LA DUMINECA FLORIILOR: DESPRE PRIMIREA LUI HRISTOS

Praznicul de duminică ne pune stâlpări în mână, ca să prăznuim amintirea acelei zile – cea dintâi şi cea din urmă – în care Mântuitorul S-a lăsat să fie sărbă­torit pe pământ şi a intrat cu triumf în Ierusalim. Ascultaţi duminică la biserică cum spune evanghelia că L-a primit Ierusalimul pe Hristos: „cu stâlpări de finici”, cu cântece de „osana, împăratul lui Israel” şi cu veşminte aşternute în calea Lui.

Creştinilor! Să luăm aminte: împăratul Hristos Se apropie acum şi de Ierusalimul sufletului nostru, Să ieşim şi noi întru întâmpinarea Lui cu flori, cu stâlpări şi cântări de mărire.

Florile sunt semnul curăţeniei şi al frumosului – şi dacă pământul îşi are în tot anul o primăvară care îl curăţă şi îl îmbracă cu fiori curate şi frumoase, şi su­fletul nostru trebuie să‑şi aibă în tot anul o primăvară care să-l cureţe de păcate şi să-l umple cu flori curate şi frumoase. Această primăvară a sufletului este postul acesta de curăţire şi înnoire sufletească, al Învierii Domnului.

Creştine! Dă-ţi seama şi te cercetează: oare ai tu această primăvară cu flori în suflet? Oare răsărit-au flori şi stâlpări de curăţenie în sufletul tău? Altcum cu ce vei întimpina şi primi pe Împăratul Hristos? Să luăm aminte! Iată, Împăratul măririi Se apropie să intre în Ierusalimul sufletului nostru. După ce am postit şi ne-am mărtu­risit, acum soseşte Taina cea mare a sfintei Cuminecături; adică Însuşi Hristos va intra în casa sufletului nostru.

Sosesc Paştile şi praznicul acesta trebuie să-l aştepte tot creştinul cu sufletul curat şi curăţit de păcate.

Este o datină bună ca tot creştinul să aştepte Învierea cu casa curată şi orânduită. Este parcă ceva ce ne îndeamnă să simţim că, fără casa curată, văruită şi împo­dobită, nu vin Paştile. Vedeţi! Acelaşi lucru trebuie să-l facem şi cu casa sufletului nostru acum când soseşte Învierea. Căci doar şi casa sufletului are lipsă de curăţire. Câte gunoaie de păcate nu se strâng într-un an în ea! Să ne curăţim dar şi casa sufletului nostru şi să o împodobim cu florile cură­ţeniei, ca să intre într-însa Împăratul Hristos.

Praznicul din duminica aceasta ne învaţă şi ne îndeamnă şi de aceea este pus „mai înainte de Paşti cu şase zile”.

Şi apoi încă ceva ne învaţă praznicul de duminică. Uitaţi‑vă bine cum tot aceiaşi oameni care-L întâmpină pe Hristos acum duminică cu osanale, cu flori şi ramuri de finic – peste trei zile Îi ies în cale cu batjocuri, cu cruce şi cuie, să‑L răstignească. Este aceasta o învăţătură să nu fim şi noi în chipul şi asemănarea evreilor din praznicul de duminică. Să luăm aminte! De câte ori ieşim şi noi în calea lui Hristos cu fiori de rugăciuni, cu posturi şi mărturisiri, dar cu faptele noastre cele rele Îl răstignim iarăşi pe cruce, în asemănarea celor din evanghelie suntem. Să-L primim dar pe Hristos cu flori adevărate de curăţenie sufletească şi cu ramuri de fapte bune.

Pentru Hristos şi întimpinarea Lui, să dezbrăcăm şi noi hainele noastre, adică hainele cele negre ale zavistiei, ale trufiei, ale iubirii numai de noi înşine şi ale patimilor rele.

Calea lui Hristos trebuie să treacă peste ele.

I. Tâlcuitor

”Lumina Satelor” nr. 13 / 9 apr. 1922, p. 3