Suntem in plina febra a pregatirilor pentru St Valentines, mă sfiesc să-l numesc Sfîntul Valentin, pentru că nu văd legătura între viata mucenicului Valentin, mărturisitor al credintei crestine, si marele kitsch mediatic Valentine’s Day ce se porneste de la începutul lunii februarie. Cred că nici Sfîntului, privind din Ceruri, nu-i plac modul eronat în care azi îi sunt percepute viata, atitudinile si chiar modul în care este sărbătorit. Dar cum să întelegi dacă îmbrătisezi, asa, peste noapte, cultul sfintilor fără a citi integral viata unui sfînt măcar, fără a te ruga cu predilectie nici unuia dintre ei? Cîti dintre cei foarte entuziasti în aceste zile au văzut măcar coperta Proloagelor sau Acatistierul? De aici ar trebui să întelegem că ceva nu este în regulă cu circul Valentine’s Day. Dar să vedem ce spune în esentă una dintre variantele Vietii Sfîntului Valentin.
Se spune că împăratul Claudius al II-lea nu reusea să-si adune oastea pentru că bărbatii refuzau să se înroleze. Credea că motivul era acela că bărbatii romani nu voiau să îsi părăsească sotiile. Din cauza acestui fapt, împăratul a interzis logodnele si nuntile în Roma. Un preot crestin, pe nume Valentin, a intuit imediat că tinerii au primit o ispită greu de purtat; o fi văzut cu sigurantă că interzicîndu-li-se căsătoria, unii tineri, deznădăjduind, au căzut pradă desfrîului, traiului în concubinaj. El, iubitorul de Hristos si de oameni, stia prea bine cuvîntul Sfîntului Apostol Pavel ce recomanda celor ce nu pot să se înfrîneze să se căsătorească. Valentin neputînd răbda pierderea sufletească a acestora, a cununat în secret perechile ce au apelat la el. Si-o fi zis cu sigurantă: “mai bine îmi pierd eu viata aceasta trecătoare, decît să-si piardă acesti tineri sufletele”. Cînd împăratul Claudius a aflat că preotul Valentin a nesocotit hotărîrea sa, l-a întemnitat pe părinte, care a murit ca martir în închisoare în anul 270 d.Hr., la data de 14 februarie.
După cum se observă, Sfîntul a accentuat valoarea Tainei Cununiei. Cu sigurantă că a făcut-o pentru a-i feri de desfrînare, de concubinaj pe cei ce apelaseră la el. Sfîntul Valentin L-a mărturisit pe Hristos ca si Sfîntul Pavel odinioară care le spunea corintenilor: Fugiti de desfrînare! Orice păcat pe care-l va săvîrsi omul este în afară de trup. Cine însă se dedă desfrînării păcătuieste în însusi trupul său (I Conrinteni 6,18).
Ne întrebăm ce legătură are Sfîntul Valentin cu păgînul Cupidon, fiul bezmetic al zeitei dragostei Venus, cu căsătoriile de o zi (mai bine zis de-o noapte), cu chefurile monstruoase de prin statiunile turistice si concursurile cu premii constînd în pachete de prezervative. Garantat, nu-i nici o legătură. De aceea spuneam că Saint Valentine nu-i mucenicul lui Hristos. Mai mult, ne aminteste de zeii greci închipuiti după poftele oamenilor sau de betiile dionisiace.
Spunea părintele Savatie Bastovoi într-un articol pe această temă; “Nu trebuie să primim soaptele demonice ale desfrîului dacă avem măcar o mică simpatie pentru acest Sfînt Valentin, iar dacă ne place mai mult să rămînem în desfrîu, atunci să-l urîm pe acest Sfînt Valentin, să-l urîm cu adevărat, după cum si el a urît desfrînarea noastră”. Desfrîul a început să fie acoperit si justificat cu numele lui Valentin, mucenicul crestin, iar aceasta-i cu adevărat un lucru demonic.
Laurentiu Dumitru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!