Hramul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Simeria-Biscaria - rugăciune, comuniune și continuitate

În ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, Biserica din Simeria-Biscaria și-a sărbătorit hramul, într-o atmosferă de rugăciune, pace și comuniune frățească. Cu acest binecuvântat prilej, a fost săvârșită Taina Sfântului Maslu, în sobor de preoți, la care au participat credincioși ai parohiei și oameni veniți să se roage împreună, sub ocrotirea Maicii Domnului.

 

Hramul unei biserici este mai mult decât o simplă zi de sărbătoare. Este ziua în care comunitatea se adună în jurul ocrotitorului ei spiritual, aducând mulțumire lui Dumnezeu și cerând, prin mijlocirea sfântului sau a praznicului căruia îi este închinată biserica, binecuvântare și ajutor. Biserica din Biscaria poartă numele Adormirii Maicii Domnului, praznic împărătesc prin care Biserica o cinstește pe cea care L-a născut după trup pe Mântuitorul Iisus Hristos.

 

În această zi, rugăciunea comunității s-a împletit în chip firesc cu Taina Sfântului Maslu - Taină a vindecării, a întăririi și a nădejdii. Întemeiată pe cuvintele Sfântului Apostol Iacov - „Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului” (Iacov 5, 14)-–, această slujire aduce înaintea lui Dumnezeu suferințele, neputințele și încercările oamenilor, cerând mila și iubirea Sa.

 

Săvârșit în sobor de preoți, Sfântul Maslu a fost, la ceas de hram și o expresie a comuniunii Bisericii: preoți și credincioși împreună, în aceeași rugăciune pentru cei bolnavi, pentru cei aflați în încercări, pentru familii și pentru întreaga comunitate. Lumina lumânărilor, rugăciunile rostite și ungerea cu untdelemn sfințit au așezat peste această zi duhul nădejdii și al încrederii în mila lui Dumnezeu.

 

Dar sărbătoarea de astăzi poartă cu ea și memoria unei istorii care merită cunoscută și păstrată.

 

Actuala biserică din Simeria-Biscaria a fost ridicată în anul 1860, în vremea vrednicului de pomenire preot Nistor Socaciu, cel care a slujit cu multă dăruire comunitatea de aici. Însemnările sale, păstrate într-o cronică alcătuită între anii 1848 și 1856, surprind și frământările comunității pentru ridicarea unui nou locaș de rugăciune.

 

Vechea biserică, zidită în anul 1733, ajunsese într-o stare atât de degradată, încât a fost închisă de autoritățile vremii, în toamna anului 1856. După reparații provizorii, ea a fost redeschisă, cu condiția ca în primăvara anului următor să înceapă lucrările pentru o nouă biserică.

 

Părintele Nistor Socaciu consemna cu grijă pregătirile pentru zidire, vorbind despre cărămida care urma să fie făcută și despre varul cumpărat pentru lucrare. Era începutul unei jertfe care avea să dea comunității biserica ce dăinuie până astăzi.

 

Pisania, păstrată pe fostul toc al ușilor de intrare și scrisă cu litere chirilice, mărturisește peste veacuri: „Această Sfântă Biserică s-a zidit prin binecuvântarea Excelenței Sale părintelui Preasfințit Arhiereu Andrei baron de Șaguna [...] în anul 1860 – Nistor Socaci(u) parohul Bisericii.”

 

De atunci și până astăzi, generații de credincioși au trecut pragul acestei biserici. Au adus aici bucuriile și durerile lor, au primit Sfintele Taine, și-au botezat copiii, și-au cununat familiile, și-au pomenit înaintașii și au căutat, în vremuri ușoare sau grele, același lucru: apropierea de Dumnezeu.

 

Biserica a fost împodobită de-a lungul timpului prin osteneala și jertfa comunității. Pictura interioară în frescă a fost realizată între anii 1982–1984 de pictorul N. Mărculescu din București, iar în anii 1990–1991 a fost adăugat pridvorul închis, pictat în frescă de pictorul bisericesc Marian Verza din Sibiu. Lucrările de întreținere și înfrumusețare, făcute cu sprijinul credincioșilor și sub îndrumarea preoților care au slujit aici, sunt mărturii ale faptului că o biserică nu dăinuiește doar prin zidurile sale, ci și prin jertfa vie a oamenilor care o iubesc.

 

Astăzi, la mai bine de un veac și jumătate de la zidirea ei, biserica din Simeria-Biscaria rămâne un loc al întâlnirii dintre trecut și prezent. Zidurile ridicate în 1860 păstrează memoria înaintașilor, în timp ce rugăciunea credincioșilor de astăzi continuă viața duhovnicească a comunității.

 

Iar în ziua hramului, toate acestea capătă o semnificație aparte. Sub chipul și ocrotirea Maicii Domnului, generații diferite se întâlnesc în aceeași credință, în aceeași rugăciune și în aceeași nădejde.

 

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cinstită de Biserică mai presus decât toată făptura, rămâne pentru creștini icoana desăvârșită a ascultării, a smereniei și a iubirii față de Dumnezeu. De aceea, ziua hramului este și un prilej de a ne aminti că adevărata cinstire a Maicii Domnului se arată nu doar prin cuvinte, ci și prin rugăciune, post, milostenie și fapte bune.

 

La ceas de sărbătoare, rugăciunea Sfântului Maslu a adus înaintea lui Dumnezeu durerile și nădejdile celor prezenți. Iar candela credinței aprinsă de înaintași continuă să ardă și astăzi, prin cei care pășesc pragul acestei biserici și se roagă aici.

 

La mulți și binecuvântați ani, tuturor celor care poartă în suflet Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Simeria-Biscaria!

 

Maica Domnului să ocrotească această comunitate, să-i întărească pe cei bolnavi și încercați, să binecuvânteze familiile și să păstreze vie credința celor care, generație după generație, au făcut și fac din această biserică o adevărată casă a lui Dumnezeu.

PS: Mai multe fotografii aici. https://www.facebook.com/share/p/1Bsc4t21Eo/