Dărnicia și smerenia în contrast cu lăcomia și viclenia - explicaţie duhovnicească Sfânta şi Marea Miercuri

În Sfânta şi Marea Miercuri dumnezeieștii Părinți au hotărât să se facă pomenire de femeia cea păcătoasă, care a uns cu mir pe Domnul, pentru că lucrul acesta s-a întâmplat puțin înainte de mântuitoarea patimă.

Evanghelia care se citește la Denia de Marți seara (Ioan 12, 17-50) arată întețirea sau intensificarea conflictului dintre mai-marii cărturarilor și fariseilor, pe de o parte, și Iisus pe de altă parte.

În această Evanghelie, Iisus prevestește: acum este judecata acestei lumi, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, când Mă voi înălța de pe pământ, îi voi trage pe toți la Mine. 

12 aprilie - Pilda zilei

 

„A-L trăda pe Domnul Hristos înseamnă a nu-L recunoaşte ca Domn şi Dumnezeu şi a nu împlini poruncile Lui. De-a lungul vieţii, dacă vom privi cu onestitate asupra acţiunilor săvârşite, vom descoperi foarte multe situaţii în care din necredinţă, din iubire de arginţi, din mândrie nemăsurată am luat haină de Iuda şi L-am trădat pe Domnul Hristos. Cine zice că păcat nu are, adevărul nu este într-însul, spune Scriptura, şi orice păcat este o trădare a jurământului pe care, prin naşii noştri, l-am rostit la Botez, anume «Mă lepăd de Satana şi mă unesc cu Domnul Hristos». De aceea să nu ne grăbim prea grabnic a-i judeca şi osândi pe Iuda sau alţii ca el, ci să încercăm, cu sinceritate, să-l găsim pe Iuda în multe din manifestările noastre şi să-l izgonim“. (IPS Părinte Teofan)

Într-o după-amiază stăteam la Metoc cu o doamnă și discutam problemele ei. Privind afară, am văzut oprind un Mercedes lucitor, din care a coborât o tânără. M-a salutat de departe și a intrat în biserică. Peste puțin a ieșit plângând și s-a așezat singură pe o altă bancă. Peste o oră, când am terminat discuția cu acea doamnă, m-am apropiat de ea și am întrebat-o de ce plângea și dacă aștepta pe cineva.

 – Nu, pe dumneavoastră vă aștept. Am citit cartea dumneavoastră Cu taxiul pe străzile orașului și am venit ca să discutăm.

Măsura a ceea ce ni se cere: urârea păcatului şi îndepărtarea de la el - meditație în Sfânta zi de Mieruri din Săptămâna Mare

Încheiem Meditaţia de Marţi, amintind că urmează Miercurea pocăinţei femeii şi a arginţilor trădării. Să luăm aminte la Evanghelia zilei, aflată în Evanghelia de la Matei 26, 6-16:

 „În vremea aceea, fiind Iisus în Betania, în casa lui Simian Leprosul, s-a apropiat de El o femeie, având un alabastru cu mir de mare preţ, şi l-a turnat pe capul Lui, pe când şedea, şi, văzând ucenicii, s-au mâniat şi au zis: «De ce s-a făcut risipa aceasta? Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor».

Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: «Pentru ce faceţi supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea faţă de Mine, căci pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna. Că ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a făcut-o spre îngroparea Mea. Adevărat zic vouă: Oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei».

Privegherea este o vedere prin și dincolo de ceea ce se vede cu ochii fizici - explicaţie duhovnicească: Sfânta și Marea Marți

Evanghelia care se citește la Denia acestei zile (Matei 22. 15-46 și 23, 1-39) arată cât întuneric este în cei ce nu primesc în suflet Cuvântul lui Dumnezeu și urăsc pe Iisus. Se mai vede cum Iisus mustră pe cărturarii și fariseii care au devenit călăuze oarbe, datorită împietririi sufletului lor în răutate și în fățărnicie. Pentru a alunga un astfel de întuneric din suflet, Evanghelia care se citește la Liturghia Darurilor înainte sfințite cuprinde cuvintele lui Iisus privind sfârșitul lumii, Pilda celor zece fecioare, Pilda talanților și Judecata de Apoi. Slujbele din Sfânta și Marea Marți se referă la toate acestea, însă se face pomenire mai ales de Pilda celor zece fecioare.

Pilda celor zece fecioare este un îndemn la priveghere, la trezvie, care e o vedere duhovnicească a lucrurilor dincolo de fața lor fizică. Privegherea este o vedere prin și dincolo de ceea ce se vede cu ochii fizici, este o vedere duhovnicească a sensurilor ultime ale existenței.

11 aprilie - Pilda zilei

 

Comentând apologia iubirii din prima epistolă sobornicească a Sfântului Ioan (I Ioan 4, 4-12), Sfântul Augustin a scris o omilie devenită celebră în literatura creștină. Fericitul episcop al Hiponei arată cum orice faptă a noastră trebuie să fie făcută oglindind iubirea: „Într-un cuvânt, primește această scurtă poruncă: iubește și fă ce vrei! Dacă păstrezi tăcerea, să fie din iubire; dacă strigi să fie din iubire; dacă îndrepți, îndreaptă din iubire; dacă ierți, iartă din iubire. Rădăcina interioară să fie cea a iubirii, din această rădăcină nu poate ieși decât bine” (Augustin, Zece omilii la Epistola lui Ioan către Parți, VII, 8).

În ţările răsăritului umblă o istorioară veche, plină de înţeles şi pentru noi, creştinii.

Cică un sfânt profet, ajungând în rai, a văzut pe acolo, între altele, şi o grămadă de urechi strânse la un loc.

– Ce înseamnă această grămadă de urechi? – a întrebat profetul pe păzitorul Raiului.

„Iată Mirele vine în miezul nopţii” - meditație în Sfânta zi de Marți din Săptămâna Mare

 În sfânta şi marea zi de Marţi, în Săptămâna Patimilor, la Liturghie, s-a auzit glasul Mântuitorului prin taina Sfintei Scripturi, din Evanghelia de la Matei 24, 36-51; 25, 1-46 şi 26, 1 şi 2. Să luăm aminte! Zis-a Domnul către ucenicii Săi:

 „Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului Omului.

Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul se va lua şi altul se va lăsa. Din două care vor măcina la moară, una se va lua şi alta se va lăsa.

”Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece” - meditație în Sfânta zi de Luni din Săptămâna Mare

Lunea din Săptămâna Patimilor! Începutul Săptămânii Patimilor îl vom considera a fi Lunea Patimilor, Lunea care, iată, în seara aceasta apune. Evanghelia de la Liturghie a fost Evanghelia de la Matei 21, 18-44 şi este bine să ne readucem aminte că începutul Patimii s-a făcut în Duminica intrării în Ierusalim, cu reală trimitere spre Sâmbăta lui Lazăr. Ca un preludiu al Crucii vom aşeza o cântare de la Vecernia din Vinerea Patimilor: „Săvârşind aceste patruzeci de zile, cele de suflet folositoare, cerem să vedem şi Sfânta Săptămână a Patimilor”.

Dar, o dată începând ultimele zile ale Postului, descoperim că primele trei zile: luni, marţi şi miercuri au, în interiorul derulării lor liturgice a Săptămânii Sfinte, un scop bine definit: ele situează sărbătorile în perspectiva sfârşitului. Ne reamintim sensul eshatologic al Paştelui, ce se vădeşte a fi sfârşit şi început de viaţă. Este tocmai acea dezlegare a dramei care este drama Postului. Sunt o ridicare de voal.

10 aprilie - Pilda zilei

E timpul pentru rodire de taină prin rugăciune şi prin lacrimi. Orice clipă pierdută de noi nu se mai întoarce niciodată. Hristos trece pe lângă noi, întristat, înlăcrimat, flămând de iubirea noastră, şi suntem la un pas să ne strângem crengile ca pe aripi şi să-l privim trecând, indiferenţi, nesimţitori la durerea Lui. Ne iubeşte atât de mult încât nicicând nu ne va silui libertatea, forţându-ne să intrăm în lumina Lui. Va trece plângând pe lângă noi şi nu-L vom mai vedea niciodată.

„Mai lasă-l şi anul acesta”. (Luca 13, 8)

Pilda cu smochinul cel neroditor de la Luca 13 grăieşte şi va grăi tuturor oamenilor, până la sfârşitul lumii. Un proprietar sădise un smochin şi după trei ani voia să-l taie, căci nu arăta roade. „Mai lasă-l şi anul acesta intervenit grădinarul. Îl voi săpa şi îl voi îngriji din nou şi poate va rodi.”

Dragă cititorule, eu nu ştiu cu ce fel de planuri trecătoare intri tu în anul 1937 [n.n. 2023]. Eu te rog, aruncă-le pe toate la o parte şi intră cu gândul la pilda smochinului neroditor.

Smochinul neroditori - explicaţie duhovnicească: Sfânta și Marea Luni

În Sfânta şi Marea Luni se face pomenire de fericitul Iosif cel preafrumos şi de smochinul neroditor care s-a uscat prin blestemul Domnului.

Iosif, fiul Patriarhului Iacob din Vechiul Testament, este lăudat în cântările Deniei ca fiind o preînchipuire sau o pre­figurare profetică a Domnului nostru Iisus Hristos. Iosif a fost fiul patriarhului Iacob şi al Rahelei.

Din pricina unor visuri, legate de viitorul său măreţ, era invidiat de fraţii lui mai mari care l-au ascuns într-o groapă, spunându-i patriarhului Iacob că a fost mâncat de fiare sălbatice.

Mai târziu, Iosif a fost vândut ismailiţilor cu treizeci de arginţi, iar aceştia la rândul lor l-au vândut lui Putifar, mai-marele eunucilor faraonului Egiptului. Ajuns în casa lui Putifar, el a respins ispita de a cădea în desfrânare cu stăpâna sa.

DOAMNE-N SAPTAMANA ASTA

Doamne-n Saptamâna asta grea a Patimilor Tale,

fa sa-T;i suferim alaturi când Tu sui a Crucii cale,

sa simtim si noi cum Crucea ne apasa si ne doare,

sa simtim cum arde biciul peste sânge si sudoare.

Doamne, sa-T;i simtim alaturi fiecare lovitura,

sa rabdam aceeasi hula si batjocura, si ura,

sa platim cu-aceleasi lacrimi si cu-acelasi sânge toate,

sa simti si Tu ca ne doare c-am trait cândva-n pacate.

9 aprilie - Pilda zilei

Intrând în Ierusalim, Iisus este întâmpinat cu ramuri de finic. Are parte de o primire triumfală – singura, de acest fel, din viața-i lumească. Urmau ultimele acte al misiunii Sale pământești: Patimile și Învierea.

An de an, de Duminica Floriilor la biserici se duc și se sfințesc crenguțe de salcie. Acestea amintesc de ramurile de finic cu care a fost întâmpinat cândva Fiul lui Dumnezeu.

Oamenii așază crengile de salcie la icoane, la ferestre, la uși, la porți, încrezători în puterile lor proteguitoare.

Există mai multe legende despre legătura acestui arbore cu Mântuitorul.

***

O legendă spune că, demult, salcia plângătoare ar fi fost un arbore înalt și mândru, cu ramurile îndreptate spre cer.

8 aprilie - Pilda zilei

 

Breaking news de Florii

Cert este faptul că Sfintele Evanghelii nu sunt basme sau invenții. Nici legende sau născociri ale unor oameni pierduți în istorie. În vechime, termenul Evanghelie avea, oarecum, sensul pe care îl are în zilele noastre cel de Breaking News: veste de ultimă oră sau știre a momentului.

Dacă ar fi existat televiziunile acum 2000 de ani, omenirea ar fi privit cu sufletul la gură cum Hristos intră în Ierusalim călare pe asin blând, întâmpinat fiind de majoritatea iudeilor ca un împărat biruitor, cu ramuri de finic și cu aclamații, dar criticat de fariseii şi cărturarii care vor fi gândit: „Cum să intre Mesia în Ierusalim călare pe un… măgar? Halal Împărat!”. Şi totuşi, prorocia lui Zaharia s-a împlinit întocmai.

Pe urmele Mântuitorului – „Poarta de aur"

Poarta prin care a intrat Mântuitorul în Ierusalim este una dintre cele şapte porţi ale Ierusalimului. Această poartă e în partea dinspre răsăritul cetăţii, şi prin ea se intră de-a dreptul în templu, în singaoga zidită pe locul unde a fost templul lui Solomon.

Această poartă nu e umblătoare, ci de sute de ani stă zidită şi închisă de tot. Tradiţia arabă spune că poarta s-a închis de la sine şi nu se va deschide decât m Ziua cea Mare a Judecăţii. Potrivit acestei tradiţii, arabii numesc această poartă „Poarta Veşnică” sau Poarta Veşniciei, iar în Ierusalimul de azi e cunoscută sub numele de „Poarta de aur” (dăm pe pagina dina­inte imaginea acestei porţi).

Predică la duminica a VI-a din Postul Mare – a intrării Domnului în Ierusalim (Floriile)

 

† Sfântul Nicolae Velimirovici

Cine aduce bucurie casei? Oaspetele binevenit. Cine aduce şi mai mare bucurie casei? Un prieten al casei. Cine aduce cea mai mare bucurie casei? Gospodarul care se întoarce acasă, după o lipsă îndelungată. Fericite mâinile care L-au primit pe Domnul nostru Iisus ca pe Oaspetele binevenit! Fericite buzele care L-au întâmpinat pe El ca pe un Prieten! Fericite sufletele care s-au închinat Lui ca Gospodar, cu o cântare de bun venit! Dar unii nu-L cunoşteau pe El, nici nu-L primeau pe El, fie ca oaspete, prieten ori gospodar, ci au luat pietre în mâinile lor ca să le arunce în El şi cu sufletele lor cele muritoare au pus la cale moartea trupului Lui.

7 aprilie - Pilda zilei

 Un om, ajuns în rai, i-a cerut lui Dumnezeu să-i descopere viaţa pe care a trăit-o. Dumnezeu i-a înfăţişat-o ca şi când ea s-a desfăşurat pe nisipul unei plaje. Omul a văzut că în momentele de bucurie erau patru urme de paşi pe nisip, ale lui şi ale lui Dumnezeu. Dar în clipele de suferinţă, erau numai două urme. Mâhnit, omul i-a spus lui Dumnezeu:

 " De ce în momentele grele m-ai lăsat singur? ".

 Acesta i-a răspuns:

 " În clipele de suferinţă erau doar urmele Mele, pentru că atunci te purtam pe braţe ". 

6 aprilie - Pilda zilei

 În miezul unei nopți de primăvară, un tânăr creștin-ortodox, care se ruga în fața unui altar, în genunchi, lângă câteva icoane și cărți sfinte, într-o cămăruță mică foarte sărăcăcioasă, atât de umilă, încât avea o gaură mare în tavan şi era neîncălzită și neelectrificată, printre lacrimi, aprinzând 7 lumânări, deznădăjduit din cauza faptului că niciodată nu L-a putut simți pe Dumnezeu, deși dintotdeauna L-a căutat, a început să se roage timid: „Doamne, dacă într-adevăr exiști, permite-mi să Te simt, să Te întâlnesc, să Te găsesc; Doamne, vorbește-mi!” Afară a început să plouă; picăturile de ploaie acompaniau suav o pasăre, care s-a oprit din zbor în dreptul ferestrei camerei băiatului, cântând, însă băiatul nu a auzit-o. Dumnezeu, astfel, i-a „vorbit”!

Neauzind nimic, tânărul s-a rugat iar: „Doamne, vorbește-mi!” Și pasărea a ciocănit de trei ori geamul, atât de puternic, încât sunetul a răsunat în toată cămăruța lui, dar băiatul nu a ascultat-o. Era prea concentrat să audă doar ce considera el ca trebuind. Dumnezeu, astfel, i-a „vorbit” a doua oară.

5 aprilie - Pilda zilei

Într-o zi, s-au întâlnit într-o bibliotecă trei creştini. Pătrunşi de frumuseţea cărţilor pe care le citeau, nici nu au observat când s-a făcut seară. Când doar ei mai rămăseseră în bibliotecă, au început să discute aprins despre ceea ce citiseră peste zi.

Deodată, lumina s-a stins şi au rămas cufundaţi în întuneric. Unul dintre ei zise:

– Hai să ne rugăm. Să spunem fiecare “Tatăl nostru” şi poate Dumnezeu se va îndura de cel care se roagă mai frumos şi lumina se va aprinde. Ceilalţi doi au fost imediat de acord.

4 aprilie - Pilda zilei

 

A mers odată avva Agathon în oraş să cumpere ceva lucruri şi a găsit pe drum un ciung, care i-a zis:

– Unde mergi?
– În cetate la vânzare.
– Fii bun şi du-mă acolo.
Şi luându-l în spinare l-a dus în oraş.
El i-a spus:
– Unde vinzi lucrurile tale, acolo pune-mă.
Şi când a vândut ceva, i-a spus ciungul:
– Cu cât le-ai vândut?
– Cu atâta.
– Cumpără-mi o plăcintă.
Şi i-a cumpărat.
A mai vândut ceva. Şi a zis iar:
– Şi asta cu cât?
– Cu atâta.
– Cumpără-mi cutare.
Şi i-a cumpărat. După ce le-a vândut pe toate şi dorind să plece, i-a zis ciungul:
– Pleci?
– Da.
– Fii iar bun şi du-mă unde m-ai găsit.
Şi luându-l în spate, l-a dus în locul acela.
Şi i-a spus:
– Binecuvântat eşti, Agathon, de Domnul în Cer şi pe Pământ.
Şi ridicând ochii n-a mai văzut pe nimeni; căci era înger al Domnului venit să-l încerce.

Pildă din Pateric, sursă: Schitul Sfântul Ilie

3 aprilie - Pilda zilei

 

În îndepărtata Savorie trăia un călugăr numit Martirie. 

Deşi tânăr de ani, el era bătrân la minte, milostiv şi smerit. 

O dată pe săptămână, el mergea la o mânăstire vecină, unde se afla stareţul său întru rugăciune. 

Şi cum mergea el, numai ce dă peste un sărman, zăcând pe cale.

Cu greu, căci era peste măsură de slăbit, îi spune lui Martirie că este bolnav, sărac şi foarte bătrân, că vrând să meargă la stareţul, la care mergea şi Martirie, pentru rugăciune, l-au lăsat puterile... 

De îndată fericitul Martirie şi-a scos mantia, a întins-o pe pământ, l-a pus pe sărmanul neputincios pe mantia sa, apoi l-a săltat în spate şi l-a dus până la mânăstire. 

Stareţul său, care văzuse totul cu ochii duhovniceşti, a început să strige la fraţi:

- Alergaţi şi deschideţi poarta mânăstirii, că vine fratele Martirie, aducând pe Dumnezeu!

La poarta mânăstirii, Bătrânul S-a coborât din spatele lui Martirie, i S-a înfăţişat ca în icoane, în lumină şi i-a spus:

- O! Martirie, cum tu nu M-ai trecut cu vederea şi ai căutat cu milă la Mine, tot aşa te voi milui, când ajungi în Cer, şi miluit vei fi!

Apoi S-a ridicat la Cer.

Stareţul a alergat la poartă şi văzând pe Martirie singur l-a întrebat:

- Unde este Acela, pe care l-ai adus în spate?

- De aş fi ştiut cine este Acela, m-aş fi ţinut tare de piciorul Lui!

Seara, fraţii l-au înconjurat pe Martirie şi l-au cercetat cu tot felul de întrebări:

- Era greu?

- N-am simţit nici-o greutate, dar atunci nu mi-am luat seama. 

De bună seama El m-a purtat pe mine, după cum poartă lumea întreagă, şi numai prin Cuvânt o ţine...

Dumnezeu este Proniatorul  și are grijâ de tot și este întru toate.

Noi credem că purtăm uneori Crucea data de Hristos- Dumnezeu.

Însă așa precum Terra plutește în Ceruri,așa și noi suntem in brațele iubirii și gândirii divine.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate !

Sursă: Părintele Teodor Ciurariu

2 aprilie - Pilda zilei

 

La o judecătorie de la ţară s-a dezbătut un caz interesant.

Un om era acuzat că a furat lemne din pădurea unui proprietar de pădure.

Hoţul tăgăduia cu putere, ştiind că nu l-a văzut nimeni.

-Cu ce poţi dovedi pe acuzat? – întrebă judecătorul pe acuzator.

Acuzatorul scoase atunci din buzunar un ochean şi zise:

-Domnilor judecători, e adevărat că nu l-am prins pe omul acesta furând lemne.

Eu eram departe de pădure, dar l-am văzut cu ocheanul acesta.

L-am văzut tot anume cum a furat lemnele; am chemat şi pe vecinul meu, N.N., care s-a uitat prin ochean şi l-a văzut şi el.

În baza acestei mărturii, acuzatul a fost pedepsit.

Ce adânc înţeles sufletesc este şi în această întâmplare!

Hoţii cred că nu-i vede nimeni când fură, dar Tatăl Ceresc îi vede totdeauna prin ocheanul atotvederii Sale.

Părintele Iosif Trifa

din “600 Istorioare religioase”