Doamne-n Săptămâna asta grea a Patimilor Tale

Doamne-n Săptămâna asta grea a Patimilor Tale,

fă să-Ți suferim alături când Tu sui a Crucii cale,

să simțim și noi cum Crucea ne apasă și ne doare,

să simțim cum arde biciul peste sânge și sudoare.

 Doamne, să-Ți simțim alături fiecare lovitură,

să răbdăm aceeași hulă și batjocură, și ură,

să plătim cu-aceleași lacrimi și cu-același sânge toate,

să simți și Tu ca ne doare c-am trăit cândva-n păcate.

 Doamne, ia-mă și pe mine să-mi pun umărul sub cruce,

măcar partea mea de vină să-Ți ajut să mi-o poți duce,

măcar sarcina mea, Doamne, să m-apese și pe mine,

e de-ajuns câți ani din viață Ți-am făcut și eu rușine.

 Sus pe Golgota, Iisuse, când pe Cruce-au să Te-ntindă,

fă și firea mea cea veche răstignirea s-o cuprindă

și, privindu-Ți agonia, s-o vad și pe ea cum moare,

Tu să Te cobori de-acolo, dar ea-n veci să nu coboare.

 Iar în clipa Învierii, piatra când se da-ntr-o parte,

să se vadă că din groapă ai ieșit Tu Fără Moarte,

sfintele mironosițe și-ai Tăi ucenici să vadă

și-ale mele semne-alături, și-nvierea mea s-o creadă.

 Atunci știu că și-n a Doua Fericită Înviere

aș veni și eu cu Tine în Mărire și-n Putere,

– căci, dac-am răbdat alături, în batjocuri și-n rușine,

vom fi-alături și-n Mărire, să împărățim cu Tine.

de Traian Dorz