Vindecarea slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda sau Arătarea lucrării îngerești.

Dacă primele trei duminici după Paști se concentrează asupra Învierii lui Hristos, după cum e firesc, ultimele trei se concentrează asupra apei (1), pentru că Biserica ne pregătește pentru Cincizecime, apa fiind unul dintre marile simboluri ale Duhului Sfânt. Minunea de astăzi este istorisită doar de Sf. Ioan.

Domnul se află la începutul vieții sale publice și „urcă la Ierusalim” pentru o sărbătoare evreiască, probabil cea a Paștelui. Când se intră în Ierusalim pe la miazănoapte, venind dinspre Galileea, calea care duce la Templu trece pe lângă o scăldătoare numită „scăldătoarea oilor” (2), care se găsește chiar la nord față de Templu, în locul numit „Vitezda” (3).

Hristos nu trece niciodată printr-un loc din întâmplare: ci prin locuri în care era durere omenească și o dorință de vindecare. Această scăldătoare era într-adevăr vestită pentru că apele ei erau cunoscute prin puterea lor vindecătoare și era înconjurată de „cinci pridvoare”, o construcție impunătoare sprijinită pe coloane, alcătuind o hală imensă care adăpostea mulțimea care intra acolo de soare (sau de ploaie). Aflaţi mai multe »