16 August - Sfatul Sfinților Părinți

 

SUNT OM DUHOVNICESC atunci când nu mă îndreptățesc în nicio împrăștiere de-a mea, în nicio problemă de-a mea, în nicio luptă sau ciocnire cu oamenii. 

Așa cum mă apăr cu umbrela de ploaie și cu hainele de frig, tot așa trebuie să învăţ să mă păzesc și de ceilalți, fără să vreau să le schimb purtarea sau dispoziția, pentru că niciodată nu încerc să opresc frigul sau ploaia din văzduh.

 Așadar, nu trebuie niciodată să-mi dau mie dreptate când altul mă deranjează, pentru că întotdeauna sunt deranjat de propria fire, de mine însumi, de patimile mele, și nu de ceilalți.

O să vă dau un exemplu, zice avva Isaia ucenicilor săi, dar să nu mă răstălmăciţi. 

Vă amintiți de avva Nistero? 

Ce ne împiedică să iubim?

Sfântul Luca al Crimeei

Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea; şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai.

Ci, iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut fără să nădăjduiţi nimic în schimb şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El e bun cu cei nemulţumitori şi răi.

Despre înălţarea la cer a trupului Sfintei Fecioare Maria (Sf. Maxim Mărturisitorul)

 Şi iarăşi, toţi apostolii i-au însărcinat pe Petru şi Pavel să pună în mormânt sfântul trup, căci Evanghelistul Ioan purta căţuia şi tămâia cu tămâie înmiresmată trupul sfânt al Împărătesei, şi îl umplea cu lacrimi. Atunci Petru şi Pavel n-au atins sfântul trup cu mâinile lor, ci au luat fâşiile ce atârnau ici-colo plini de evlavie şi hotărâre, şi aşa au ridicat fericitul trup din sicriu şi l-au aşezat în mormânt apostolii vestiţi şi cu totul hotărâţi care slujiseră şi cinstiseră cum se cuvine şi cu vrednicie pe Fiul său în chip asemănător şi pe Preasfânta Maică, cinstită de îngeri şi de oameni, pe care toate neamurile o laudă şi o fericesc, cum a spus-o însăşi Fericita cu propria ei gură (cf. Lc. 1, 48). Şi când această sfântă şi Sfântă a Sfintelor, trupul preabinecuvântatei de Dumnezeu şi Pururea-Fecioarei Maria a fost pecetluit în mormânt, Sfinţii Apostoli au rămas acolo trei zile, ascultând frumoasa psalmodie a sfinţilor îngeri, psalmodie dulce şi dorită, pe care limba oamenilor nu o poate zugrăvi, precum spune proorocul David: „Treceam cu mulţime mare spre casa lui Dumnezeu, în glas de bucurie şi de laudă şi în sunt de sărbătoare” (Ps. 41,5), glasul Paştelui, căci acolo era cu adevărat acest loc, sălaşul Domnului, casa minunată a lui Dumnezeu, în care i-a plăcut să locuiască Domnului slavei, Dumnezeului şi Împăratului păcii.

15 August - Sfatul Sfinților Părinți

 

Se spune că Pustnicul Neofit a lăsat cuvânt de taină ucenicilor săi tocmai în acest sens. Toţi ucenicii neofitieni au ştiut acatistul Maicii Domnului pe de rost. Unul dintre aceştia nu putea nicicum să-l înveţe… De-abia după douăzeci de ani a reuşit. Bucuros, a alergat la Pustnicul Neofit, cu lacrimi de bucurie nespusă… Din acel moment a început să aibă rugăciunea neîncetată isihastă. De aici, icoana vieţii isihaste, icoana Maicii Domnului cu Pruncul Dumnezeiesc în braţe. Și cei din lume, familiştii, vor gusta din duhul isihiei dacă vor intra în taina ritualului Acatistului Maicii Domnului. Călugării, în special, au ca „semn” acatistul acesta. 

Invitatie la Hram! - Biserica Ortodoxă ”Adormirea Maicii Domnului” Simeria-Biscaria

 

Preoţii, Consiliul Parohial, credincioşii Parohiei Ortodoxe Adormirea Maicii Domnului, invită pe toţi credincioşii din Simeria şi împrejurimi să participe, la sărbătorirea hramului bisericii  ortodoxe “Adormirea Maicii Domnului”, din Simeria-Biscaria,  în ziua de  15 August 2022.

 

Sărbătoarea hramului va începe Duminică,  14 august, ora 18,cu Vecernia, Prohodul și Utrenia.

Ea va continua Luni, când de la ora 8.30 se va săvârși Acatistul Adormirii Maicii Domnului, urmat de Sfânta Liturghie.

Seara de la ora 18, se va săvârși Taină Sfântului Maslu.

Vă aşteptăm cu drag rugând pe Maica Domnului să vă călăuzească paşii spre mântuire!

Cateheza de duminică

 Care este raportul între rugăciunea personală, intimă şi rugăciunea liturgică? Ne putem ruga singuri, acasă, făcând abstracţie de Sfânta Liturghie?

- Rugăciunea liturgică nu se poate compara cu nici o altă rugăciune. Sfânta Liturghie este Jertfa fară de sânge pe care o face Hristos.

Nu poate exprima mintea omenească valoarea şi foloasele Sfintei Liturghii măcar în parte.

Domnul Iisus Dumnezeu este de faţă în Sfântul Altar. Şi dacă ar fi cu putinţă să se vadă cerurile deschise, nu s-ar putea vedea nimic mai mult în cer de cum este în Sfântul Altar, la Sfânta Liturghie.

La Sfânta Liturghie primeşti într-un fel deosebit harul lui Dumnezeu, tăria cea mare a creştinului, aprinzând lumina adevărului din om pentru viaţa şi lupta împotriva puterilor întunericului.

Iată că viaţa noastră este cu adevărat condiţionată numai de această mare Taină a Împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Domnului.

(Iată duhovnicul: părintele Arsenie Papacioc, vol. II, Editura Sophia, 2006, p. 57)

*.  *.   *

Sunetul clopoţelului îndeamnă la rugăciune şi adâncă tăcere

De ce trecem pe sub Epitaful Adormirii Maicii Domnului pe 14 august?

 Pe data de 14 august, în ajunul marelui praznic al Adormirii Maicii Domnului, numit în popor și „Paştele verii”, în toate Bisericile şi mănăstirile din țara noastră se oficiază slujba Prohodului Maicii Domnului.

După modelul Prohodului Domnului nostru Iisus Hristos din Vinerea Sfintelor Patimi, în cadrul acestei slujbe, la slujba Vecerniei sau a Privegherii, se scoate în mijlocul Bisericii Sfântul Epitaf cu Icoana Adormirii Maicii Domnului, cântându-se troparul praznicului, pe glasul I:

„Întru naştere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii şi, prin rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre”.

14 August - Sfatul Sfinților Părinți

De se va întâmpla o bucurie, să presupunem că mâhnirea nu e departe de noi; iar dacă a sosit necazul, să aşteptăm bucuria. Să luăm pildă de la cei ce înoată pe mare. Când asupra lor se ridică un vânt puternic şi e furtună, ei nu-şi pierd nădejdea în mântuirea lor, ci se împotrivesc valurilor, aşteptând o vreme liniştită. Iar când vine liniştea, ei aşteaptă furtuna; şi de aceea sunt întotdeauna veghetori, pentru ca vântul ce se ridică pe neaşteptate să nu-i prindă nepregătiţi şi să nu-i arunce în mare.                               

Sfântul Efrem Sirul

Spune, măcar după ce a trecut nenorocirea, ceea ce n-ai putut spune în vremea nenorocirii: „Fie numele Domnului binecuvântat! Fie slava Domnului în veci!”

Sfântul Filaret, Mitropolitul Moscovei

Credința puternică învinge încercările vieții

 Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica a IX-a după Rusalii

Evanghelia Duminicii a IX-a după Rusalii (Umblarea pe mare a Mântuitorului și potolirea furtunii) Matei 14, 22-34

În vremea aceea a silit Iisus pe ucenicii Săi ca să intre în corabie și să treacă înaintea Lui, pe țărmul celălalt, până ce El va da drumul mulțimilor. După ce a dat drumul mulțimilor, Iisus S-a suit în munte să se roage, în singurătate; și când s-a înserat, era singur acolo. În vremea aceasta, corabia era în mijlocul mării învăluindu-se de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. Ucenicii însă, văzându-L umblând pe mare, s-au spăimântat, zicând că este o nălucă, și de frică au strigat. Dar Iisus le-a vorbit îndată, zicându-le: îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți. Atunci Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să viu la Tine pe apă. Iar El i-a zis: vino. Și, coborându¬se din corabie, Petru a pornit pe apă, ca să meargă la Iisus. Dar, văzând că vântul este puternic, s-a înfricoșat și, începând să se scufunde în mare, a strigat și a zis: Doamne, scapă-mă. Iar Iisus, întinzându-i grabnic mâna, l-a apucat și i-a zis: puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Și intrând ei în corabie, s-a potolit furtuna. Iar cei care erau în corabie I s-au închinat, zicând: cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu. Și, trecând marea, au venit în pământul Ghenizaretului.

Sfânta Evanghelie din Duminica a IX-a după Rusalii conține o mulțime de învățături duhovnicești, folositoare mântuirii noastre și înțelegerii tainei Sfintei Biserici în care este prezent Hristos și pe care Hristos o conduce.

13 August - Sfatul Sfinților Părinți

 Zis-a un bătrân: Odinioară, sculându-mă să-mi fac pravila mea, şi dacă am început, am auzit trâmbiţe de război şi m-am mâhnit şi am zis întru mine: „Oare război să fie acesta?“ Şi a răspuns dracul: „Război este şi zarvă. Iar de-ţi este ţie voia să nu fii la luptă, te rog să nu baţi război, ci stai pe linişte, mănâncă, bea, dormi – şi nu mă voi lupta cu tine“…

Într-o carte bătrână am aflat această istorioară. Oare nu sunt în ea creştinii de azi care „stau pe linişte, mănâncă, beau şi dorm“ – în vreme ce diavolul suflă de război? Creştinii de azi se feresc de războiul cu Satana; ei vor să aibă „linişte“ şi „pace“.

Pr. Iosif Trifa

Corabia – Duminica a IX-a după Rusalii

 

Evanghelia de la Matei 14,22-34
 

²² Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor. ²³ Iar dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. Şi, făcându-se seară, era singur acolo. ²⁴ Iar corabia era acum la multe stadii departe de pământ, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. ²⁵ Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare.  ²⁶ Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă şi de frică au strigat. ²⁷ Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi! ²⁸ Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. ²⁹ El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus. ³⁰ Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă! ³¹ Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? ³² Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul. ³³ Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. ³⁴ Şi, trecând dincolo, au venit în pământul Ghenizaretului.

 1. O primă minune: Iisus umblă pe apă. După prima înmulţire a pâinilor, Mântuitorul a săvârşit alte două mari minuni asupra naturii, despre care ne vorbeşte Evanghelia acestei Duminici. Anume, minunea umblării pe mare şi cea a unei noi potoliri a furtunii pe mare (cf. Mt 8,23-27).

O DOAMNE, CE FURTUNI!

O Doamne, cu furtuni mi-ncearcă
lumina ce mi-ai dat-o Tu
şi cum mă-nvăluie vârtejul:
se luptă-n mine Da şi Nu.

Talazuri vin şi trec talazuri,
e-nfuriată marea grea,
mi-e luntrea vieţii-ameninţată:
se luptă-n mine Nu şi Da.

Urâtul deznădejdii şarpe
în taina vieţii-mi străbătu
cu-amara-i, neagra lui otravă:
se luptă-n mine Da şi Nu.

Maica Domnului – persoana care a răspuns, răspunde, și va răspunde cel mai frumos IUBIRII LUI HRISTOS.

 Dragilor, este o bucurie să vă vorbesc despre Maica Domnului.  O să vedeți, în decursul acestor seri, cât de puține lucruri știm despre Maica Domnului. Și asta pentru că noi teologii (viitorii preoți și ierarhi) am fost învățați foarte puțin în școli despre Ea. Scrierile despre ea sunt puține. Puțini sfinți au îndrăznit să contemple lucrarea Maicii Domnului, să intre cu mintea în lucrarea ei, în taina Ei și a Fiului ei drag.

Printre aceștia sunt: Sf. Grigorie Palama, Sf. Teofan al Niceii, Sf. Nicolae Cabasila și Sf. Nicodim Aghioritul. Aceștia 4 au dedicat scrieri ample, și multe ore de contemplație, vieții și lucrării Maicii Domnului.

În Biserica noastră Ortodoxă toți avem evlavie la Maica Domnului, și asta e foarte bine. DIn evlavie izvorăște credința și rugăciunea către ea, și mulți sunt cei care au dobândit ajutor.

12 August - Sfatul Sfinților Părinți

 

Mi-aduc aminte, a fost odată la noi la mănăstire o împrejurare mai grea și mama a zis: „Dacă nu mai poți sta aici, să vii acasă, că doar tu ai unde veni”. E ceva atât de înduioșător... Vedeți ce înseamnă inima de mamă? Nu te lasă niciodată. Te lasă alții, nu te vor, te ocolesc, te resping, te marginalizează, te împing, te asupresc. Așa ceva nu poate face mama! Pot face străinii, dar cine are inimă de mamă, nu poate. „Apoi tu, dacă nu mai poți sta aici, să vii acasă, că doar tu ai unde veni...”. Dacă mama cea pământească poate face așa ceva, gândiți-vă la Maica Domnului!

Maica Domnului să ne părăsească vreodată? Se poate cumva să ne părăsească Maica Domnului? Nu se poate! De ce nu se poate? Pentru că este mamă, pentru că are inimă de mamă. Noi zicem „Maica Domnului” ca și când am zice un titlu. Ori, noi trebuie să știm că Maica Domnului este mamă. Și nu este mamă numai pentru Domnul Hristos, este mamă pentru toți cei care vrem s-o avem de mamă. „Tu, dacă nu mai poți sta aici, să vii acasă, că ai unde veni.” Apoi să știți că Maica Domnului zice tot așa către noi!

(Arhimandritul Teofil Părăian, Maica Domnului, Raiul de taină al Ortodoxiei, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003, p. 131)

Ştiţi voi cine-i Maica Domnului?

 Știţi voi cine-i Maica Domnului?

Ea este Împărăteasa Heruvimilor, Împărăteasa a toată făptura, cămara întrupării lui Dumnezeu-Cuvântul! Uşa Luminii, că lumina cea neapropiată gânditoare prin ea a venit în lume; Uşa vieţii, că Viaţa Hristos prin ea a intrat; Poarta cea încuiată prin care n-a trecut nimeni decât Domnul, cum spune Proorocul Iezechiel (cap. 44, 2). Scară către cer, pod către cer; porumbiţa care a încetat pierderea sau potopul păcatelor, precum porumbiţa lui Noe a adeverit încetarea potopului. Cădelniţă dumnezeiască, că a primit focul dumnezeirii, şi Biserică a Preasfântului Duh. Cine este Maica Domnului? Este Mireasa Tatălui, Maica Cuvântului şi Biserica Duhului Sfânt.

Ştiţi voi cine-i Maica Domnului?

Fecioara Maria închipuită de scara lui Iacob

 

Una dintre cele mai întâlnite prefigurări ale Maicii Domnului în Vechiul Testament la Sfinții Părinți este scara pe care marele între patriarhi, Iacob, o vede în vis. Deși textul este simplu la prima vedere, totuși este plin de profunzime: ,,Ajungând însă într-un oarecare loc (Iacob), a rămas acolo pentru noapte, căci asfințise soarele. Și luând una din pietrele locului și punându-și-o căpătâi, s-a culcat în locul acela. Și a avut un vis. Iată, o scară era sprijinită pe pământ, al cărei vârf atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe ea. Și iată că Domnul stătea drept în vârful ei și a zis: ,,Nu-ți fie teamă! Eu sunt Domnul Dumnezeul lui Avraam , părintele tău și Dumnezeul lui Isaac…” Iar când s-a trezit din somn, Iacob a zis: ,,Într-adevăr, Domnul este în locul acesta, și eu n-am știut-o!” ȘI s-a-nspăimântat și a zis: ,,Cât e de înfricoșător locul acesta!; el nu-i altceva decât casa lui Dumnezeu; aceasta e poarta cerului!” (Facere 28, v. 11-17).

Sfântul Iacob,  în somn, vede minuni dumnezeieşti pe care nu le văzuse în stare de veghe; văzduhul străbătut de sfinţi  de la cer la pământ şi pe Domnul privind şi făgăduind stăpânirea acelui pământ. Astfel, dormind un somn scurt, a dobândit în vis moştenirea pe care după aceea, prin mare trudă a câştigat-o. Căci somnul sfinţilor este ferit de toată tulburarea sufletului, de toate poftele trupului, aducând minţii linişte şi sufletului pace, ca să se dezlege de lanţurile trupului şi să se unească cu Hristos” (1).

11 August - Sfatul Sfinților Părinți

 

Părintele Serafim, Dumnezeu să-l odihnească, mi-a spus odată, cu ocazia unei spovedanii, un cuvânt scurt, și anume un cuvânt de ordine: „Să te depășești și să te dăruiești!”. Nu mi-a dat nicio explicație și m-am gândit eu singur că ar fi vorba despre depășirea prin credință și dăruirea prin iubire.

Putem să ne silim să iubim pe Dumnezeu și pe oameni cât putem noi mai mult și atunci suntem pe calea cea bună, suntem în cuprinsul fericirii, știm să ne coborâm la cel la care trebuie să ne coborâm și știm să-l ridicăm pe cel pe care trebuie să-l ridicăm. Cum se poate face aceasta o știe numai cel ce iubește.

Este important de știut că un om cu iubire este întotdeauna și cuviincios și politicos.

Sfântul Ignatie Briancianinov: Adevăr şi duh

 Nu te lăsa înşelat de părerea de sine şi de învăţătura celor care, înşelaţi de părerea de sine, dispreţuind adevărul Bisericii şi dumnezeiasca Descoperire, spun sus şi tare că adevărul poate să vorbească în tine fară sunetele cuvântului şi să te povăţuiască el însuşi printr-o oarecare lucrare nehotărnicită şi tulbure. Aceasta este o învăţătură a minciunii şi a celor de aproape ai ei[1].

Semnele învăţăturii mincinoase: întunecimea, lipsa de limpezime, părerea[2] şi ceea ce urmează lor: desfătarea visătoare a sângelui şi a nervilor pe care le nasc ele. Această desfătare se dobândeşte în urma lucrării perfide a slavei deşarte şi iubirii de desfătări.

Omenirea căzută se apropie de sfântul adevăr prin credinţă: altă cale către acesta nu e. Credinţa e din auzire, iar auzirea din cuvântul lui Dumnezeu (Rom. X, 17), ne învaţă Apostolul.

Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul (In. XVII, 7); poruncile evanghelice sunt adevărul (Ps. CXVIII, 86) şi tot omul este mincinos (Ps. CXV, 2). Toate aceste lucruri sunt mărturisite de Dumnezeiasca Scriptură. Aşadar, cum crezi că din ceea ce este minciună vei auzi glasul Sfântului Adevăr?

10 August - Sfatul Sfinților Părinți

 Fiu credincios al Bisericii de Răsărit! Ascultă un sfat prietenesc, un sfat mântuitor. Vrei să cunoşti temeinic calea lui Dumnezeu, să mergi pe această cale spre mântuirea veşnică? Învaţă sfântul adevăr din Sfânta Scriptură, mai ales din Noul Testament şi scrierile Sfinţilor Părinţi. Cu această îndeletnicire, trebuie să uneşti neapărat şi curăţia vieţii, fiindcă numai inimile curate Îl pot vedea pe Dumnezeu. Atunci vei deveni, la vremea cuvenită, în măsura ştiută de Dumnezeu şi plăcută Lui, ucenic iubit al Sfântului Adevăr, părtaş nedespărţit de El, povăţuit de El, al Sfântului Duh. Amin.

 Sfântul Ignatie Briancianinov, Experienţe ascetice

9 August - Sfatul Sfinților Părinți

 

Într-o zi ascultam în biserică o citire din prorocul Isaia, iar la cuvintele: “Spălaţi-vă şi vă veţi curăţi” [Is 1, 16], mi-a venit gândul: “Poate că Maica Domnului a păcătuit vreodată, chiar şi numai cu gândul”. Şi, lucru uimitor, în inima mea, deodată cu rugăciunea, un glas mi-a spus lămurit: “Maica Domnului n-a păcătuit niciodată, nici măcar cu gândul”. Astfel, Duhul Sfânt a dat mărturie în inima mea curăţiei ei. Dar în timpul vieţii ei pământeşti şi în ea a fost o oarecare nedeplinătate şi unele greşeli, dar fără de păcat. Se vede aceasta din Evanghelie atunci când, întorcându-se de la Ierusalim, nu ştia unde era Fiul ei şi L-a căutat împreună cu Iosif vreme de trei zile [Lc. 2, 44-46].

 

Sufletul meu se înfricoşează şi se cutremură când se gândeşte la slava Maicii lui Dumnezeu.

 

Mintea mea este slabă şi inima mea e săracă şi neputincioasă, dar sufletul meu se bucură şi e atras să scrie despre ea măcar un cuvânt.

 

Sufletul meu se înspăimântă de o asemenea îndrăzneală, dar iubirea mă împinge să nu ascund recunoştinţa mea faţă de milostivirea ei.