22 Noiembrie - Sfatul Sfinților Părinți

 

 Fără credinţă, nădejde şi dragoste, nici un rău nu poate fi cu totul desfiinţat, nici vreun bine să se izbândească. Credinţa îl convinge pe nevoitor să-şi întoarcă mintea spre Dumnezeu. Nădejdea i se face chezaşă nemincinoasă a ajutorului dumnezeiesc. Dragostea îl face cu totul nemişcat din iubirea de Dumnezeu chiar şi atunci când este războit.

 Să vorbeşti cu blândeţe, şi în acest fel nu va îngădui Dumnezeu ca să te umileşti şi să te smereşti. Dacă te porţi cu dragoste, atunci toţi se vor purta faţă de tine ca prietenii. Purtarea făţarnică să o îndepărtezi, ca să nu îngăduie pronia dumnezeiască să cazi în diverse poticneli. Dacă toate le vei lăsa cu credinţă în seama proniei dumnezeieşti, nu vei cădea în ispită.

Gheronda Iosif Vatopedinul,

Dialoguri la Athos, traducere din limba greacă şi note de Nicuşor Deciu, Editura Doxologia, Iaşi, 2012.

21 Noiembrie - Sfatul Sfinților Părinți

Un creştin ar trebui să aibă doar iubire în interiorul său şi pentru că iubirea nu se laudă, el nu ar trebui să se laude sau să aibă vreun gând rău cu privire la alţii. De exemplu, nu trebuie să gândesc despre altă persoană că este rea, mândră etc. Şi nu trebuie să gândesc că dacă îi iert jignirea, ea va râde de mine sau mă va supăra din nou. Nu trebuie să lăsăm răul să se ascundă în noi sub niciun motiv. Răul şi mânia au de obicei multe şi felurite măşti. Nu ceda în faţa simţirilor întunecate din inima ta, ci controlează-le şi dezrădăcinează-le cu puterea credinţei şi prin lumina minţii sănătoase. Aceste puteri te vor face să te simţi în siguranţă. „Să nu fiu ruşinat, că la Tine am scăpat” (Psalm 25: 20). De obicei, simţirile întunecate se dezvoltă adânc în inimă.

 Cineva care nu a învăţat cum să le izgonească va fi trist, de cele mai multe ori mânat de gânduri şi va fi greu pentru el să se raporteze corect la el însuşi şi la alţi oameni. Când se apropie de tine, însufleţeşte-te cu putere lăuntrică, bună-dispoziţie şi glume nevinovate şi te vor părăsi curând. Aceasta o spun din experienţă. 

Predica Sfântului Grigorie Palama la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

 OMILIA 52 Predică la Intrarea în Sfânta Sfintelor a Preasfintei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu.

Dacă pomul cel bun după roadă se cunoaşte, iar pomul cel bun şi poame bune face, (Mt. 7:16; Lc. 6:44), Maica a toată bunătatea, Născătoarea Binelui celui veşnic, cum nu va covârşi prin bunătate şi frumuseţe tot binele atât cel din lume, cât şi cel mai presus de lume?

Căci puterea care a preaînfrumseţat toate, veşnica şi fără de schimbare icoană a bunătăţii, Cuvântul cel mai presus de toată bunătatea şi mai presus de fiinţă, mai dinainte de veci, Fiul Tatălui Celui Preaînalt, fiindu-i voia să-şi asume chipul nostru din negrăită iubirea Lui de oameni şi din milă faţă de noi, ca să cheme firea noastră din adâncurile iadului în care a fost trasă şi să o înnoiască fiindcă îmbătrânise şi să o ridice la înălţimea cea supracerească a Împărăţiei şi Dumnezeirii Sale, fiind unit cu ea după ipostas, a trebuit să-şi asume trupul, trup nou, dar în acelaşi timp şi [asemenea] cu al nostru.

Pentru ca să ne înnoiască pe noi dintr-ale noastre, printr-o zămislire şi naştere după chipul naşterii noastre şi mai apoi, după naştere, prin hrănirea şi purtarea în braţe, făcându-se întru toate ca noi pentru noi, a aflat roabă potrivită întru toate şi călăuză neîntinată cu firea tocmai pe această Pururea Fecioară pe care şi noi o cântăm astăzi, a cărei Intrare de necuprins cu mintea în Sfânta Sfintelor o prăznuim acum. Pe aceasta a rânduit-o mai dinainte Dumnezeu cel mai înainte de veci spre mântuirea şi chemarea neamului nostru omenesc şi a ales-o între toate fecioarele cele din veac, nu doar dintre mai multe, ci dintre cele minunate din toate veacurile şi renumite pentru evlavia lor şi priceperea şi pentru folosul tuturor precum şi iubirea de Dumnezeu, pentru purtarea lor atât în vorbe, cât şi în fapte.

Predică la Intrarea în biserică a Maicii Domnului

 

La slujba Sfântului Maslu este o alcãtuire, o rugãciune cãtre Maica Domnului, cu urmãtorul cuprins:

 „Pe tine, preacuratul palat al Împãratului ceresc, ceea ce esti multlãudatã, te rog, curãteste-mi mintea mea cea întunecatã cu tot felul de pãcate si o fã locas înfrumusetat al dumnezeiestii Treimi, ca sã laud si sã mãresc puterea ta si mila ta cea nemãsuratã, fiind mântuit eu, netrebnicul robul tãu”.Aceastã rugãciune ne pune în atentie mãretia Maicii Domnului. 

O numim pe Maica Domnului „palat preacurat al Împãratului ceresc”; o numim pe Maica Domnului „multlãudatã”. Dorim ca prin mijlocirea Maicii Domnului sã fie curãtitã mintea noastrã „de tot felul de pãcate”, dorim sã fie fãcutã mintea noastrã „locas înfrumusetat al dumnezeiestii Treimi”. Cerem aceasta „ca sã laud si sã mãresc puterea ta si mila ta cea nemãsuratã”. Avem în vedere mãretii ale Maicii Domnului pe care ni le pune în atentie Sfânta noastrã Bisericã, dar pe care noi nu le putem întelege si nu le putem pretui la mãsura lor, pentru cã nu avem conditiile ca sã stãm cu admiratie în fata Maicii Domnului.

20 Noiembrie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Iubirea de bani pe toate le răstoarnă, le distruge, așa cum un tiran pune stăpânire pe o cetate, și lipsește sufletele oamenilor de frica de Dumnezeu. De aceea suntem indiferenți și nu ne pasă nici de mântuirea noastră, nici de mântuirea copiilor noștri.

Scopul nostru e cum să devenim mai bogați și să ne lăsăm averea altora și aceștia, la rândul lor, altora și cei de după ei și tot așa. În felul acesta nu mai suntem stăpânii banilor și ai moșiilor noastre, ci tot ce facem este să le lăsăm moștenirea mai departe. 

Ai dori să-ți lași copilul bogat? Învață-l să fie cinstit, pentru că numai așa își va putea păstra averea. Și, chiar dacă n-o mai sporește, n-o va micșora pe cea dobândită. Dacă, însă, e viclean și dacă-i lași moștenire bogății nemăsurate, atunci fii sigur că nu va ști să le păstreze. Dimpotrivă, îl vei face să fie mai rău decât cei ajunsși la sărăcia cea mai neagră.

E de preferat sărăcia în locul bogăției pentru cei ce nu știu să-și crească copiii așa cum trebuie. Aceasta pentru că sărăcia îi ține aproape de virtute fără voia lor, în timp ce bogăția nu-i lasă să fie înțelepți nici dacă ar dori-o, ci îi distruge, împingându-i spre rele și nenorociri nenumărate.

Sfântul Ioan Gură de Aur

19 Noiembrie - Sfatul Sfinților Părinți

 În orânduirile nedrepte omeneşti, omul cel neprihănit este aproape totdeauna sărac.

Unde se află adunată avuţia, acolo aproape totdeauna cineva a lucrat în chip nelegiuit pentru a strânge.

De aceea cei săraci s-au bucurat de binecuvântarea lui Dumnezeu, pe când cei bogaţi au fost mereu osândiţi de El.

 Inima omului bogat aproape totdeauna este îngâmfată şi necredincioasă,

pe când inima omului sărac, neavând bogăţiile şi mândria lumii acesteia, umblă în smerenie faţă de Dumnezeu

şi în respect faţă de semenii săi.

De aceea spune Cuvântul:

„Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decât un bogat cu buze stricate şi nebune”.

Traian Dorz

18 Noiembrie - Sfatul Sfinților Părinți

 Cum să ne rugăm pentru alţii?

Nu există „alţii” pentru creştini. Eu am spus multe despre mine, dar de tine vorbeam. Şi când vorbesc despre tine, nu te cunosc decât prin mine, dar te cu­nosc. Te cunosc în năzuinţele tale, în nădejdile tale, în neputințele, păcatele şi ruşinile tale cele mai adânci; dar te cunosc totuși în măreţia pe care Domnul a pus-o în tine ca şi chip şi asemănarea Sa.

Când vezi pe aproapele tău, cât de departe ar fi el geografic sau sufleteşte, să fii convins că este un alt eu. Şi el, fie prieten sau duşman, are nevoie de aceeaşi mărturie de care şi eu am nevoie. Roagă-te, omule bun, pentru cel ce-ţi face rău, pentru cel ce păcătuieşte, şi mulţumeşte pentru binele pe care îl faci aproapelui tău. Gelozia să fie departe de noi, fiindcă lucrul pe care-l poftim de la cel care ne face gelos este tocmai lucrul pe care vrea să ni-l dea Dumnezeu. Deci, un alt eu a ajuns la ceea ce eul meu nu a ajuns, dar prin el am ajuns la acelaşi. E într-un fel şi câştigul meu. Moartea fratelui este moartea mea. Viaţa fratelui este viaţa mea. Sfântul Siluan zice: „Fericit cel ce iubeş­te pe fratele său, că fratele nostru este viaţa noastră”.

(Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de câteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, pp. 85-86)

17 Noiembrie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Dacă iubeşti înţelepciunea, goneşte gândurile ruşinoase, îndeletnicindu-te cu citirea şi cu rugăciunea cea neîncetatăşi apoi te înarmează împotriva pricinilor firii. Căci nu poţi vedea în sufletul tău curăţire fără de acestea.

Dacă eşti cu adevărat milostiv, atunci când eşti jefuit de ale tale pe nedrept, nici nu te necăjeşti înlăuntrul tău, nici nu vorbeşti despre paguba ta altora.

din ”CĂRAREA ÎMPĂRĂȚIEI” de Părintele Arsenie Boca

16 Noiembrie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Maica Siluana Vlad – rugăciunea de seară în patru paşi

1. „Doamne, iţi mulţumesc şi te binecuvântez pentru că astăzi…

şi fiecare spune ce motive are să-i mulţumească şi să-L binecuvânteze pe Dumnezeu pentru ziua respectivă.

2. „Doamne, ajută-mă să iert cum ierţi Tu, vino Tu în mine şi iartă pe…”

şi punem pe cei pe care avem a-i ierta pentru ziua respectivă, care ne-au greşit nouă în ziua respectivă, mai mult sau mai puţin. Noi credem că nu este important, dar orice privire sau orice strâmbătură poate să ne rănească şi este bine să iertăm.

Și, de-abia după aceea, pentru că aşa ne învaţă Dumnezeu în rugăciunea „Tatăl nostru”, zicem:

3. „Doamne, iartă-mă pe mine pentru că…”,

4. şi apoi, la ultimul punct: „Doamne ajută-mă, că mâine…”,

şi spunem ce dorinţe avem noi pentru mâine.

15 Noiembrie - Sfatul Sfinților Părinți

Cugetări ale Sfinților Părinți despre post

"De aceea, chiar de la început, creând Dumnezeu pe om, îndată l-a dus și l-a predat în mâinile postului și i-a încredințat acestuia mântuirea lui ca unei maici iubitoare și celui mai bun dascăl.”

„Dacă postul a fost necesar în Rai, cu atât mai necesar este în afara Raiului. Dacă era de folos leacul mai înainte de rană, cu atât mai de folos este după rană.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

„Fiindcă nu am postit, am căzut din Rai. Așadar, să postim acum, ca să ne întoarcem în Rai.”

„Postul este armă împotriva oștirii demonilor.” (Sfântul Vasile cel Mare)

„Postul veștejește pofta, prin rugăciune curățește mintea și o pregătește pentru adevărata contemplare.” (Sfântul Maxim Mărturisitorul)

„Să postim? Desigur, ca să oprim pornirile trupului și să ne înmuiem inimile.” (Sfântul Simeon Noul Teolog)

„Tot binele și frumosul se săvârșește și se făptuiește prin post.” (Sfântul Grigorie Palama)

„Mare armă este postul împotriva ispitelor, după cum desfătarea de mâncări este începutul a tot păcatul.” (Sfântul Teofilact al Bulgariei)

Mare cale spre tot binele este postul cu discernământ, iar cel ce nu se îngrijește de el, smulge tot binele.

14 Noiembrie - Sfatul Sfinților Părinți

Vreți voi părinți?

Vreți voi părinți să fie copiii voștri sfinți

- scăldați-i nu în apă, ci-n lacrime fierbinți.

Hrăniți-i nu cu pâinea aceasta de pământ,

ci cu puterea dulce a Sfântului Cuvînt.

Vreți voi să vă asculte în totul și mereu,

- dar ascultați voi oare așa de Dumnezeu?

Vreți voi ca ei să fie, copii ai firii noi?

- dar viața voastră cum e și ce văd ei la voi?

Îi vreți cu-mbrăcămintea smeriți și cumpătați?

și cu umblări curate? - dar voi cum vă purtați?

Când voi umblați ca lumea și vă-mbrăcați așa,

- voi veți purta osânda de creșterea lor rea!

Cădeți mai bine-n lacrimi, cu-amar și vă rugați

să vi se ierte vina - și viața v-o schimbați!

Abia atunci vor crește și-ai voștri fii frumos

cu sufletul și trupul, urmași ai lui Hristos!

de Traian Dorz

„Samarineanul milostiv este chipul iubirii lui Hristos în oameni”

„În  această Evanghelie vedem că Samarineanul milostiv este chipul iubirii lui Hristos în oameni. Biserica a rânduit ca în Duminica XXV-a după Rusalii să fie citită Evanghelia care conţine pilda Samarineanului Milostiv rostită de Mântuitorul Iisus Hristos ca fiind o tâlcuire a tainei mântuirii neamului omenesc și un îndreptar pentru viața Bisericii și a fiecărui creștin în parte. Întrucât această Evanghelie se află în legătură cu începutul Postul Nașterii Domnului, Pilda Samarineanului milostiv ne ajută să ne pregătim pentru această perioadă, să înțelegem semnificația ei duhovnicească, a postului unit cu rugăciunea şi milostenia ca urcuș interior al sufletului în comuniunea sfinților împlinitori ai voii lui Dumnezeu în istorie. Prin toate aceste ne pregătim să primim în peștera sufletului nostru pe Hristos Domnul care se naște duhovnicește în viața fiecărui creștin potrivit credinței și iubirii lui față de Dumnezeu și de oameni”...

 „Pilda pe care Mântuitorul Iisus Hristos ne-o prezintă în Evanghelia de astăzi arată însăși taina mântuirii neamului omenesc. Omul care cobora de la Ierusalim spre Ierihon și a căzut între tâlhari, fiind dezbrăcat, rănit și lăsat aproape mort, reprezintă neamul omenesc, care din pricina păcatelor a căzut în multe patimi rele, adevărați tâlhari răpitori și ucigași de suflete. Coborârea de la Ierusalim spre Ierihon înseamnă degradarea omenirii prin înstrăinarea ei de Dumnezeu. Astfel, omul păcătos decade, devine aproape mort sufletește și coboară spre moarte biologică, pentru că plata păcatului este moartea”... 

Cateheza de duminică - Taina preschimbării pâinii și vinului în Trupul și Sângele Mântuitorului

Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre momentul prefacerii pâinii și vinului în Trupul și Sângele Mântuitorului că „acum stau și îngerii imprejurul preotului și toată ceata puterilor cerești se împreună în cântări și toate locurile împrejurul altarului se umplu de fețe îngerești”.

În centrul Rugăciunii celei mari a Sfintei Jertfe este nucleul, inima Sfintei Liturghii și încoronarea tuturor laudelor bisericești, cel mai mare act liturgic, anume momentul prefacerii pâinii și vinului în Trupul și Sângele Mântuitorului, numit Epicleză.

13 Noiembrie - Sfatul Sfinților Părinți

 

„Cel care va face unuia dintre aceștia prea-mici, Mie Mi-a făcut“ (Matei 25:40). Milostenia deci îți ușurează toate păcatele tale, oricâte ai avea.

[…] Ai un bănuț? Cumpără cerul cu el! Nu că cerul e ieftin, ci că Stăpânul e bun! Nu ai un bănuț? Dă un pahar de apă rece. „Cel ce va da un pahar de apă rece unuia dintre aceștia prea-mici, pentru Mine, nu-și va pierde plata lui!“ (Matei 10:42). Cerul e neguțătorie bună, iar noi o uităm. Dă o bucată de pâine, și ia raiul! Dă lucruri mici, și ia lucruri mari! Dă cele pieritoare, și ia pe cele nepieritoare! Dă pe cele stricăcioase, și ia pe cele nestricăcioase! Dacă ar fi iarmaroc, și toate mărfurile din iarmaroc ar fi ieftine, de-ar fi acolo belșug de bucate și toate la preț de nimica, oare n-ai vinde tot ce ai, n-ai nesocoti toate celelalte treburi și nu te-ai duce să faci în iarmaroc bună neguțătorie? Arătați atâta grabă pentru niște lucruri pieritoare, dar vă trândăviți atâta și vă descurajați când e vorba să cumpărați lucruri nemuritoare!? Dă săracului, pentru ca, chiar dacă tu vei tăcea, să vorbească pentru tine mii și mii de guri, să stea de față milostenia și să te apere! Răscumpărare de suflet este milostenia!

12 Noiembrie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Când mintea ne este slobodă de patimi, firea noastră, scâlciată prin cădere, se întoarce din nou la cea dintâi a sa frumuseţe. De suntem după chipul lui Dumnezeu, descoperirile devin fenomene fireşti. Calea creştină este a ne umple mintea şi inima de cea mai înaltă cunoaştere a lui Dumnezeu.

Numai printr-o îndelungă cercare, ce poate ţine luni şi ani, vom putea dobândi puţin câte puţin o atitudine creştinească în rugăciune.

Fiţi nebuni, nebuni ca adevăraţi nevoitori! De ce nebuni? Pentru că a fi creştin înseamnă a trăi în două planuri în acelaşi timp: prezentul şi veșnicia. Repet: să ne sporim acum luarea-aminte spre a clădi viaţa noastră.

Păziţi toate acestea în cugetul vostru, şi viaţa voastră va fi plină de încântare, nu numai în fiece zi, ci şi în fiece clipă.

Nu uitaţi cuvintele acestea. Dumnezeu v-a dat vreme spre a vă zidi veșnica mântuire. Să nu o risipiţi!

Părintele Sofronie

Extras din ”Din viaţă şi din Duh”, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, pag. 58-59

11 Noiembrie - Sfatul Sfinților Părinți

"Mi-a spus duhovnicul din Sfântul Munte:

 „Trei lucruri asigură pacea:

1. Nu cer nimic [de la ceilalți];

2. Nu am așteptări;

3. ÎI ÎNDREPTĂȚESC PE CEILALȚI;

Când eu am pretenții [și zic]:

 „Sărmana de mine nu am dreptul…”

N-AI NICI UN DREPT !

Trebuie să mi-o spun mie însumi, nu să mi-o spună alții!

NU AM FĂCUT NIMIC, NU AM PRETENȚII SĂ SE FACĂ LUCRURILE DUPĂ VOIA MEA:

 

 „Doamne, ajută-mă să se întâmple lucrul acesta, după cum vreau eu!

TE ROG, FĂ ASCULTARE DE MINE !!!”

 

10 Noiembrie - Sfatul Sfinților Părinți

 Când o persoană vine să-ți spună ce probleme are, însă în acel moment mintea ta este distrasă de ceva personal, atunci nu vei fi capabil să o ajuți. Dar dacă uiți că exiști și devii tu însuți acel om – chiar dacă ar fi, să zicem, un hoț, un mincinos, un criminal -, atunci poți intra în sufletul lui și să te gândești: „Doamne, bietul om! Cum poate să depășească asta? Ce poate face?” Atunci, în starea în care se află, fără să-l judeci, fără să-l condamni, fără să-l urăști, începi prin a-i spune: „Nu a spus Mântuitorul că El a devenit om pentru a alina suferința umană, pentru a-l elibera din răutate și toate celelalte?” În felul acesta, devii una cu acea persoană. Și chiar dacă acel om a venit la tine plin de disperare, acum pleacă voios, pentru că știe că Hristos este cu el și că va reuși să facă față problemelor sale.

Așadar, când devii celălalt, unul pleacă, altul vine… La sfârșitul zilei, te întrebi: „Cine sunt eu? Dintre toți acești oameni, eu cine sunt? Nimeni; eu sunt un nimeni” Apoi spun: „Să-L slăvesc pe Hristos, chiar dacă eu nu exist. Ce-mi pasă de existența mea?”

Maica Gavrilia, asceta iubirii, Editura Episcopiei Giurgiului, 2014

sursa>www.urcusspreinviere.ro

9 Noiembrie - Sfatul Sfinților Părinți

 

1. Ce fericite sunt căile pline de fraţi şi de bătrâni înţelepţi şi statornici

care, mergând îmbrăcaţi de sărbătoare spre Casa Domnului, răspândesc pretutindeni o atmosferă plină de seninătate şi de putere,
de praznic larg, fericit şi luminos!
Mai dă-ne, Doamne, aceste fericite căi pline de sărbătoare.

2. O, sufletul meu şi fiul meu… învingeţi mâhnirea ta şi înseninează-te cu credinţă şi cu nădejde!
Căci Viu este Dumnezeul tău şi mare este Puterea Lui.
Adevărate sunt făgăduinţele Sale şi nimic nu-L poate împiedica să Şi le împlinească la vremea Sa, din nou şi pentru noi.

8 Noiembrie - Sfatul Sfinților Părinți

Cum trebuie să colaboreze creștinul cu îngerul său păzitor, pentru a ajunge întru Împărăția lui Dumnezeu?

Creștinul trebuie să imite pe sfinți și pe îngeri, ca să fie numărat în Cer împreună cu sfinții și cu îngerii. Adică, să-L slăvească neîncetat pe Dumnezeu, să-L laude și să-I mulțumească totdeauna pentru toate, să-L asculte, să păzească poruncile Lui, să-L iubească pe Dumnezeu, să iubească pe toți oamenii și să ducă întru toate viață creștinească. Precum îngerul este slujitor al lui Dumnezeu și îl păzește pe om întru căile sale (Psalmul 90, 11) și precum îngerul se supune voii lui Dumnezeu (Psalmul 102, 20-21), la fel trebuie să facă și omul credincios. Să se supună lui Dumnezeu și să facă voia Lui. Și dacă îngerul se bucură de întoarcerea păcătosului la pocăință (Luca 15, 7-10), așa se cuvine să facă și omul credincios. Să se bucure de întoarcerea celor răi la pocăință.

Dacă îngerii se îngrijesc de mântuirea oamenilor și le ajută (Facerea 24, 7; Psalmul 90, 11-12; Psalmul 33, 7; Matei 4, 6), așa să facă și creștinii, mai ales păstorii de suflete; să se îngrijească în tot chipul de mântuirea și întoarcerea la pocăință a sufletelor omenești. Îngerii slăvesc neîncetat pe Dumnezeu, după cuvântul psalmistului: „Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea; pururea lauda Lui în gura Mea” (Psalmul 33, 1). Și dacă îngerul este pururea veghetor spre tot lucrul bun, apoi și omul credincios este dator neîncetat să vegheze cu mintea sa și să ia aminte că „potrivnicul nostru, diavolul, umblă ca un leu, căutând pe cine să înghită” (I Petru 5, 8). Așa de va face tot creștinul, se va afla împreună lucrând cu îngerul său păzitor la săvârșirea tuturor faptelor bune.

(Arhimandritul Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, ediția a 2-a, vol. 5, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 90-91)

7 Noiembrie - Sfatul Sfinților Părinți

La început, spun Sfinţii Părinţi, bucuria era simţirea minţii aflate în comuniune cu Dumnezeu, resimţită de trup ca plăcere duhovnicească. Bucuria este o trăire a duhului, dimensiunea cea mai înaltă a sufletului, resimţită şi de celelalte puteri ale sale, precum şi de trup. În trup e resimţită ca plăcere. Aşa era, şi izvorul ei era mintea omului, duhul lui, conectate la Dumnezeu, izvorul Vieţii şi al Bucuriei. Acolo este „vena” prin care curge bucuria de Dumnezeu şi pacea de la Dumnezeu.

În clipa în care noi ne-am rupt de Dumnezeu şi duhul omului s-a întors către puterile sufleteşti şi cele sufleteşti către cele trupeşti, plăcerea a căzut în simţuri. Că s-a uitat Eva şi a văzut că e plăcut la vedere. Atunci a apărut această putere a sufletului, necunoscută până atunci omului ‒ plăcerea simţurilor. Şi Bunul Dumnezeu a adus imediat atunci în om, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, durerea. Durerea care pune limită plăcerii, împiedicând-o să-l ucidă pe om. Pentru că plăcerea este împotriva firii.