Cele patruzeci de zile de prăznuire a Învierii Domnului se apropie de sfârşit. Prezentarea chipurilor de manifestare a bucuriei, însă, continuă. Duminica aceasta, în cadrul Sfintei Liturghii, Biserica a rânduit citirea pericopei care relatează convorbirea Mântuitorului cu o femeie samarineancă (Ioan 4, 5-42), fapt pentru care ziua se şi numeşte „a Samarinencei“.
Pe lângă bucuria prin care se aseamănă cu „eroii“ ultimelor trei duminici, samarineanca dă prilejul unei analogii cu aceştia: graba. Dar nu o grabă precipitată, o grabă care să „strice treaba“, cum se spune în popor, ci o grabă în sensul de neîntârziere, de nerăbdare, de dorinţă de împlinire a unui lucru visat. Toma era nerăbdător să pună degetul său în palma Mântuitorului şi mâna lui în coasta Celui înviat pentru a se convinge de realitatea marii minuni. Mironosiţele femei au alergat la apostoli ca să le vestească faptul că Învăţătorul a biruit moartea, precum a zis. Slăbănogul de duminica trecută s-a grăbit spre templu pentru a mulţumi lui Dumnezeu pentru binefacerea primită prin Iisus Hristos. Femeia din Sihar, pomenită în Biserică în a cincea duminică după Paşti, a fugit în satul său, să spună tuturor că a întâlnit pe cineva care are o putere foarte mare, un Om care poate fi Hristosul (versetul 29). Aflaţi mai multe »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!