, 7-9; 3-9; Fapte 4, 19-23); a opri pe femei sa predice in Biserica (I Corinteni 14, 34-35); a pastra in intregime invatatura Sfintei Evanghelii (I Timotei 1, 3) si altele.

Acestea si inca multe altele, daca le vor face pastorii si credinciosii Bisericii lui Hristos, atunci se vor afla in toata vremea lucrind la inmultirea talantilor lor, pentru care vor primi plata de la Dumnezeu, in ziua cea mare a Judecatii de apoi. Daca toti se vor sili sa-si inmulteasca talantul lor dat de Dumnezeu, plata si rasplatire vor lua de la El si cinste de la oameni, care se vor folosi de harnicia si dragostea lor de a lucra spre binele obstesc al tuturor.

Dar si in altfel poate crestinul si mai ales preotul a-si inmulti talantul sau spre slava lui Dumnezeu si folosul de obste al oamenilor. De exemplu, daca cineva are darul propovaduirii si predica Evanghelia dupa masura credintei sale; daca altcineva are slujba si o savirseste cu evlavie; daca altul are darul invataturii si se sirguieste a invata cele sfinte pe altii; daca unul face milostenie cu voie buna, daca altul lucreaza in orice fel spre binele aproapelui sau, toti acestia isi inmultesc talantii lor (Romani 12, 8).

Daca unii se silesc a duce viata sfinta in feciorie, in post, in rugaciune, in infrinare de la toate, in privegheri si citirea Sfintelor Scripturi, unii ca acestia se afla inmultindu-si talantii lor (Tit 2, 7). Daca altii au darul rabdarii, al tacerii, al blindetii si al smereniei, al indelungatei rabdari si prin aceste fapte bune sint pilde pentru cei din jurul lor, ca niste lumini in sfesnicul Bisericii lui Hristos, spre folosul tuturor, si acestia se afla inmultind talantii lor (Matei 5, 14-15). Daca altul are darul trezviei, al barbatiei, al dragostei, al nerautatii, al evlaviei, al supunerii si al ascultarii, slujind tuturor cu bucurie si cu dragoste, acesta lumineaza cu pilda vietii sale pe toti cei din jurul lui si plineste cuvintul Domnului care a zis: Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, ca sa vada faptele voastre cele bune si sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din cer (Matei 5, 16). Astfel, cei ce lumineaza si zidesc pe altii prin viata lor, unii ca acestia pururea se afla inmultind talantii lor, spre slava lui Dumnezeu (I Corinteni 10, 3-10; Filipeni 1, 11).

Daca altul are credinta tare si nefatarnica si lucreaza cu dragoste spre mintuirea si folosul tuturor oamenilor; daca rabda cu vitejie de suflet toate necazurile, ispitele, bolile, scirbele si pagubele, fara a cirti impotriva lui Dumnezeu si multumeste in toate incercarile cele grele Preabunului Dumnezeu, unul ca acesta aduce Domnului roada prin rabdarea sa, dupa cuvintul Domnului (Luca 8, 15), si in toata vremea vietii sale isi inmulteste talantii dati lui de Dumnezeu, spre dobindirea fericirii vesnice in Imparatia Cerurilor.

Daca altii isi petrec viata in frica si in dragoste de Dumnezeu, in smerenie si blindete, daca nasc si-si cresc copiii in dreapta credinta si evlavie, in post si rugaciune, in umilinta si nerautate, unii ca acestia dau pilda buna celor care ii vad, si asa se afla inmultind talantii lor, spre slava lui Dumnezeu si spre folosul oamenilor (Matei 11, 29; 21, 5; Coloseni 3, 12; Isaia 66, 2).

Cei ce ostenesc si ingrijesc de bolnavi, de batrini si neputinciosi, sprijinindu-i cu dragoste si jertfindu-se prin rabdare si osteneala, pentru ajutorul si sprijinul lor, purtindu-le neputintele si ingrijind de sanatate si nevoile lor, unii ca acestia implinesc cuvintul Domnului, care a zis: Bolnav am fost si M-ati cercetat (Matei 25, 36; Iov 22, 6-7). Astfel si acestia se afla inmultind talantii lor, spre slava lui Dumnezeu si a lor mintuire (I Corinteni 10, 31; Filipeni 1, 11). Daca altul este bogat si se milostiveste sa ajute din dragoste pe saraci, pe bolnavi si neputinciosi, impartindu-le cu dragoste cele de trebuinta, si acesta isi inmulteste talantul sau prin milostenie si va cistiga mila lui Dumnezeu in ziua cea de apoi, dobindind fericirea vesnica de la Hristos, Care a zis: Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui (Matei 5, 7).

Iubiti credinciosi,

Am aratat ca toti oamenii au primit talanti de la Dumnezeu si ca fiecare este dator a-si inmulti talantul sau spre a intra in bucuria Imparatiei Cerurilor. Am aratat si ce pedeapsa vor lua cei lenesi si nelucratori care nu s-au silit in viata la inmultirea talantilor lor.

Noi stim ca toti sfintii si dreptii lui Dumnezeu de la inceputul zidirii lumii s-au silit fiecare, prin cuvint si fapte bune, a-si inmulti talantii lor. Daca vom citi cu atentie dumnezeiasca Scriptura si invataturile Sfintilor Parinti, vom intelege luminat ca patriarhii, proorocii, apostolii, ierarhii, mucenicii, marturisitorii, cuviosii si toti sfintii Vechiului si Noului Testament s-au silit in viata lor sa implineasca cu toata sirguinta poruncile lui Dumnezeu spre slava Lui si spre mintuirea sufletelor lor. Astfel cu osteneala, prin lucrarea faptelor bune ei si-au inmultit talantul dat lor de Dumnezeu. Ei aveau pururea in minte ca Preabunul Dumnezeu, in ziua cea mare a judecatii de apoi, va rasplati fiecaruia dupa faptele lui, precum scrie: Ca toata fapta o va aduce Dumnezeu la judecata, cu tot lucrul trecut cu vederea, ori bun, ori rau (Eclesiast 12, 14). Si iarasi ca: Fiul Omului va sa vina intru slava Tatalui Sau cu ingerii Sai si atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele sale (Matei 16, 27).

Deci nimeni sa nu creada ca il va mintui credinta cea moarta, care nu este urmata de fapte bune. Ci avind in vedere ca este munca si pedeapsa pentru nelucrarea faptelor bune, precum si mare rasplata pentru cei care se ingrijesc de mintuirea sufletului, inmultind talantii dati lor de Dumnezeu, fiecare sa se sileasca cu toata sirguinta in aceasta viata trecatoare, la lucrarea poruncilor lui Dumnezeu si la toata fapta buna.

Spre sfirsitul acestei predici, va spun o istorioara adevarata, din care fiecare poate intelege cit de mare bucurie si fericire are in ceasul mortii si in ziua Judecatii de apoi, cel ce s-a silit in viata la inmultirea talantului sau, spre folosul sufletesc al altora si spre slava lui Dumnezeu.

A fost un dascal si propovaduitor al cuvintului lui Dumnezeu, care in toata viata sa predica, invata si indemna pe oameni la parasirea pacatelor si la lucrarea faptelor bune. Pe unii ii indemna sa se duca la spovedanie, pe altii ii indemna sa faca milostenie, pe altii care erau invrajbiti ii sfatuia sa se impace cu fratii lor; pe altii ii indemna sa mearga regulat la biserica si sa citeasca sfintele carti, iar pe altii ii indemna la post, la rugaciune, la curatenie si infrinare. Astfel, bunul dascal nu se lenevea la mintuirea sa si a fratilor sai crestini.

Ajungind la batrinete si in clipa mortii era ca orice om in mihnire si frica de ceasul acela, in care si Mintuitorul S-a intristat, zicind: Intristat este sufletul Meu pina la moarte (Marcu 14, 34). Dar, pe cind isi dadea sufletul, fiindca se silise toata viata la indreptarea si mintuirea multora, deodata a vazut o ceata mare de saizeci de mii de suflete, stralucind ca soarele, care l-au intimpinat cu mare veselie si i-au spus: "Fratele nostru iubit, tu ne-ai luminat pe noi cu cuvintul lui Dumnezeu si prin tine am parasit pacatul si ne-am indreptat a sluji lui Hristos Care cu a Sa mila si indurare ne-a trecut din moarte in viata. Acum am fost trimisi de Dumnezeu sa te intimpinam intru iesirea ta din aceasta viata, si sa calatorim cu tine, petrecindu-te pina la cer, dupa cum avem porunca Ziditorului nostru". Aceasta mare ceata de suflete mintuite, au insotit la cer cu mare bucurie pe cel care s-a ostenit la mintuirea sufletelor lor.

Iata deci, fratilor, cum si-a inmultit talantul acest dascal fericit si cita bucurie a avut in vremea sfirsitului sau, pentru osteneala ce a depus-o la mintuirea atitor suflete. Si cu dreptate s-a intimplat acest lucru, ca iata ce zice Apostolul Iacob: Fratii mei, daca unul din noi va rataci de la adevar si il va intoarce cineva, sa stie ca cel ce a intors pe pacatos de la ratacirea caii lui, isi va mintui sufletul sau de moarte si va acoperi multime de pacate (Iacob 5, 19-20).

Vedeti, fratii mei, dascalul mai sus amintit nu a intors numai un suflet la calea mintuirii, ci dupa cum ati auzit, saizeci de mii de suflete care, dupa mila si dreptatea lui Dumnezeu, au fost trimise sa-l intimpine in vremea iesirii lui din viata si sa-l conduca pina la cer.

Deci, la fel sa facem si noi. Cel mai mult ne ajuta la mintuire si la inmultirea talantilor rugaciunea, postul, milostenia, smerenia, spovedania, Sfinta Impartasanie si iertarea din inima a tuturor. Sa ne rugam cel mai mult ca sa ne ierte Dumnezeu pacatele. Sa tinem cu rivna posturile in zilele rinduite, ca rugaciunea sa aiba har si putere. Sa fim smeriti si blinzi la inima cu ce putem ca sa fim si noi miluiti la cer. Sa avem duhovnici buni si sa ne apropiem cu mare evlavie de Trupul si Singele lui Hristos. Sa iertam din inima pe toti cei ce ne fac rau si sa ajutam dupa putere la mintuirea celor din jurul nostru.

De vom face asa, si pacatele ni se vor ierta, si anii vietii ni se vor binecuvinta, si talantii ni se vor inmulti, si sfirsit bun vom dobindi, iar in ceasul mortii, ingerii cei buni si sufletele celor pe care i-am calauzit la mintuire ne vor intimpina si la odihna cereasca ne vor insoti, de care sa ne invredniceasca Hristos Dumnezeu, cu rugaciunile Preacuratei Maicii Sale. Amin.

cleo