28 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 DACĂ CINEVA OSÂNDESTE PE UN ALTUL PENTRU O GREȘEALĂ PE CARE O FACE ȘI NU ÎȘI DĂ SEAMA DE CĂDEREA SA, CA SĂ SE POCĂIASCĂ, DE OBICEI CADE ÎN ACEEAȘI GREȘEALĂ  !

Când eram la Sfânta Mănăstire Stomiu, am aflat despre o colegă de-a mea din scoala primară că apucase pe o cale gresită si făcea multe suflete să păcătuiască în Konita.

 Am început asadar să mă rog să o lumineze Dumnezeu si să-i dea în gând să urce la mănăstire, ca să-i vorbesc. 

Am pregătit si câteva pasaje despre pocăintă din Sfânta Scriptură si din scrierile Părintilor. 

Într-o zi a venit împreună cu alte două femei. 

I-am vorbit, si părea că a înteles. 

A continuat apoi să vină adeseori împreună cu copilul ei si aducea lumânări, untdelemn, tămâie pentru biserică.

27 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 

"Sunteţi supărat/ă că Dumnezeu nu vă ascultă rugăciunile ?

Nu vă supăraţi pe Cel de la care avem :

şi fiinţa, 

şi viaţa, 

şi suflarea, 

şi înţelegerea, 

şi totul. 

Vă rog: 

nu vă plângeţi de Cel ce are de mii de ori mai multă dreptate să se plângă de noi înaintea îngerilor şi sfinţilor Săi..."

Sfântul  Nicolae  Velimirovici

26 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 

”Prin Evanghelia Sa, Domnul Hristos i-a invatat pe oameni cum sa poarte razboi cu ei insisi – cum sa se imblanzeasca, sa se cultive, sa se smereasca, sa se innobileze si, de asemenea, cum sa se indumnezeiasca prin acest razboi. El a trasat o strategic si tactica precisa. A aratat in chip minunat oamenilor cum trebuie sa fie ca sa nu se ajunga la razboi intre ei sau impotriva lor. El nu a afirmat ca nu va fi razboi, ci a invatat cum sa nu fie provocat razboiul. Insa, cu duhul Sau prorocesc, El a prevazut ca nu toti oamenii vor vrea sa il asculte si ca din pricina aceasta vor fi multe razboaie. Veti auzi de razboaie si de zvonuri de razboaie… ca se va scula neam peste neam si imparatie peste imparatie (Matei 24, 6-7). Mantuitorul a adus pace intre oameni, a adus bunavoire, a adus intelegere, a descoperit calea, a numit mijloacele, a daruit ajutor statornic tuturor si fiecaruia. Insa toate aceste daruri dumnezeiesti le vor refuza multi, si ca atare vor fi batuti cu sabia razboiului. Nu vor fi batuti cu razboi indata ce pacatuiesc, ci dupa indelunga si preaindelunga rabdare si iertare a lui Dumnezeu. Dupa ce toate celelalte mijloace inteleptitoare sint epuizate, Dragostea Cereasca Se slujeste de mijlocul ultim – baterea copiilor Sai cu biciul razboiului.

Cuvânt la Duminica Lăsatului sec de carne - Sfântul Ioan Gură de Aur

din “Omilii la Postul Mare”

„Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori,
cu putere si cu slavă multă”  (Lc. 21, 27)

Gândirea la iad şi la împărăţia cerului
trebuie să ne ferească de păcat

„Noi toţi trebuie să ne arătăm înaintea scaunului Judecăţii lui Hristos, ca să ia fiecare după cele săvârşite prin trup, ori bine ori rău” (II Cor. 5, 10).

Să ne înfăţişăm, rogu-vă, înaintea scaunului Judecăţii lui Dumnezeu, ca şi cum El ar sta înaintea noastră, ca şi cum Judecătorul ar fi aşezat pe dânsul şi ca şi cum toate faptele noastre ar fi descoperite. Aşa, noi trebuie nu numai să ne arătăm înaintea acestui scaun de judecată, ci vom fi înaintea lui cu totul dezveliţi. Nu roşiţi oare ? Adeseori am voit noi mai bucuroşi să murim decât unele fapte de ruşine ale noastre să fie cunoscute prietenilor noştri celor vrednici de cinste. Dar ce vom simţi noi atunci când păcatele noastre vor fi descoperite îngerilor şi oamenilor, si nouă înşine ne vor fi ţinute înaintea ochilor?

25 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Ce este iertarea?

"Iertarea înseamnă să-l vezi pe om aşa cum e, cu păcătul său şi cu ceea ce îl face să fie insuportabil, şi să spui:

- Te voi purta ca pe o cruce; te voi purta până în Împărăţia lui Dumnezeu, fie că vrei, fie că nu. Bun sau rău, eu te voi purta pe umerii mei, te voi aduce la Domnul şi-I voi spune:

'Doamne, l-am purtat pe acest om în tot timpul vieţii mele, pentru că mi-a fost teamă să nu se piardă.

Acum iartă-l şi Tu, în numele iertării mele!'"

(Mitropolitul Antonie de Suroj)

24 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 Simt în inima mea un gol puternic. .

Simt o lipsă mare ce mă apasă pe inimă. 

Mă doare inima. 

Şi nu ştiu pentru ce. 

Sunt sătul şi totuşi mi-e foame de ceva. 

Sunt adăpat şi totuşi o sete cumplită mă chinuie.

Sunt odihnit și totuşi o osteneală lăuntrică mă doboară. 

Sunt bine îmbrăcat şi totuşi un vânt nevăzut bate fără milă peste sufletul meu. 

O lipsă mare, 

un gol puternic, 

o foame şi o sete ce le simt, 

SUNT TOATE PENTRU CĂ NU-L AM ÎN MINE ÎNCĂ PE IISUS 

23 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 

SĂ  NE SOCOTIM MAI NEVREDNICI ȘI MAI RĂI  DECÂT  TOȚI 

De voieşti a lăuda pe Dumnezeu, smerește-te și doreşte a fi prigonit de alţii. 

Smereşte-te cu toţi şi sub toţi, dacă voieşti a slăvi pe Dumnezeu.

DACĂ VREI A-L AFLA,  NU TE ÎNĂLŢA, CĂ EL FUGE...

Smereşte-te şi smereşte-te cât poţi, iar El va veni să te afle şi să te îmbrăţişeze. 

22 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Faci răul, te va pedepsi Dumnezeu; faci binele, te pot pedepsi oamenii!

"Scrisoarea ta m-a mişcat mult. N-am să-ţi ascund: am plâns asupra ei, citind-o şi recitind-o de mai multe ori. În ea este înscrisă întreaga dramă a vieţii omeneşti. Îmi scrii că ai crescut cu totul în ticăloşie. Mai ales furtul îţi stătea în obicei – dar te păzeai cu îndemânare, şi toţi te lăudau ca pe un tânăr de treabă. Odată, însă, ai fost prins furând şi fugărit. Ai fugit şi ţi-ai rupt piciorul. Nimeni nu a aflat taina ta. Au chemat doctorul. Doctorul ţi-a zis că s-a terminat cu piciorul.

Au chemat preotul să citească rugăciune. Rugăciunea, spui tu, nu a ajutat piciorului tău rupt, dar ţi-a cutremurat sufletul.

Ţi-ai amintit de Dumnezeu, şi ţi s-a făcut silă de viaţa ta ticăloasă. Te-ai pocăit cu sufletul şi ai făgăduit că vei trăi după legea lui Dumnezeu.

Şi atunci, cum spui că rugăciunea nu ţi-a ajutat? Te-a deşteptat; a înviat sufletul tău. Şi asta este principalul. Ai plătit sufletul cu un picior. Ieftin l-ai plătit.

21 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Cu adevărat, prietenul credincios mângâiere este în viaţă. Ce n-ar fi în stare să facă un prieten adevărat? Câtă plăcere, câtă prisosinţă şi cât temei nu aduce el? Poţi descoperi atâtea comori, dar nimic nu preţuieşte cât un prieten adevărat. Să arătăm mai întâi bucuriile legate de prietenie.

Vederea   unui   prieten   îmbracă   inima   în sărbătoare şi o înfloreşte; te legi de el cu un lanţ care-ţi umple   sufletul   de   o   fericire   nespusă;   chiar   numai aducerea-aminte despre el dă aripi gândului şi-l înalţă. Vorbim  despre  prietenii   buni,  care   sunt  devotaţi   şi jertfelnici.

Vorbim despre acei care ard de prietenie. Dacă vreunul din voi are un prieten din aceştia, va recunoaşte că spun drept şi de l-ar vedea în fiecare zi şi tot nu s-ar sătura - şi-i doreşte ceea ce sieşi îşi doreşte.Ştiu pe cineva, care cerea sfinţilor să se roage mai întâi pentru prietenul său şi după aceea şi pentru sine. Atât de mare dar este un prieten adevărat, că de dragul lui, îţi sunt scumpe unele locuri şi unele vremuri.

20 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 Ce veste poate fi mai mângâietoare pentru păcătosul ce stă descumpănit în faţa uşilor pocăinţei, dacă nu vestea despre nesfârşita şi negrăita milostivire a Tatălui Ceresc faţă de păcătoşii care se pocăiesc? Această milostivire este atât de mare încât i-a uluit chiar şi pe sfinţii îngeri - fiii întâi-născuţi ai Tatălui Ceresc, ce niciodată n-au călcat nici măcar una singură dintre poruncile Lui. Cu minţile lor luminate şi înalte ei n-au putut, totuşi, pricepe neurmata milostivire dumnezeiască faţă de neamul omenesc. Ei aveau nevoie în această privinţă de o descoperire de Sus, şi din descoperirea de Sus au învăţat că se cuvine lor să se bucure şi să se veselească, pentru că fratele lor mai mic - neamul omenesc - mort era, şi a înviat; pierdut era, şi s-a aflat prin mijlocirea Răscumpărătorului. Bucurie se face înaintea îngerilor lui Dumnezeu chiar şi pentru un singur păcătos care se pocăieste.

19 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Să ne întoarcem de îndată la Tatăl Ceresc

În  Epistola  către  Timotei,  Apostolul  Pavel scrie următoarele:

„Şi aceasta să ştiţi, că în zilele cele de apoi vor  veni  vremuri  cumplite.  Că  vor  fi  oameni iubitori  de  sine,  iubitori  de  arginţi,  măreţi, trufaşi,  hulitori  de  părinţi,  neascultători, nemulţumitori, necuraţi.

Fără de dragoste, neprimitori de pace, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine.

Vânzători,  obraznici,  îngâmfaţi,  iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu.

Având chipul bunei credinţe, dar puterea ei  tăgăduind;  şi  de  aceştia  te  fereşte…”  (II Tim 3, 1-5).

„Oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi” (II Tim 3, 13).

18 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Fiecare creştin să stea cu evlavie în fata Sfinţilor

Pe cât de departe stă cerul de pământ, pe atât de mult ne întrec pe noi, păcătoşii, sfinţii plăcuţi lui Dumnezeu; ei sunt fiinţe cereşti – noi suntem pământeşti; ei sunt sfinţi – noi suntem plini de mulţimea păcatelor; ei L-au iubit pe Dumnezeu, din toată inima, cu toată puterea lor, urându-se pe sine şi lumea – noi ne iubim cu o împătimire extremă pe noi înşine şi lumea; iubim toate lucrurile ei pierzătoare de suflet şi potrivnice lui Dumnezeu; ei au agonisit o minte cerească, o inimă cerească, o voinţă cerească, prinzând dragoste de voia lui Dumnezeu şi înfrângându-şi propria lor voinţă, trupească, stricată, pierzătoare – noi am fost pământeşti şi am întinat mintea şi inima şi voinţa noastră, toate pornirile şi înclinaţiile noastre sufleteşti.

17 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 Nimic nu este mai străin sufletului creştin ca trufia. Zic trufie şi câtuşi de puţin cinstită vorbire şi curaj, care se potrivesc de minune creştinului.

Tot aşa, una-i umilinţa şi altceva josnicia, linguşirea şi lichelismul. Dar vă limpezesc prin câteva pilde.

Firea – se pare – le potriveşte şi pe cele ce sunt potrivnice. Lângă grâu, neghina, lângă trandafir, spinii.

Copiii ar putea fi înşelaţi, dar oamenii maturi, cunoscători, ca să zicem, în  această plugărie duhovnicească, ştiu să deosebească ceea ce-i rău de ceea ce-i, cu adevărat, bine.

Doriţi să înţelegeţi convieţuirea umilinţei şi a libertăţii? Ascultaţi pe Sfântul Apostol Pavel: “îmi pasă prea puţin de voi fi judecat de voi sau de lume – iar eu nu mă judec pe mine însumi. Ştiu că n-am făcut nici un rău. Dar nu sunt de loc îndreptăţit pentru aceasta…”

16 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Voi sunteti prietenii Mei...

De ce acest titlu? deoarece suntem prea orbi sufleteste incat sa ne observam Prietenul adevarat. Cati dintre noi am fost raniti sau dezamagiti de prieteni pana acum? Din opiniile adunate, foarte multi.

De ce acest titlu? deoarece suntem prea orbi sufleteste incat sa ne observam Prietenul adevarat. Cati dintre noi am fost raniti sau dezamagiti de prieteni pana acum? Din opiniile adunate, foarte multi.

As vrea sa va vorbesc in cateva randuri...despre un altfel de prieten. El niciodata nu m-a tradat, niciodata nu mi-a intors spatele. Niciodata nu s-a suparat pe mine si nici nu m-a dezamagit vreodata. Nu este numai prietenul meu, ci si al vostru. Defapt...este prietenul celui care-L cauta cu adevarat. (Georgiana)

Iata ce ne spune Parintele Porfirie:

PREDICĂ LA SF. AP. ONISIM - 15 FEBRUARIE

 

Frați creștini,

După alegerea celor doisprezece apostoli, Domnul nostru Iisus Hristos a luat încă şaptezeci de apostoli mai mici, ca să-i trimită la propovăduire. Despre acest lucru scrie Sfântul Evanghelist Luca astfel: După aceştia a arătat Domnul şi alţi şaptezeci (şi doi), şi i-a trimis câte doi înaintea feţei Sale; pentru că pe cei doisprezece îi avea lângă Dânsul, ca pe nişte martori ai vieţii Sale, iar pe cei şaptezeci îi trimitea.

Dar care erau numele celor şaptezeci nu este adeverit, de vreme ce, precum scrie Sfântul Evanghelist Ioan: Mulţi din ucenicii Lui s-au dus şi după aceea nu mai umblau cu Dânsul. Şi a zis Iisus celor doisprezece: Oare şi voi voiţi să vă duceţi? Şi a fost aşa, căci aproape de patima cea de bunăvoie a Domnului, se împuţinaseră foarte mult ucenicii lui şi abia câţiva din cei şaptezeci rămăseseră lângă El, dar şi din cei doisprezece a căzut unul. Iar după Înviere, ceata sfinţilor doisprezece apostoli s-a împlinit cu Matia, iar ceata celor şaptezeci s-a inmulțit încet cu cei nou încredinţaţi prin buna vestire a celor care erau în ceata celor doisprezece şi prin propovăduirea Sfântului Pavel, cel chemat de sus, fiind în aceeaşi ceată cu Sfântul Petru. Deci se află despre cei şaptezeci de apostoli o istorie, sub numele Sfântului sfinţit Dorotei, episcopul Tirului, scrisă şi la începutul cărţii faptele apostolilor.

15 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 15 februarie, de Ziua Națională a Lecturii

Adevăr îţi grăiesc: „Dacă nu vei citi cărţile cele făcute de Sfinţii Părinţi cu întrebarea celor iscusiţi, cu durere, niciodată nu vei putea cunoaşte împrelestirile diavolului şi a scăpa de cursele lui cele ascunse, ci totdeauna ca în noapte, în neştiinţa ta umblând fără de lumina citirii cărţilor, ai să cazi în multe gropi.”

Şi să nu-mi grăieşti mie, părinte, că una sau două cărţi sunt de ajuns pentru citirea cea către îndreptarea sufletească. Că si albina nu numai dintru una sau două, ci din multe florişoare adunând dulceaţă, miere face. Aşijderea şi cel ce citeşte cărţile Sfinţilor Părinţi, dintru una se îndreptează pentru sfânta credinţa a urma drept, dintr-alta de pustnicie şi din alta de ascultare. Şi pe scurt a zice, dintru învăţăturile multor Sfinţi Părinţi, se îndreptează omul către viaţa Evangheliei. Şi pentru rugăciunile sfinţilor acelora ce cu Duhul Sfânt au făcut cărţile, scapă şi din urmarea cea împrelestită şi împotrivitoare Sfintei Biserici şi se îndreaptă în calea mântuirii, scăpând de mult împletitele vicleşuguri ale diavolului, cu bun darul lui Hristos.

14 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 DIN CE CAUZĂ AVEȚI ATÂTEA TRISTEȚI ?

Aceasta este întrebarea pe care Mântuitorul o pune omenirii, tulburată și fărâmițată în bucăți din cauza multor supărări.

Cine dintre voi poate prin stres să adauge staturii sale un cot? 
(vezi Matei 6, 27)

Din ce cauză aveți atâtea tristeți? 

Este posibil ca mâine dimineață să nu răsară soarele?

Cel ce se îngrijește ca soarele să răsară mâine dimineață la o oră fixă și la o secundă fixă, se va îngriji și de toate frământările voastre cele mici...

Sfântul Nicolae Velimirovici

13 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

„Ce folos este ca trupul să fie deșert de bucate, iar sufletul a-l umplea de păcate? Ce folos este a fi galbeni și ofiliți de post, iar de pizmă și ură să fim aprinși? Ce folos este a nu bea vin și a fi beți de veninul mâniei? Ce folos este a nu mânca cineva carne și cu hulele a rupe carnea fraților noștri? Ce folos este a ne opri de cele ce sunt uneori slobode și a face cele ce nu sunt niciodată slobode? Că Dumnezeu pe aceia îi iubește și îi cinstește, care se feresc de cele oprite”.

„Ce neam înjură ca noi, de lege, de cruce, de cuminecătură, de morţi, de pomenire, de lumânare, de suflet, de mormânt, de colivă, de prescuri, de spovedanie, de botez, de cununie şi de toate tainele sfintei Biserici şi ne ocărâm şi ne batjocorim noi înşine legea?! Cine din păgâni face aceasta, sau cine-şi măscăréşte legea ca noi? Oare, nu înjurăm cu acestea toate pre Dumnezeu? Oare, nu ocărâm cu acestea poruncile Lui?”.

„Să nu ne trufim întru inimile noastre, pentru orice ce bine am face, că ne vom pierde plata ostenelii şi în scurt să ne ferim de toate lucrurile cele rele şi necuvioase, care ne vatămă la suflet şi se bucură vrăjmaşul nostru diavolul de ele, ci numai să poftim pururea să facem fapte bune şi plăcute lui Dumnezeu, pentru că rămân fără de moarte şi vom lua plată la ceruri pentru ele”. 

Sf. Ier. Martir Antim Ivireanul

Predica la Duminica Vamesului si a Fariseului - Sfantul Nicolae Velimirovici

 Luca 18:9-14

Catre unii care se credeau ca sunt drepti si priveau cu dispret pe ceilalti, a zis pilda aceasta: Doi oameni s-au suit la templu, ca sa se roage: unul fariseu si celalalt vames. Fariseul, stand, asa se ruga in sine: Dumnezeule, iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, rapitori, nedrepti, adulteri, sau ca si acest vames; postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate cate castig. Iar vamesul, departe stand, nu voia nici ochii sa-si ridice catre cer, ci-si batea pieptul, zicand: Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului. Zic voua ca acesta s-a coborat mai indreptat la casa sa, decat acela. Fiindca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta.

Un om a mers in padure ca sa aleaga un copac din care sa faca grinzi pentru acoperis. Si a vazut doi copaci, unul langa altul. Unul era neted si inalt, dar era putred pe dinauntru, si celalalt era cu damburi si urat pe dinafara, dar era sanatos pe dinauntru. Omul a oftat si si-a zis: “La ce-mi foloseste mie acest copac inalt, necioturos, daca este putred pe dinauntru si din care nu pot sa fac barne? Celalalt, chiar daca este cioturos si urat, cel putin este sanatos pe dinauntru si astfel, daca muncesc putin mai mult, pot sa-l folosesc la barne de acoperis pentru casa mea.” Si, fara sa se gandeasca mai mult, a ales acel copac.

Duminica vamesului si a fariseului. Predici ale Sfantului Luca Arhiep. Crimeei

 

I. Despre rugaciune

Se apropie Postul Mare, vreme de rugaciune si pocainta, vreme foarte insemnata a vietii noastre – fiindca ce lucru poate fi mai insemnat pentru crestini decat rugaciunea si pocainta?
Sfantul Apostol si Evanghelist Matei ne spune ca atunci cand Domnul Iisus Hristos a iesit la propovaduire, primul lucru pe care a inceput sa-l invete a fost pocainta. El ii cheama pe toti la pocainta prin urmatoarele cuvinte: “Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia cerurilor!” (Matei 3, 2). Chemarea la pocainta va rasuna mereu in rastimpul de pregatire pentru Post si in timpul Postului – astazi insa, vom vorbi despre rugaciune.

Rugaciunea este cea mai insemnata dintre lucrarile omenesti, fiindca prin rugaciune duhul omului intra in impartasire nemijlocita cu Duhul Cel Dumnezeiesc. Prin rugaciune intram in impartasire cu Insusi Dumnezeu, si cel a carui rugaciune se face de o adancime fara fund si neobisnuit de lucratoare, cel care a ajuns la rugaciunea cu care se ruga cuviosul si de Dumnezeu purtatorul parintele nostru Serafim de Sarov, stie preabine, din propria experienta, cum are loc impartasirea cu Duhul Cel Dumnezeiesc; stie ca oamenii primesc totul de la Dumnezeu cu ajutorul rugaciunii si in rugaciune: asa primesc si indreptarea cea adevarata a vietii lor, si pocainta, si mangaierea, si odihna, astfel spus tot ce este de trebuinta omului ca sa se mantuiasca.

Boala slavei deşarte

Predică la Duminica a XXXIII-a după Rusalii
(a Vameşului şi a Fariseului)
Evanghelia de la Luca 18,10-14

¹⁰ Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. ¹¹ Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. ¹² Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. ¹³ Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. ¹⁴ Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.

 1. „Doi oameni”. Înseşi cuvintele prin care evanghelistul introduce această pildă ne arată că ea a fost adresată „către unii care se credeau drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi” (v. 9).

Se ştie, într-adevăr, că fariseii se considerau „drepţi” şi-i dispreţuiau pe ceilalţi tocmai pentru că-i socoteau inferiori din punctul de vedere al „dreptăţii”. Însăşi denumirea de „farisei” (în ebraică: perişim) înseamnă „separaţi”. Fariseii nu se amestecau cu ceilalţi, pe care-i considerau cu mult mai prejos decât ei în ce priveşte îndeplinirea îndatoririlor religioase. „Mulţimea aceasta care nu cunoaşte Legea este blestemată!” – exclamă unii ca aceştia când constată popularitatea de care se bucură Iisus printre „ceilalţi” (In 7,49).

12 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 

În vremurile noastre parcă s-a stins cu totul dragostea creştină. Se urăsc azi popoarele, se urăsc fiii aceluiaşi neam, se urăsc chiar şi cei din aceeaşi casă. De ce s-a stins şi se stinge mereu dragostea creştină între oameni? Răspunsul cel mai bun îl dă Apostolul Ioan, când zice: „Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 8). Dumnezeu este dragoste. Dumnezeu şi Jertfa Fiului Său sunt izvorul iubirii; şi când ai aflat cu adevărat acest izvor, ţi se face şi viaţa ta un izvor de iubire creştină.

Domnul Iisus a lăsat în lume evanghelia iubirii de oameni și, până va dăinui această lume, nu se va ivi o evanghelie mai minunată decât aceasta. Miezul creștinismului acesta este: iubirea de Dumnezeu și de oameni. În porunca iubirii de Dumnezeu și de oameni, zicea Iisus că „se cuprinde toată Legea și proorocii” (Matei 22, 40).

(Preot Iosif Trifa, Mai lângă Domnul meu, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2003, p. 77)

11 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Văzând faţa altora, mi-o văd pe a mea, fiindcă noi toţi, ca unul, suntem creaţi de Dumnezeu, dintr-un singur om, dintr-un singur sânge şi toţi, deopotrivă, suntem după chipul lui Dumnezeu şi de aceea la toţi trebuie să ne uităm curat, fără toane, fără vrăjmăşie, fără viclenie, fără lăcomie, cu iubire curată dumnezeiască.

De asemenea, văzând la icoane feţele sfinţilor, faţa Maicii Domnului şi a însuşi Dumnezeului-om, Domnul nostru Iisus Hristos, mă văd în ei pe mine însumi; fiindcă ei sunt oameni, iar Iisus Hristos, Domnul nostru, prin întrupare şi înomenire a luat întru totul firea mea omenească, dând omenirii o cinste nemăsurată, risipind duhoarea păcatului din cei ce cred şi se botează în numele Lui, înmiresmându-i cu sfinţenia Duhului Sfânt şi sălăşluindu-se în ei prin credinţă, Botez şi împărtăşirea cu dumnezeiescul Său Trup şi Sânge.

10 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 Nenorocirea unor creştini li se trage de-acolo de unde le lipseşte nădejdea. Simte omul că i se strânge inima, că îl cuprinde urâtul, o păcătoasă lehamite. Ce să facă dacã nu are în inimă nădejde creştină? Caută mijloace nefireşti de a scăpa de strâmtorarea inimii şi de lehamite în distracţii ucigătoare de suflet, nu se gândește să vină la Hristos "al cărui jug este bun și nu apasă inima, iar povara ușoară", (cf. Matei 11, 30), nici la rugãciune şi căință de pácate, nici la cuvântul lui Dumnezeu, „de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptățirea celor întru dreptate“ (2 Timotei 3, 16; Cf. Romani 15, 4).

De cele mai multe ori aşa se întâmplă. De aici nevoia unor oameni de a merge la teatru. de a căuta alte multe distracţii. Recurg şi la sinucidere. Nădejdea când prinde putere în sufletul rugătorului îl poate ajuta mult ca să dobândească o experiență în a ști cum să ceară. Cel ce se scrutează atent pe sine îşi dã seama în ce constă aceastã experienţă.

(Sfântul Ioan de Kronstadt - Viața mea în Hristos, Editura Sophia, București 2005, p. 433)

9 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Viaţa te aruncă şi în sus, te aruncă şi în jos. 

Te aruncă şi în fundul prăpastiei, te poate urca şi în vârful muntelui. 

E bine ca ajuns în fundul prăpastiei să nu disperi, iar ajuns în vârful muntelui să nu ameţeşti.

Primejdia din vârful muntelui este incomparabil mai mare decât aceea din fundul prăpastiei. 

În fundul prăpastiei, în disperare, vei găsi resursele unei noi speranţe că te vei salva, dar dacă în vârful muntelui ai ameţit, nu urmează decât prăbuşirea. 

Iar prăbuşirea poate să fie uneori definitivă, să nu te mai poţi ridica…

I.P.S. Bartolomeu Anania

8 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Despre păzirea dreptei credințe

Biserica lui Hristos, iubitul meu fiu, nu poate fi biruită nici de oameni, nici de demoni. Ea este Trupul lui Hristos, iar noi toți suntem mădularele ei, dacă trăim în chip plăcut lui Dumnezeu. În Biserică aflăm viața cea veșnică și tot în ea ne tămăduim de rănile aducătoare de moarte ale păcatelor. În Biserică noi cunoaștem Adevărul și slobozenia (libertatea).

Războaiele și furtunile ce s-au abătut asupra Bisericii au făcut-o să strălucească mai mult în această lume. Așa s-au adunat Soboarele a toată lumea, când primejdiile dinlăuntru ori dinafară se înmulțeau. Atunci Duhul Sfânt a ridicat sfinți și mucenici care au arătat adevărul și au vădit rătăcirea, iar aceștia sunt luminătorii a căror laudă nu se va sfârși în veac. Credința pravoslavnică (ortodoxă), fiul meu, a fost pecetluită la aceste Soboare de Duhul Sfânt și pentru aceea în toată vremea nevoiește-te a o păzi, ca și Dumnezeu să te păzească pe tine de moartea cea veșnică. Așa am cunoscut până astăzi, că tot omul care cinstește Biserica, cinstit va fi de Dumnezeu și aici pe pământ și în ceruri, și tot cel care calcă cele ale Bisericii, nici pe pământ și nici dincolo nu va afla odihnă.

Sfaturile Sfântului Nifon către fiul său duhovnicesc, Sfântul Neagoe Basarab, domnitorul Țării Românești / "Măria Sa, Neagoe Basarab" - Ediție alcătuită și îngrijită la Mănăstirea Diaconești, Editura Bonifaciu 2013, p. 51-52.

7 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Mă pot mântui fără lucruri, sau chiar mă mântuiesc mai uşor când nu caut să le adun cu lăcomie, defavorizând pe alţii. 

Dar nu pot să mă mântuiesc fără grija de a ajuta pe alţii să se mântuiască. 

E implicat în aceasta faptul că lucrurile n-au preţ decât pentru oameni, ca să fie folosite spre sporirea comuniunii dintre ei şi spre înaintarea la veşnica lor comuniune în viaţa viitoare.

Părintele  Dumitru  Stăniloae  din notele la Filocalia vol 11

6 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Cu cât orizontul tău e mai îngust, sau mai îngustat de durerea ta, cu atât neliniștea ta e mai mare, – și poate să fie mai mare ca a toată lumea.

Asta era starea sufletească a Cananeencii.

Dar iată trece Iisus pe lângă tragedia aceasta: toate tragediile țipă la Dumnezeu, ori rugându-L, ori hulindu-L. Iisus se face că nu aude. «Nu i-a raspuns ei nici un cuvânt.» Dar L-au rugat și ucenicii Lui s-o audă: «Că strigă în urma noastră».

Iisus s-a facut că nu-i ascultă. Dar în nevăzut atrăgea sufletul deznădăjduit la Sine, și «ea venind, I s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mi !»

05 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Lasă-te răstignit şi nu răstigni. Lasă-te bârfit şi nu bârfi. Fii blând şi nu fi zelos în rău

"Lasă-te răstignit şi nu răstigni. Lasă-te bârfit şi nu bârfi. Fii blând şi nu fi zelos în rău…Veseleşte-te cu cei ce se veselesc şi plângi cu cei ce plâng, căci acesta este semnul curăţiei. Fii bolnav cu cei bolnavi. Plângi cu cei păcătoşi. Fii prieten cu toţi oamenii, dar fii singur în cugetul tău. Fii părtaş la pătimirea tuturor, dar cu trupul tău să fii departe de toate. Nu mustra pe cineva şi nu osândi nici chiar pe cei foarte răi în vieţuirea lor. Întinde haina ta peste cel ce a greşit şi acoperă-l; şi dacă nu poţi lua asupra ta greşelile lui şi nu poţi primi cercetarea şi ruşinea în locul lui, rabdă-l măcar şi nu-l ruşina…

De nu te linişteşti cu inima, linişteşte-te măcar cu limba. Şi dacă nu poţi pune rânduială în gânduri, pune rânduială măcar în simţuri. Și de nu eşti singur în cugetul tău, fii singur măcar cu trupul tău. Şi de nu poţi lucra cu trupul tău, întristează-te măcar în cugetul tău. Şi de nu poţi sta la priveghere, priveghează măcar şezând pe patul tău sau chiar întins pe el. Şi de nu poţi posti două zile, posteşte măcar până seara. Şi de nu poţi măcar până seara, posteşte măcar să nu te saturi

Evanghelia despre femeia cananeancă – Comentarii patristice

(Mt. 15, 21) Şi ieşind de acolo, a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului.

După ce a plecat dintre iudei, Domnul a venit în părțile Tirului și ale Sionului, lăsând în urmă pe iudei și venind la neamuri. Cei pe care i-a lăsat în urma Sa au rămas zadarnici; cei la care a venit au primit mântuire. Iar o femeie din acele ținuturi a ieșit și striga Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! O, mare taină! Domnul ieșise de la iudei, iar femeia ieșise din ținutul neamurilor. El a lăsat în urmă pe iudei, iar ea a lăsat în urmă idolatria și viață păcătoasă. Ceea ce pierduseră iudeii, a câștigat ea. Pe Cel de care ei se lepădaseră prin lege ea l-a mărturisit prin credință. Astfel, pentru fiica sa (neamuri) a venit să-l roage pe Domnul. Pe fiica sa, păcatul și idolatria o făcuse să rătăcească pe căi pătimașe și devenise chinuită de demon.

(Epifanie Latinul, Interpretări la evanghelii 58, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

Credinţa care face minuni

 

Duminica a XVII-a după Rusalii  (a Cananeencei)

Evanghelia de la Matei 15,21-28

²¹ Şi ieşind de acolo, a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului. ²² Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon. ²³ El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră. ²⁴ Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. ²⁵Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă. ²⁶ El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. ²⁷ Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. ²⁸ Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela.

 1. „Și ieșind de acolo…” (v. 21). După Mt 15,1, Iisus era la Ierusalim atunci când „cărturarii și fariseii” s-au legat de El cu acuza că ucenicii Săi „calcă datina bătrânilor”. Domnul constată atunci că se împlinește cu acești adevrsari ai Săi, încă o dată, cuvântul rostit de Isaia (29,13): „Poporul acesta mă cinstește cu buzele, dar inima lor este departe de Mine…” (Mt 15,8). În această situație, Iisus alege să plece de acolo (din Ierusalim, adică, și din sânul poporului Său) și să meargă în părțile Tirului și ale Sidonului, adică între păgânii care nu-L cunoșteau pe Dumnezeu și cărora nu le fusese făgăduită mântuirea mesianică.

04 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Căută mereu să-i fii bineplăcut lui Dumnezeu

În tot ce faci şi în toată vremea caută a bineplăcea lui Dumnezeu şi gândeşte-te să-ţi mântuieşti sufletul de păcat şi de diavolul şi să-l predai lui Dumnezeu. Ridicându-te din aştemut, fă-ţi Cruce şi zi: "În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh“ şi apoi: „Învredniceşte-mă, Doamnne, în ziua  aceasta, fără de păcat să mă păzesc“ şi „Învaţă-mă să fac voia`Ta*' (Din doxologia de la Utrenie).

Dacă te speli sau te îmbăiezi,  zi: „Stropi-mă-vei cu isop, Doamne, şi mă voi curăţi“; ,,spăla-mă-vei şi mai decât zăpada mă vei albi“ (Psalmul 50, 9). Când îmbraci haine curate,  gândeşte-te la curăţia inimii şi roagă pe Domnul, cu inimă curată: „Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule“ (Psalmul 50, 11). Iar dacă îmbraci haine noi, gândeşte-te la înnoirea duhului, şi zi: ,,Şi cu duh stăpânitor mă întăreşte“ (Psalmul 50, 12). Iar atunci când te desparţi de o haină veche de care ţi s-a scârbit, gândeşte-te la despărţirea cu scârbă de omul cel vechi, pătimaş, trupesc.

03 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Cine pierde frica de Dumnezeu va căpăta alte mii de frici

Milostiv este Domnul celor ce se tem de El. În cântece se spune întotdeauna că vitejii neamului nu se temeau de nimeni, afară de Dumnezeu. Ce înseamnă frica lui Dumnezeu? Înseamnă frica de a nu încălca legea lui Dumnezeu. Înseamnă ca în fiecare zi şi în fiecare ceas să cugetăm la poruncile Sale şi să ne străduim a le împlini. Cine pierde frica lui Dumnezeu şi calcă poruncile lui Dumnezeu, prin

hulirea sfânt numelui Său, prin închinarea la cultură ca la Dumnezeu, prin dispreţuirea părinţilor săi şi luarea în derâdere a celor bătrâni, prin nepăzirea Duminicii ca zi de prăznuire a Învierii lui Hristos, ori necrezând a fi o fărădelege uciderea, preacurvia, vorbirea şi mărturisirea strâmbă, ca şi poftirea şi răpirea a ce este al altuia aşadar, cine calcă în acest chip poruncile lui Dumnezeu, toate sau numai una din ele, pierde frica lui Dumnezeu.

02 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Ce mare este în ceruri slava Sfântului și Dreptului Simeon, cel care în brațele sale pe Pruncul Iisus L-a primit! Ea se vede dintr-un eveniment din viața Sfântului Petru Athonitul, care se sărbătorește la 12 iunie. Fiind comandant de oști, Petru a fost luat prizonier și aruncat în temniță în cetatea Samara de pe malul râului Eufrat. Suferind în temniţă, Petru se rugă cu lacrimi Sfântului Nicolae să-L roage pe Dumnezeu să-l scape de acolo, făgăduind că îşi va dărui după aceea toată viaţa lui Dumnezeu. Sfântul Nicolae i s-a înfăţişat în vedenie şi i-a spus că deşi el duce rugăciunea lui la Dumnezeu, Dumnezeu nu i-o împlineşte, pentru că altă dată la greu a mai făcut această făgăduinţă şi nu şi-a ţinut-o. Apoi Sfântul Nicolae l-a sfătuit pe Petru să se roage Sfântului şi Dreptului Simeon care este foarte ascultat înaintea lui Dumnezeu, aflându-se aproape de Tronul Lui, împreună cu Preasfânta Fecioară şi cu Sfântul Ioan Botezătorul. Petru a ascultat şi a început să se roage Sfântului şi Dreptului Simeon. Atunci din nou i-a apărut Sfântul Nicolae, împreună cu Dreptul Simeon, dar nu în vedenie, ci aievea. Petru l-a văzut pe Dreptul Simeon în slavă mare, cu faţa strălucitoare şi îmbrăcat în hainele preoţeşti ale Vechiului Testament, purtând în mână un toiag de aur. Dreptul Simeon l-a întrebat pe Petru: Voieşti să-ţi împlineşti făgăduinţă şi să te faci monah? La aceasta, Petru a răspuns: Voiesc, Stăpâne, cu ajutorul lui Dumnezeu. Sfântul Simeon atunci a atins lanţurile lui Petru cu toiagul său şi ele s-au topit ca ceara. Deschizând uşa temniţei, Sfântul l-a scos pe Petru afară.

 (Sf. Nicolae Velimirovici, “Proloagele de la Ohrida“, vol. I, Editura Cartea Ortodoxa, Editura Egumenita, 2005)

01 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 Despre experienţa mistică a rugăciunii lui Iisus, Bătrânul Ieronim zicea:

 “Rugăciunea este o convorbire cu Dumnezeu. Când simţim bucuria rugăciunii, suntem foarte vioi. Este o pregustare a vieţii din rai. Şi dacă vă străduiţi mult, Domnul o să v-o dea. Rugăciunea îl ridică pe om până la contemplarea dumnezeiască. Mihail, Bătrânul meu, era tot lumină când se ruga. Şi în această stare, nu se ruga cu cuvintele, ci cu mintea. Cuvintele sunt surcelele pe care le folosim până se aprinde focul. Când focul rugăciunii este aprins, adică atunci când vine căldura şi durerea inimii, omul nu mai poate vorbi. Îl simte şi Îl aude pe Dumnezeu în el. Atunci vin lacrimile. Omul atinge o măsură duhovnicească, acea a Rugăciuni inimii, a doririi duhovniceşti şi a inefabilelor gemete”.