"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Biserica noastră în haină de sărbătoare

sâmbătă, 18 iulie 2015

Explicarea Sfintei Liturghii - Liturghia credincioşilor - Sărutarea păcii şi mărturisirea Crezului

Preotul îi îndeamnă pe credincioşi, înainte de mărturisirea credinţei: “Să ne iubim unii pe alţii ca într-un gând să mărturisim!”. Să ne îndreptăm cu iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. Ne pregătim să aducem oferirea darului nostru lui Hristos Dumnezeu, ori gestul iubirii şi al păcii între fraţi este potrivit cu îndemnul Mântuitorului “împacă-te cu pârâşul tău degrabă” (Matei 5, 25). “Numai iubirea poate cunoaşte iubirea”. Creştinismul însuşi în esenţa sa este iubire. Credincioşii, urmând îndemnul preotului de a-şi mărturisi credinţa, cântă cu toţii “Pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită”.
Apare afirmat aici temeiul credinţei noastre – Treimea. Dumnezeu creştinilor este un Dumnezeu în trei Persoane unite într-o singură Fiinţă. Şi mereu va reveni în Liturghie această afirmare a Treimii. Preotul în Altar în chip tainic mărturiseşte iubirea sa faţă de Hristos: “Iubi-te-voi Doamne, virtutea mea, Domnul este mântuirea mea şi scăparea mea şi Izbăvitorul meu”, urmată de sărutarea păcii între sfinţiţii slujitori: “Hristos în mijlocul nostru! Este şi va fi! Totdeauna acum şi pururea”. Dumnezeul nostru este printre noi, căci prin kenoză (smerenie) s-a micşorat coborându-se prin Întrupare la nivel uman, însă nu despărţit de Dumnezeire, rămânând şi prin Întrupare împreună cu Aceasta. A sosit vremea mărturisirii Crezului: “Uşile, uşile, cu înţelepciune să luăm aminte!”. Îndemnul acesta de a fi cu luare aminte la uşi e pus de Sfinţii Părinţi ai Bisericii în corelaţie cu uşile Împărăţiei lui Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul zicea: “gândiţi-vă la uşile ce se vor închide celor ce vor fi scoşi prin judecata din urmă de la fericirea vieţuirii cu Hristos. Cuvintele acestea continuă să pregătească, deci, pe credincioşi pentru perspectiva eshatologică”. Mărturisirea Crezului reprezintă “o mărturie a convingerilor Bisericii stabilite în formule dogmatice, menite a fi declarate sau a fi afirmate oarecum demonstrativ”. Mărturisirea credinţei este necesară pentru aducerea jertfei întrucat la jertfă nu se pot face părtaşi decât cei ce se află în unitatea credinţei, după principiul unităţii Sfintei Treimi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!