"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Biserica noastră în haină de sărbătoare

sâmbătă, 14 mai 2016

Duminica Mironositelor

Evanghelia aceasta ne-a trezit in suflet dorinta dupa Hristos, asa cum ucenicii au avut acea nostalgie extraordinara din clipa in care Mintuitorul S-a facut nevazut de catre dinsii. Ei au inceput sa spuna: „Au doara nu ardea inima noastra cind ne vorbea pe cale si ne tilcuia Scripturile?…” Si, in momentul acela, au uitat de oboseala, au uitat ca este noapte, au lasat toate grijile si s-au indreptat spre Ierusalim si i-au gasit acolo pe ucenicii Mintuitorului.
Dar Mintuitorul S-a aratat si acestor femei, acestora care au fost primele de fapt sau primii martori ai Invierii, femei purtatoare de mir. Ele au venit sa indeplineasca o datorie fireasca fata de cei morti, insa, animate de o dragoste deosebita de ceva pe care nu putea sa pastreze sau sa detina in suflet decit o fiinta aleasa de Dumnezeu, cu aceasta sensibilitate, o fiinta care a fost restabilita prin Maica Preacurata, a doua Eva, sau Eva cea noua, cea prin care a venit in lume Fiul lui Dumnezeu. Aceste fiinte pline de dragoste fata de Hristos au alergat, in ciuda oricaror piedici care s-au pus in cale, chiar si sfidind frica de oastea romana care pazea mormintul, dis de dimineata, ca sa-i unga trupul lui Hristos. Dar nu l-au gasit; au gasit in schimb un martor ceresc, o marturie dumnezeiasca, un inger care le-a spus: „Nu va temeti, stiu ca pe Iisus cel rastignit Il cautati. Nu mai este aici, a inviat, duceti-va si spuneti ucenicilor ca va merge inaintea lor in Galileea, acolo or sa-L vada”.

Sfintul Evanghelist marturiseste ca, intr-adevar, au fost cuprinse de spaima si au alergat de la mormint, nespunind nimanui nimic. Una dintre ele se intilneste insa cu Mintuitorul Iisus Hristos, Maria Magdalena, in apropierea locului unde era mormintul, intr-o gradina in care se gaseste pina azi marcat locul acesta cu o capela si cu o cruce. Cuprinsa de frica, vazindu-L pe Mintuitorul, Maria Magdalena L-a confundat cu gradinarul si i-a zis: „Domnule, daca cumva L-ai luat tu, spune unde L-ai pus si eu ma voi duce si-mi voi indeplini datoria mea fata de Dinsul”, crezind ca acesta l-a luat pe Mintuitorul din mormint.

Intr-un chip cu totul deosebit Mintuitorul i Se descopera printr-un cuvint dumnezeiesc, spunindu-i: Maria! In momentul acela i s-au deschis ochii credintei, L-a recunoscut si I-a zis: Invatatorule…

Momente din acestea ale descoperirii dumnezeiesti avem foarte multe in Scriptura. Sa ne gindim numai la modul in care Iisus a patruns in sufletul lui Zaheu, care era urcat intr-un pom, ca sa-L vada pe El, cind Mintuitorul trecea pe cale.

Sa stiti ca si noi ne intilnim cu Iisus Hristos mereu, permanent, in viata noastra, dar nu-L recunoastem, de cele mai multe ori. Avem aceasta pretentie, ca daca am vedea o minune, daca ar veni ceva din cer sau cineva din cer si ne-ar spune, noi am crede si am fi alti oameni, am fi mult mai buni, mult mai credinciosi. Dar noi nu vedem de cite ori ne salveaza Dumnezeu, de cite ori se intimpla lucruri minunate alaturi de noi, si spunem: „Am avut noroc, am avut sansa, am avut bafta”. Cine sa fie oare autorul norocului, a sansei, a baftei? Nu este tot Dumnezeu, Care te ocroteste, Cel Care ne daruieste tot ceea ce primim pe lumea aceasta?!

Ne-a dat sanatatea, mintea, intelepciunea, numai ca omul nu stie sa le foloseasca. Omul nu-L lasa pe Dumnezeu sa intre in sufletul lui, pentru ca i se complica planurile lui. Fiecare si-a facut un plan, iar chiar daca nu-l poate indeplini, este mult mai usor sa nu indeplinesti datoria de crestin si sa fii un fel de liber cugetator, un fel de om zis liber. Insa oare esti liber daca te-ai indepartat de casa Tatalui tau? Putem noi sa spunem ca un copil pe care il vedem pe strada, asa-zisii „copiii strazii” sint liberi? In ce consta libertatea lor? In faptul ca pot umbla oriunde? Plecind din casa tatalui, omul acela se loveste de mult mai multe restrictii decit cel care ramine in ascultarea parinteasca, decit cel care isi indeplineste obligatia si se duce unde trebuie. Aceluia i se deschid usile si este primit, este ocrotit si ramine sub aceasta paza si ocrotire dumnezeiasca.

Sa lasam astazi in sufletul nostru sa rasune cuvintul pe care ni-l adreseaza Mintuitorul Iisus Hristos, cuvintul acesta al intilnirii cu El, pomenirea noastra pe lume.

Duminica aceasta este Duminica femeilor si toate sarbatorile inchinate Maicii Preacurate sint sarbatori de cinstire a mamei si a femeilor noastre: Nasterea Maicii Domnului, Adormirea Maicii Domnului, Buna vestire, toate sint de fapt sarbatori in cinstea si de cinstire a femeii.

Sa fim ai lui Dumnezeu si in aceasta zi, pretuind darurile pe care ni le-a facut, iar femeile mironosite sa ne fie model de credinciosie pentru Imparatia lui Dumnezeu.

IPS Dr. Laurentiu STREZA, Mitropolitul Ardealului

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!