- Cum să-i slujim aproapelui nostru, astfel încât slujirea noastră să fie ca pentru Dumnezeu?
- Ajutându-l cu ceea ce putem să îl ajutăm. Nu toţi oamenii au nevoie de averea noastră, să zicem, sau de ceea ce avem în plus, ci sunt oameni care au nevoie de ajutorul nostru real. De exemplu, eu mă consider, în bună parte, o realizare a prietenilor mei, în sensul că au citit pentru mine - eu sunt nevăzător din copilărie şi am fost la şcoală specială, iar după aceea am făcut liceul în Timişoara, la liceu de văzători.
A trebuit să mă informez şi m-am ajutat cu prieteni, care au văzut pentru mine, au citit pentru mine din cărţi, care au mers cu mine, care m-au ajutat în felul acesta. Şi pot să zic că ei I-au slujit lui Dumnezeu… dacă într-adevăr I-au slujit, fiindcă de multe ori nu I-au slujit lui Dumnezeu, ci au avut doar o capacitate de a se angaja în folosul meu. Ştiţi că în Sfânta Evanghelie (la Marcu şi la Luca), în legătură cu vindecarea slăbănogului din Capernaum se spune că au fost patru inşi care l-au luat pe o targă şi l-au dus întâi pe acoperişul casei - respectiv pe podişul acoperişului, cum aţi văzut pe la televizor casele din locurile acelea; şi după aceea l-au coborât în faţa Domnului Hristos. Ei bine, au făcut un lucru pe care puteau să nu-l facă, dacă-i vorba. Puteau să aştepte să se termine întâlnirea Domnului Hristos cu cei care erau în casă şi ar fi putut ieşi Domnul Hristos din casă şi să-i întâlnească, punându-I-l ei în faţă pe slăbănog… Or ei au vrut să facă un lucru care pe noi ne uimeşte, în sensul că au ţinut neapărat să-l ducă în faţa Domnului Hristos. Iată, aşa ceva înseamnă să-I slujeşti lui Dumnezeu în folosul aproapelui! Să te interesezi, să nu fii indiferent, să nu fii nepăsător, să te implici cu ce te poţi implica pentru binele lui.
A trebuit să mă informez şi m-am ajutat cu prieteni, care au văzut pentru mine, au citit pentru mine din cărţi, care au mers cu mine, care m-au ajutat în felul acesta. Şi pot să zic că ei I-au slujit lui Dumnezeu… dacă într-adevăr I-au slujit, fiindcă de multe ori nu I-au slujit lui Dumnezeu, ci au avut doar o capacitate de a se angaja în folosul meu. Ştiţi că în Sfânta Evanghelie (la Marcu şi la Luca), în legătură cu vindecarea slăbănogului din Capernaum se spune că au fost patru inşi care l-au luat pe o targă şi l-au dus întâi pe acoperişul casei - respectiv pe podişul acoperişului, cum aţi văzut pe la televizor casele din locurile acelea; şi după aceea l-au coborât în faţa Domnului Hristos. Ei bine, au făcut un lucru pe care puteau să nu-l facă, dacă-i vorba. Puteau să aştepte să se termine întâlnirea Domnului Hristos cu cei care erau în casă şi ar fi putut ieşi Domnul Hristos din casă şi să-i întâlnească, punându-I-l ei în faţă pe slăbănog… Or ei au vrut să facă un lucru care pe noi ne uimeşte, în sensul că au ţinut neapărat să-l ducă în faţa Domnului Hristos. Iată, aşa ceva înseamnă să-I slujeşti lui Dumnezeu în folosul aproapelui! Să te interesezi, să nu fii indiferent, să nu fii nepăsător, să te implici cu ce te poţi implica pentru binele lui.
arhim. Teofil Părăian - Din ospăţul credinţei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!