| 1. | Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! Că s-a înălţat slava Ta, mai presus de ceruri. |
| 2. | Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă, pentru vrăjmaşii Tăi, ca să amuţeşti pe vrăjmaş şi pe răzbunător.
|
| 3. | Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: |
| 4. | Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? |
| 5. | Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el. |
| 6. | Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. |
| 7. | Oile şi boii, toate; încă şi dobitoacele câmpului; |
| 8. | Păsările cerului şi peştii mării, cele ce străbat cărările mărilor. |
| 9. | Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!