Profesor Dumitru STĂNILOAE
Este destul de răspândită opinia potrivit căreia spiritualitatea şi responsabilitatea socială a creştinului ar constitui două preocupări diferite sau chiar contrarii, sau că aspiraţia sa de a înainta în unirea cu Dumnezeu s-ar opune conştiinţei sale de a se interesa de viaţa semenilor săi şi de a contribui la îmbunătăţirea ei.
Se ajunge uneori până la afirmaţia că ortodoxia găseşte mai multă bucurie în preamărirea lui Dumnezeu, alături de contemplarea Lui, şi că protestantismul nu recunoaşte nici o putere credinţei, prin care omul are certitudinea de a fi mântuit, de a se prelungi în fapte pentru binele semenilor săi.
Vom expune în cele ce urmează câteva texte din Sfânta Scriptură şi din tradiţia ortodoxă privitoare la prelungirea credinţei în mântuirea pe care o primim în unire cu Hristos prin faptele ce caută binele aproapelui, sau, mai precis, referitoare la includerea responsabilităţii faţă de oameni în spiritualitatea însăşi, prin care omul înaintează în experierea unirii sale cu Dumnezeu şi în desăvârşirea morală legată de aceasta. Aflaţi mai multe »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!