Nu trebuie să ne lenevim a vorbi şi despre frica îndoită de Dumnezeu. Dar ni se pare că, vorbind numai despre frica desăvârşită după ce am încheiat cele opt capete, am nesocoti ordinea. Deci trebuie să vorbim şi despre frica cea dintâi, căci Sfinţii Părinţi au aşezat frica după credinţă.
a) Despre frica dintâi, sau a începătorilor. Să ştii, deci, prea iubite, că frica de Dumnezeu este îndoită, una a începătorilor şi alta a celor desăvârşiţi. Despre cea dintâi s-a scris aşa: «începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu» (Pilde 1, 7); şi: «Veniţi, fiilor, să mă ascultaţi, frica Domnului vă voi învăţa pe voi» (Ps. 33, 11); şi: «De frica Domnului se abate fiecare de la păcat» (înţ. Sir. 2, 7); şi: «Unde e frică, acolo e şi păzirea poruncilor» (înţ. Sir. 2, 16). Iar cuviosul Isaac zice: «Frica de Dumnezeu e începutul virtuţii, dar se spune că este şi rodul credinţei şi ea se seamănă în inimă, când cugetarea se desparte de împrăştierea lumii, adunînd gândurile sale cele ce umblă în împrăştiere, în gândirea la viitoarea adunare a tuturor»; şi: «începutul vieţii adevărate a omului este frica de Dumnezeu. Dar ea nu vrea să rămână în suflet odată cu împrăştierea»; şi: «înţelepţeşte-te ca să pui temelie în călătoria ta frica de Dumnezeu şi în puţine zile te vei vedea din nou în poarta împărăţiei, pe un drum neocolit».
b) Despre frica a doua, cea desăvârşită. Iar despre frica a doua, sau cea desăvârşită, s-a spus aşa: «Fericit bărbatul care se teme de Domnul; întru poruncile Lui va voi foarte» (Ps. 111, 1). Şi: «Fericiţi toţi cei ce se tem de Domnul, cei ce umblă în căile Lui» (Ps. 127, 1). Şi: «Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii Lui; că nu le lipseşte ceva celor ce se tem de El» (Ps. 33, 19). Şi: «Iată, aşa se va binecuvânta omul care se teme de Domnul» (Ps. 127, 4). Şi: «Frica de Domnul este curată; ea rămâne în veacul veacului» (Ps. 18, 10).
Dar scrie şi Sfântul Petru Damaschinul: «Semnul fricii dintâi este că urăşte păcatul şi se mânie pe el, ca cel rănit de fiară. Iar al celei desăvârşite e că iubeşte virtutea şi se teme de schimbare. Căci nimeni nu e neschimbător şi în orice lucru în viaţa aceasta trebuie să ne temem pururea de cădere».
De aceea şi tu, ascultându-le acestea cu înţelegere, sileşte-te să ţii în tine neîncetat, împreună cu toate cele spuse mai înainte, şi frica cea dintâi. Căci ea e cea mai sigură păzitoare a comorii tuturor faptelor bune. Dacă o ai pe ea, vei avea paşii tăi îndreptaţi spre lucrarea tuturor poruncilor Domnului nostru Iisus Hristos. Iar înaintând pe calea lor, vei dobândi şi frica desăvârşită şi curată, prin dorirea virtuţilor şi prin mila Bunului Dumnezeu.
Metoda sau cele 100 capete ale lui Calist și Ignatie Xanthopol în Filocalia, vol.VIII, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă al B.O.R., București, 1979
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!