Sfântul Lazăr din Betania, cel a patra zi înviat

 Betania, este un nume ebraic care înseamnă “patria Fenicienilor”. De-a lungul timpului, acest nume a rămas în istorie făcând referire la ținutul natal al lui Lazăr, prietenul lui Iisus. Cu toate că este un oraș cu dimensiuni reduse, aparent nesemnificativ, Betania deține un loc important în istoria creștinismului. Este unul dintre locurile care a avut o însemnătate deosebită pentru Hristos si pe care l-a vizitat  frecvent. Acest fapt se datorează și legăturii puternice dintre Iisus Hristos și familia lui Lazăr, dar și dintre Hristos și leprosul despre care unii cred ca ar fi fost tatăl Sfântului Lazăr.

Primirea lui Iisus în casa Martei si Mariei , surorile lui Lazăr, este un alt moment bine cunoscut. În timp ce Marta “se îngrijea de multe”, Maria s-a așezat la picioarele lui Iisus și asculta cuvintele Lui” (Luca 10, 38-42). Betania a devenit însă faimoasă datorită minunii învierii lui Lazar (Ioan, 11, 1-44) prin care Domnul își prevestește propria înviere. De aceea cântările pe care le auzim în Sâmbata lui Lazăr pun mai întâi accent pe taina învierii cea de obște și în al doilea rând pe amintirea Sfântului. În afară de aceste două momente care au avut loc în Betania, s-au consemnat și alte fapte de ospitalitate față de Iisus Hristos precum și vizita acasă la Simon Leprosul ( In. 12, 1-8; Mc. 14, 3-9; Mt. 16, 6-13; In. 12, 9-11; Mt. 21, 17).

15 Aprilie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Toate se pun în rânduială prin rugăciune. Dar trebuie să ai iubire, înflăcărare în rugăciune. Să nu ai nelinişte, ci încredere în iubirea şi în pronia lui Dumnezeu. Toate sunt înlăuntrul vieţii duhovniceşti. Toate se sfinţesc, şi cele bune, şi cele grele, şi cele materiale, şi cele duhovniceşti, şi toate câte le faceţi, spre slava lui Dumnezeu să le faceţi. Cum spune Apostolul Pavel? Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi (I Corinteni 10, 31). Când eşti în rugăciune, toate se fac cum trebuie. De pildă, speli farfuriile şi nu spargi niciuna, nu faci pagube. Vine înlăuntrul tău harul lui Dumnezeu. Când ai harul, toate se fac cu bucurie, fără osteneală.

Când săvârşim neîncetat rugăciune, ne va lumina Dumnezeu ce să facem de fiecare dată, şi în cele mai grele împrejurări. Ne va înştiinţa Dumnezeu înlăuntrul nostru. Va găsi Dumnezeu mijloace. Fireşte, putem însoţi rugăciunea cu postul. Adică, atunci când avem o problemă serioasă sau o nedumerire, să punem mai întâi multă rugăciune şi post. Şi eu aşa am făcut de multe ori.

14 Aprilie - Sfatul Sfinților Părinți

 

După predania veche a Bisericii, pentru slujba Sfântului Maslu trebuie şapte preoţi, închipuind cele şapte daruri ale Duhului, numărate de proorocul Isaia (11, 2-3). Numărul acesta simbolic aminteşte şi unele fapte din Sfânta Scriptură a Legii Vechi, din care se vede mila şi îndurarea lui Dumnezeu. Astfel de şapte ori s-a plecat proorocul Elisei peste un copil mort pe care l-a înviat (IV Regi 4, 34-35).

De asemenea, şapte au fost preoţii care au sunat din trâmbiţe şi de şapte ori a fost înconjurată cetatea Ierihonului, când a fost cucerită de izraeliţi, la intrarea lor în pământul Făgăduinţei (Ios 6, 13-16). Şi iarăşi, de şapte ori s-a rugat proorocul Ilie pe muntele Carmel, până când Dumnezeu a dat ploaie pământului ars de seceta (III Regi 18, 42-45).

La nevoie însă pot sluji însă Sfântul Maslu şi mai puţini preoţi, trei sau cel puţin doi.

Întrucât prin Taina Sfântului Maslu se dobândeşte nu numai tămăduire de bolile trupului, ci şi iertarea păcatelor, se poate face maslu nu numai pentru cei bolnavi, ci şi pentru cei sănătoşi şi nu numai o singură dată, ci de mai multe ori. Sfântul Simion al Tesalonicului îndeamnă pe fiecare creştin să se nevoiasca a-şi face Sfântul Maslu.

Slujba Sfântului Maslu se face înaintea unei mese pe care se pune Sfânta Evanghelie, lumânări (de regula şapte), un vas cu grâu sau cu făină şi unul cu untdelemn, precum şi şapte beţişoare de busuioc înfăşurate cu vată, cu care preoţii vor unge pe bolnav.

Vă invităm la Taina Sfântului Maslu

 

13 Aprilie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Împărăţia lui Dumnezeu este în noi. Trebuie să vedem dacă păcatul nu vieţuieşte întru noi. Atunci când părintele duhovnic spune un cuvânt, păcatul din suflet este ars şi sufletul simte libertatea şi pacea. Şi dacă sufletul se pocăieşte, atunci Domnul îi dă să cunoască bucuria şi veselia întru Dumnezeu. Atunci împărăţia lui Dumnezeu este în noi.

Sufletul trebuie să se smerească adânc, în fiecare clipă, până ce ajunge să se smerească chiar şi în timpul somnului. Sfinţilor le plăcea să se smerească şi să plângă şi de aceea Domnul îi iubea şi le dădea să-L cunoască. Dragostea lui Dumnezeu este cunoscută prin Duhul Sfânt care trăieşte în Biserica noastră ortodoxă.

Dacă am fi smeriţi, Domnul ne-ar arăta raiul în fiecare zi. Dar pentru că nu suntem smeriţi, noi trebuie să luptăm şi să ducem un război cu noi înşine: dacă te vei învinge, Domnul îţi va da Ajutorul Său Sfânt în schimbul smereniei şi ostenelii tale.

(Flori din grădina Sfântului Siluan – Însemnări pe marginea unui catalog de plante de gradină și flori)

12 Aprilie - Sfatul Sfinților Părinți

 1. Dar fiindcă cuvântul nostru a arătat cu măsură biserica cer fiind și pe cei ce cântă în ea i-a arătat îngeri pământești, nimeni așadar, fraților, să nu aibă starea în biserică în lenevie, nimeni, nesuferind de vreo durere, să nu-și născocească pricină de durere, încât neavând durere de cap sau de picioare, sau colice, sau răceală, sau arșiță, nici fiind tulburat de vreuna din durerile acestea, dându-și spatele picotirii trândăviei de dragul odihnei trupești, să se lipsească de liturghia îngerească despre care am vorbit mai sus. Doar dacă cineva, fără a născoci pretexte, are vreo durere într-adevăr, și Dumnezeu știe aceasta de la Care vine și iertarea.

2. Nu vezi, frate cum alergăm toți laolaltă să ascultăm când bate tochița de mâncare și cum ne sârguim de la început să fim la masă ca să apucăm a mânca până la săturare, încât nu întârziem câtuși de puțin de la mâncăruri. La fel trebuie fără doar și poate și când bate toaca de biserică să alergăm toți la dumnezeiasca sinaxă cu multă râvnă de la început până la ultima rugăciune, pentru ca, așa cum la masă am hrănit trupul, tot așa și la biserică să ne hrănim sufletul cu cuvântul lui Dumnezeu.

11 Aprilie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Cu ce se aseamănă  slujba bisericească și despre săptămâna Floriilor

1. Frați și părinți, știți și voi că după ce au trecut cele cinci săptămâni de post, a venit a șasea întru care ne pregătim cu ramuri și mlădițe pentru întâmpinarea finicului celui de viață purtător către Care vom striga în cel mai evlavios chip și vom spune: „Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului. Dar acestea în Duminica următoare. Acum însă mă strădui să le fac cunoscută celor care poate nu știu, această sfântă sinaxă bisericească cinstită a noastră, pentru ca, înțelegând înălțimea ei și mărimea ei și cu ce se aseamănă, să alergăm cu râvnă și cu voie bună la sinaxa bisericească. Dar ca să nu creadă cineva că părerea noastră este o închipuire a minții noastre, vreau să arăt mărturii mai vechi privitoare la acest subiect. „Vrând Dumnezeu să arate oamenilor că El este Creatorul tuturor și Dătătorul a toate și că făpturile Lui sunt datoare să-L cunoască pe Creatorul lor și că este o datorie să-L slăvească pe El, a îngăduit celor vechi să-I jertfească lui jertfe, de care El Însuși nu avea nevoie deloc și să ridice jertfelnice pentru jertfe de animale, preînchipuind adevăratul jertfelnic și dumnezeiasca jertfă a Mielului celui ce ridică păcatele noastre.

10 Aprilie - Sfatul Sfinților Părinți

 

(Mc. 10, 38)Dar Iisus le-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu?”

Atunci când afundăm capul nostru în apă, omul cel vechi este îngropat ca într-un mormânt și este afundat pentru totdeauna. Iar atunci când îl ridicăm, un om nou se ridică în locul celui vechi. Precum nouă ne este ușor să afundăm capetele noastre și apoi să le ridicăm, la fel de ușor este și pentru Dumnezeu să îngroape omul cel vechi și să ridice unul nou. Iar acest lucru este făcut de trei ori, ca noi să învățăm că aceasta este împlinită de puterea Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh (Mt. 28, 19).

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Ioan 25, 2, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

De la păcatul ucigător la sfinţenia dătătoare de viaţă

În vremea aceea Iisus a luat la Sine iarăşi pe cei doisprezece şi a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: Că, iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; Îl vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor; Îl vor batjocori, şi-L vor scuipa, şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-i: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta şi unul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţi paharul pe care-l beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care Mă botez Eu? Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea şi cu botezul cu care Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta Mea sau de-a stânga Mea nu este al meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit. Şi, auzind, cei zece au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan. Şi Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru; şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.’

“Cereti si vi se va da” (In.16,24) Puterea Rugaciunii

Sfântul Ioan Gură de Aur

Cuvânt la Duminica a Cincea a Marelui Post

“Desigur, nimic nu este mai puternic decat rugaciunea. Un imparat in haina de porfira nu e mai marit decat rugatorul pe care il impodobeste vorbirea sa cu Dumnezeu. Precum un om , vorbind cu imparatul in przenta intregii ostiri, a comandantilor si a domnilor, prin aceasta atrage asupra-si ochii tuturor si capata insemnatate, asa se intampla si cu cel ce se roaga. Socoteste numai ce inseamna cand un om, in prezenta tuturor Ingerilor, Arhanghelilor, Serafimilor, Heruvimilor si a tuturor puterilor ceresti, cu toata bucuria si siguranta , se apropie de imparatul imparatilor si cuteaza a vorbi catre Dansul? Care cinste s-ar putea asemana cu aceasta? Dar nu numai cinste, ci si un mare folos urmeaza pentru noi din rugaciune, chiar inainte de a fi primit lucrul pentru care ne rugam.

Preţul

PR. PROF. DR. VASILE MIHOC

Duminica a V-a din Post

(a Cuv. Maria Egipteanca)

Evanghelia de la Marcu 10,32-45 şi de la Luca 7,36-50

Marcu 10 ³² Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea înaintea lor. Şi ei erau uimiţi şi cei ce mergeau după El se temeau. Şi luând la Sine, iarăşi, pe cei doisprezece, a început să le spună ce aveau să I se întâmple: ³³Că, iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mâna păgânilor. ³⁴ Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-L vor omorî, dar după trei zile va învia. ³⁵ Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu, zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine. ³⁶ Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? ³⁷ Iar ei I-au zis: Dă-ne nouă să şedem unul de-a dreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. ³⁸

“Întoarceţi-vă la Mine cu toată inima voastră“

Sf. Luca al Crimeei

Minunată viaţă (a Sf. Maria Egipteanca – n. n.), care nu seamănă deloc cu vieţile oamenilor obişnuiţi! În ea uimesc mai ales două lucruri, în primul rând, harul lui Dumnezeu, neasemuita Lui milostivire şi prevedere a faptului că jalnica desfrânată va deveni o sfântă dintre cele mai mari. Al doilea – repeziciunea, neaşteptata adâncime şi hotărâre a întoarcerii cuvioasei Maria de la viaţa sa păcătoasă dinainte la nevoinţa ei neasemuită din pustie. Cuvioasa Maria a împlinit lucrul despre care vorbeşte prorocul: Intoarceţi-vă la Mine din toată inima voastră, cu post, cu plângere şi cu rugăciune, şi sfâşiaţi inimile voastre, iar nu hainele voastre, şi vă întoarceţi la Domnul Dumnezeul vostru, că Milostiv şi îndurat este, Îndelung-Răbdător şi Mult-milostiv, şi Îi pare rău de răutăţi (Ioil 2, 12-13). Şi Sfânta Maria şi-a sfâşiat inima şi s-a întors din toată inima, deodată, la Dumnezeu.

Rugăciunea, postul și pocăința - căile înaintării noastre spre Înviere. Predică la Duminica a cincea din Post, a Cuvioasei Maria Egipteanca

  Pr. Gabriel Basa

 Aflați pe calea urcușului duhovnicesc, pe care nădăjduim să-l parcurgem pentru a ajunge, în comuniune, la ziua cea mare a Învierii, ne găsim astăzi în Duminica a cincea din Post când Biserica face pomenirea Cuvioasei Maria Egipteanca.

 Exemplul vieții ei care, din femeie păcătoasă şi decăzută, a izbutit să urce - prin pocăinţă - toate treptele desăvârşirii, încât să fie îmbrăcată în aureola sfinţeniei, ne uimește și astăzi pe toți. Potrivit tradiţiei orale, Cuvioasa Maria Egipteanca a trăit în secolele IV - V. Născută într-un sat din Egipt avea să își părăsească familia, atrasă fiind de faima, luxul și bogăţia oraşului Alexandria.  Puternicul centru economic-comercial, de atunci, atrăgea oameni din trei continente. Era cetatea în care îşi desfăşurau activitatea filosofi vestiţi, dar şi teologi de mare prestigiu, închinători la idoli, dar şi călugări creştini cu viaţă aleasă, oameni cu stare - care-şi petreceau zilele în ospeţe şi desfătări, dar şi semeni de-ai lor care erau desconsideraţi şi împresuraţi de multe nevoi şi necazuri. Puterea răului şi ispitele trecătoare ale vieţii au pus curând stăpânire asupra sa încât a ajuns o fiinţă decăzută sub raport moral.

PREDICĂ LA DUMINICA A V-A DIN POSTUL MARE (A SFINTEI MARIA EGIPTEANCA)

Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula

„Căci învăţa pe ucenicii Săi şi le spunea că Fiul Omului se va da în mâinile oamenilor şi-L vor ucide, iar după ce-L vor ucide, a treia zi va învia”.

Iubiţi credincioşi,

Dacă vă aduceţi aminte, acestea erau ultimele cuvinte ale Evangheliei din Duminica ce a trecut, şi iată că Sfinţii Părinţi au rânduit astăzi, în Duminica a V-a, numită şi a Sfintei Maria Egipteanca, să continue citirea din acelaşi capitol 9 al Evangheliei de la Marcu, până la sfârşit. Iată, aşadar, să ascultăm cu luare aminte Evanghelia de astăzi:

09 Aprilie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Rugăciune

Păcătuit-am, Doamne, păcătuit-am! Şi peste păcatele mele stă sabia Judecăţii Tale. Stă cumpăna Judecăţii Tale. Şi eu n-am ce pune în această cumpănă. Nici un răspuns n-am pentru păcatele mele. Şi nici o apărare, decât cuvintele robului Tău David: „fărădelegea mea o cunosc", păcatul meu îl cunosc.
Păcătuit-am, şi păcatul stă acum „de-a pururi înaintea mea".
Păcătuit-am, şi păcatul m-a scos din casa dragostei Tale.
Păcătuit-am, şi păcatul m-a lăsat singur şi pribeag.
Păcătuit-am, şi am ajuns un Cain, fugărit mereu de grozăvia şi urgia pedepsei.
Păcătuit-am, şi sufletul meu a pierdut ceva. Viaţa mea a pierdut ceva... Viaţa mea a pierdut pe Cineva...

Sărmane suflet pribeag, unde vei găsi ceea ce ai pierdut? O, nu mai rătăci plângând! Caută-L pe Cel pierdut acolo unde L-ai lăsat. Caută-L acolo unde L-ai părăsit.

Iisuse, preadulcele meu Mântuitor! Cu lacrimi de foc mă aplec la Crucea Ta. Lumea şi păcatul m-au smuls de aici. Şi, vai, cât de grozavă a fost calea păcatului! Mă întorc cu lacrimile fiului pierdut. Împacă-mă iarăşi cu Tatăl Ceresc. Împacă-mă iarăşi cu Tine şi mă primeşte iarăşi în legământul dragostei Tale! Pentru păcatele mele, pedepseşte-mă şi pe mine, ca odinioară pe robul Tău David, dar nu mă părăsi! Acesta e suspinul meu de fiecare clipă: pedepseşte-mă, Doamne, dar nu mă părăsi!

8 Aprilie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Să te laşi în mâna Domnului, ca lutul în mâna olarului.

Să cerem ajutor de la Domnul şi să ne lăsăm în mâna Lui.

Dacă ne lăsăm în voia lui Dumnezeu, să fim siguri că nu ne va lăsa.

De vrei să asculţi şi să te foloseşti, taie-ţi voia şi lasă-te în voia lui Dumnezeu şi primeşte cuvintele şi dragostea noastră.

Când darul lui Dumnezeu se apropie de inima omului, atunci i se par uşoare; iar când se depărtează harul, atunci toate i se par grele.

Dumnezeu, pe cine iubeşte, îl ţine aproape de El, ca nu cumva libertatea să-i schimbe mintea şi înşelăciunea lumii să-i câştige sufletul.

Părintele Paisie de la Sihla, Volum apărut la Editura Bizantină Bucureşti – 1999

7 Aprilie - Sfatul Sfinților Părinți

 

„Simte-l pe fratele tău lângă tine. Nu întreba niciodată: „Cine e el?” Mai degrabă zi: „Nu e un strain; este fratele meu. Este Biserica lui Hristos la fel ca Şi mine”.

”Creştini ortodocşi, păstraţi cu sfinţenie harul ce vi s-a dat!

Nu îngăduiţi ca el să devină o chestiune de obişnuinţă.

Nu-l măsuraţi după măsura omenească şi nu vă aşteptaţi ca el să pară logic sau pe înţelesul celor care nu sunt capabili să pătrundă nimic din ceea ce depăşeşte omenescul sau celor care cred că îl pot obţine altfel decât arată predania Sfintei Biserici a lui Hristos dintotdeauna.

Căci adevărata Ortodoxie, în mod necesar, apare cu adevărat „nelalocul ei” în aceste vremuri satanice; o minoritate din ce în ce mai accentuată a celor dispreţuiţi şi cam „nebuni”, siliţi să trăiască în mijlocul unei mase al cărei „revivalism” religios este inspirat de un cu totul alt fel de duh.”

6 Aprilie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Fericit cel ce îl doreşte pe Dumnezeu precum cel îndrăgostit nebuneş­te îşi doreşte iubita.

Fericit cel ce se teme de Domnul precum se tem cei vinovaţi de judecătorul lor.

Fericit cel ce este tot aşa de sârguitor întru sârguinţa cea adevărată precum sânt robii cei credincioşi către domnul lor.

Fericit cel ce are tot atâta râvnă întru virtuţi precum au geloşii ce veghează asupra soaţelor lor.

Fericit cel ce stă înaintea Domnului în rugăciune precum stau slugile înaintea împăratului.

Fericit cel ce necontenit se nevoieşte să placă Domnului precum se nevoieşte să placă oamenilor.

(Sfântul Ioan Scărarul – Scara, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2013, pp. 419-420)

5 Aprilie - Sfatul Sfinților Părinți

 Într-un cuvant, primește această scurtă poruncă: iubește și fă ce vrei! Dacă păstrezi tăcerea, să fie din iubire; dacă strigi, să fie din iubire; dacă îndrepți, îndreaptă din iubire; dacă ierți, iartă din iubire. Rădăcina interioară să fie cea a iubirii, din această radacină nu poate ieși decât bine.

 (Fericitul Augustin)

4 Aprilie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Bucuria lăuntrică nu poate fi răpită omului de bine

Ceea ce ne trebuie, este ca ţinta tuturor faptelor noastre şi tot ceea ce ni se întâmplă, să fie iubirea de Dumnezeu.

Când vom avea adânc înfiptă această rădăcină în sufletul nostru, nu numai bunul trai, cinstirea, rangurile, luările în seamă, ci şi defăimările, vorbirile de rău, ocările asupririle, chinuirile, toate acestea, într-un cuvânt, vor purta pentru voi roade de bucurie.

După cum rădăcinile pomului înşile sunt amare şi cu toate acestea din ele ies roade care ne plac, tot aşa întristarea după voia lui Dumnezeu ne va aduce o mare bucurie.

Ştiu cei ce adesea s-au rugat şi-au vărsat lacrimi în suferinţă, câtă bucurie au cules, cum şi-au simţit conştiinţa curăţită şi de jos s-au ridicat cu o şi mai mare de nădejde.