Predica Părintelui Cleopala la Sfintul Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta

Ca un izbavitor al celor robiti si celor saraci folositor,
neputinciosilor doctor, conducatorilor ajutator,
purtatorule de biruinta, Mare Mucenice Gheorghe,
roaga pe Hristos Dumnezeu sa mintuiasca sufletele noastre
(Troparul Sfintului) 

Iubiti credinciosi,

Astazi facem pomenirea Sfintului Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta, preaslavitul ostas al Mintuitorului nostru Iisus Hristos.

Acest preaviteaz ostas al Imparatului ceresc, s-a nascut in Capadocia dintr-o familie crestina aleasa. Inca din frageda copilarie s-a deprins pe sine la toata fapta cea buna, fiind crescut in frica de Dumnezeu de catre mama sa, care era din Cezareea Palestinei, unde ea avea multa avere.

Dupa ce tinarul Gheorghe a ajuns in virsta, a fost luat la oaste, iar fiindca era viteaz si iscusit in rinduiala sa, a fost ridicat la gradul de tribun si i s-a incredintat un corp de armata, spre a-l conduce. Aratindu-se, apoi, a fi mare luptator si biruitor in razboaie, a fost cinstit de imparatul Diocletian cu rangul de comite si in sfirsit a fost numit comandant al armatei romane de rasarit.

Dar, hotarindu-se o mare persecutie a crestinilor, el s-a impotrivit planurilor imparatului, marturisind cu mare indrazneala pe Iisus Hristos. Imparatul s-a tulburat mult pentru vitejeasca impotrivire a sfintului, incit nu putea nici vorbi si a facut semn antipatului sa-i raspunda lui Gheorghe. Acesta, chemindu-l mai aproape, i-a zis: "Cine te-a indemnat sa vorbesti cu atita indrazneala?" Iar Sfintul i-a raspuns: "Adevarul!"

Din intrebarile si raspunsurile ce au urmat, s-a constatat ca este crestin si gata a patimi pentru Hristos. Atunci, insusi Diocletian incearca prin cuvinte magulitoare a-l atrage pe sfintul, dar el a ramas hotarit in marturisirea sa. Dupa aceea a fost dus in temnita si supus torturilor celor mai grele, punindu-i-se o piatra mare pe piept, incit aproape l-a strivit. A doua zi, infatisindu-se inaintea imparatului cu pieptul turtit, abia putea sa mai vorbeasca. Apoi, marturisind ca ramine nestramutat in hotarirea sa, a fost legat de o roata si sfisiat de fiarele ascutite prin care trecea corpul sau.

Aceste chinuri le suferea Sfintul cu multa rabdare, laudind pe Dumnezeu din adincul inimii. Imparatul, crezind ca a murit, a plecat plin de bucurie, iar Sfintul Gheorghe a fost dezlegat si vindecat de ranile sale, prin puterea lui Dumnezeu. Apoi un inger luminos a venit sa-l imbarbateze.

Ostasii, mirindu-se de cel intimplate, au spus toate acestea imparatului. Si iata, insusi Sfintul Gheorghe a venit in mijlocul lor sanatos ca mai inainte, incit multi s-au minunat si au crezut in Iisus Hristos, Care preamareste pe sfintii Sai. Insasi imparateasa Alexandra, vazind pe mucenic tamaduit prin puterea lui Dumnezeu si auzind de aratarea ingereasca, a crezut in Dumnezeu, cunoscind adevarul. Imparatul a poruncit apoi ca Sfintul Gheorghe sa fie ingropat intr-o groapa cu var nestins, dar si de aici a iesit nevatamat. Apoi a fost incaltat cu incaltaminte de fier, cu piroane inrosite in foc, care l-au ranit greu la picioare, dar in chip minunat s-a vindecat. A doua zi, imparatul a indemnat pe Sfintul Gheorghe sa jertfeasca idolilor, dar el cu multa indrazneala marturisind credinta in Hristos a fost batut cu curele de piele, pina ce trupul sau s-a umplut de rani.

Dar, vazind Diocletian ca s-a facut din nou sanatos si crezind ca este fermecator, a poruncit unui vrajitor renumit, Atanasie, sa-l omoare cu otrava. Dar nici otrava nu la vatamat. Dupa aceasta, Sfintul sculind pe un mort, multi au crezut in Iisus Hristos, intre care si vrajitorul Atanasie. Peste noapte i s-a aratat Domnul in vis si l-a imbarbatat vestindu-i ca in curind va primi cununa muceniciei. A doua zi, Diocletian incerca din nou sa induplece pe Sfintul Gheorghe cu cuvinte blinde, dar el s-a dus in templul lui Apolon si prin rugaciunile sale a risipit toti idolii la pamint.

Auzind aceasta, imparateasa Alexandra n-a mai putut tainui credinta sa si, alergind la locul unde se afla marele mucenic Gheorghe, a inceput a striga: "Dumnezeul lui Gheorghe, ajuta-mi, ca numai tu esti atotputernic". Dupa ce s-a potolit minia poporului, imparatul vazind ca toate incercarile lui sint zadarnice, a poruncit sa-i taie capul, atit Sfintului, cit si imparatesei Alexandra, sotia sa. Ostasii ducindu-i la locul de taiere, Sfinta imparateasa Alexandra a murit pe cale, iar ostasul lui Hristos, Sfintul Gheorghe, dupa ce s-a rugat cu caldura lui Dumnezeu, multumindu-i pentru binefacerile primite, si-a plecat capul cu bucurie si a primit cununa cea nevestejita a maririi, in ziua de 23 aprilie.

Dar si dupa moarte, Sfintul Gheorghe a facut multe minuni, dintre care vom aminti doar citeva. A adus stilpul de piatra al unei vaduve, aruncindu-l in mare, pina in orasul Ramel, unde se zidea o biserica inchinata Sfintului Gheorghe. A vindecat mina cea bolnava a unui saracin (arab), care voia sa loveasca cu sabia in icoana Sfintului. A izbavit pe un copil din robia saracinilor si l-a adus intr-o clipa in casa parintilor sai, pe cind servea la masa pe stapinul sau. A adus, de asemenea, din robie, pe un alt copil al unui preot, pe cind acesta slujea Sfinta Liturghie, la pomenirea Sfintului Gheorghe. A scapat, ca un viteaz ostas al lui Hristos, pe un tinar Gheorghe din robie si multe alte minuni a facut Sfintul.

Nu vom tacea insa, a povesti minunea cu uciderea balaurului. In partile Siriei, aproape de Beirut, era un lac in care traia un balaur urias, care se hranea cu carne de om. Cu sfat de obste, au hotarit toti locuitorii acelei cetati sa-si dea fiecare pe rind cite un copil spre mincare balaurului. La urma, venind si rindul imparatului, si-a dat si el pe fiica sa. Si pe cind fecioara astepta pe malul apei, plingind cu mare frica, iata, apare Sfintul Gheorghe, in chip de ostas, calare pe un cal alb si cu sulita in mina. "Nu te teme, fecioara, ca eu, in numele Domnului Dumnezeului meu Celui adevarat, te voi izbavi de balaur", i-a zis Sfintul.

Apropiindu-se fiara aceea, sfintul s-a insemnat cu semnul Sfintei Cruci si a zis: "In numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh". Apoi, repezindu-se asupra balaurului, l-a lovit cu sulita in gitlej si l-a doborit. Deci a zis fecioarei aceleia sa-l lege cu briul sau si sa-l duca in mijlocul cetatii. Adunindu-se poporul cu frica, Sfintul a strigat: "Nu va temeti, ci nadajduiti spre Domnul nostru Iisus Hristos si credeti intru El, ca El m-a trimis sa va izbavesc de balaur". Si indata, taind fiara aceea cu sabia, tot poporul a crezut in Hristos si a cerut botezul.

Moastele Sfintului Mare Mucenic Gheorghe au fost asezate in orasul Lida din Tara Sfinta, intr-o biserica unde veneau credinciosi din tarile crestine si primeau sanatate si ajutor. Dupa secole de liniste, Palestina a ajuns sub ocupatie araba si turceasca, iar sfintele sale moaste au fost aduse in Europa si impartite la biserici si minastiri.

La biserica sa din Lida se pastreaza mormintul Sfintului Gheorghe, candela sa din care se miruiesc pelerinii si lanturile de fier cu care marele mucenic a fost legat in temnita.

Iubiti credinciosi,

Sfintul Mare Mucenic Gheorghe, numit si "Purtatorul de biruinta", pentru ca a purtat biruinta asupra diavolului si a paginilor, rabdind cu vitejie toate, pentru dragostea lui Hristos, este cinstit in Biserica Ortodoxa printre cei mai mari sfinti martiri. Cumplitele sale chinuri, ranile de moarte pe care i le faceau ostasii lui Diocletian, vindecarea minunata a trupului sau zdrobit de dureri ca si marea sa credinta in Dumnezeu, rabdarea sa supraomeneasca, barbatia si curajul sau de a-l marturisi pe Hristos l-au facut pe Sfintul Mare Mucenic Gheorghe cel mai cinstit si mai pretuit in intreaga crestinatate.

In toate tarile crestine se afla locasuri de inchinare inaltate in cinstea lui si crestini care ii poarta cu evlavie sfintul sau nume. Sint si armate care au avut de patron si protector in razboaie pe Sfintul Gheorghe, Purtatorul de biruinta.

In Tarile Romane, Sfintul Mare Mucenic Gheorghe are un adevarat cult. Sint numeroase bisericile inaltate in cinstea lui. Sint numerosi si crestinii care-i poarta numele, cu cuvenita evlavie. Mai ales Stefan cel Mare si Sfint avea mare respect pentru Sfintul Gheorghe. Caci, precum acest tare mucenic a biruit prin credinta, prin barbatie si rabdare pe diavoli, pe pagini si pe balaurul cel cumplit care ucidea oamenii, asa si Stefan cel Mare si Sfint a biruit cu ajutorul lui Dumnezeu si al Sfintului Mucenic pe turci si tatari si pe toti cei care voiau sa robeasca Tara Moldovei.

El a rinduit ca patron al ostirii si al Moldovei pe Sfintul Mare Mucenic Gheorghe. Cind plecau la lupta, ostasii purtau steagul cu icoana Sfintului Gheorghe si se intorceau totdeauna biruitori din razboaie. Astazi se mai pastreaza doua steaguri originale ale lui Stefan cel Mare, cu icoana Sfintului Gheorghe pe ele, lucrate cu fir de aur, care l-au insotit pe domn in lupta. Unul se afla la Muzeul Militar din Bucuresti si altul se pastreaza la Minastirea Zografu din Muntele Athos, fiind donat de marele voievod, ctitorul ei.

In anul 1488, Stefan cel Mare si Sfint a zidit in nordul Moldovei vestita Minastire Voronet, cu hramul Sfintul Gheorghe. In fiecare an se praznuia, ca o mare sarbatoare a Moldovei, ziua de 23 aprilie, cind se cinsteste Sfintul Gheorghe. Tot in numele Marelui Mucenic Purtator de biruinta, Stefan a zidit din temelie si Minastirea Zografu din Athos, una din cele mai mari ctitorii minastiresti din lume, pe care a inzestrat-o, printre altele, cu steagul sau de lupta si cu o frumoasa icoana pe lemn, cu chipul Sfintului Gheorghe.

Vedeti cit de mult a patimit pentru Hristos Sfintul Mare Mucenic Gheorghe? Vedeti barbatie de martir? Vedeti rabdare de ostas al Bisericii lui Hristos? Vedeti cit de mare este puterea credintei in Dumnezeu? Vedeti ca numai prin jertfa proprie se apara credinta in Dumnezeu? Mucenicii nu varsa singele altora, ci pe al lor. Nu urasc pe nimeni, desi sint uriti de cei rai si necredinciosi. Nu se razbuna niciodata, ci iarta pe ucigasi. Nu se tem de moarte, ci asteapta sa fie cit mai repede dezlegati de trup, caci cred in viata vesnica si doresc sa ajunga mai degraba la Hristos.

Tocmai in aceasta consta taina credintei in Dumnezeu. Tocmai aceasta o face sa fie puternica, tare, frumoasa, mintuitoare si vesnica. Sa fii lovit si tu sa-i saruti pe chinuitori! Sa fii condamnat la moarte si tu sa te bucuri! Sa fii ucis pentru Hristos si tu sa ierti pe toti! Credinta puternica, barbatia, rabdarea, smerenia si iertarea crestina, acestea sint laudele sfintilor si ale crestinilor; acestea sint cununa Bisericii, podoabele credinciosilor si nadejdea mintuirii noastre. Aceasta o spune si Proorocul David: Unii se lauda cu carutele lor, altii cu caii lor - adica in puterea cea trecatoare, paminteasca si neputincioasa -, iar noi ne laudam intru numele Domnului Dumnezeului nostru (Psalm 19, 8). Iar in alt loc zice: Mie imi sint foarte cinstiti prietenii Tai, Dumnezeule; foarte s-a intarit puterea lor! Duhul Sfint ii numeste "prieteni" pe sfinti, pe cei ce Il marturisesc in lume si se jertfesc pentru Evanghelie.

Sfintul Mare Mucenic Gheorghe este unul din marii martiri ai Bisericii si prieten apropiat al lui Hristos. El si-a dat viata pentru adevar. Singele lui si al altor sfinti au intarit si aparat credinta, Biserica, unitatea si dragostea crestinilor in lume. El nu s-a luptat cu oamenii, ci cu diavolul. In fiecare ostas care il chinuia, el vedea pe diavolul care il indemna la aceasta. Ca nu oamenii, ci diavolii ne urasc, fac vrajba intre frati si razboaie in lume. Ei ne ispitesc si ne indeamna la pacat; dar este in puterea noastra sa-i respingem.

Sfintul Gheorghe este numit "primavara duhovniceasca", pentru ca prin el s-a intarit mult crestinismul si l-a reinnoit ca o primavara. Pentru aceasta si Biserica noastra cinta astazi asa de frumos: "Veniti toti sa praznuim luminata pomenirea mucenicului Gheorghe si sa-l incununam pe el cu flori de primavara ca pe cel ce este nebiruit" (Stihirile Litiei).

Iubiti credinciosi,

Sa ne aducem aminte astazi, la praznuirea Sfintului Mare Mucenic Gheorghe, ca si noi sintem ostasi ai lui Hristos, prin botez. Oare n-am spus noi atunci, inaintea lui Dumnezeu, a ingerilor si a preotului ca "ne lepadam de satana si de toate lucrurile lui si de toti slujitorii lui si de toata slujirea lui si de toata trufia lui?" N-am spus noi atunci ca "ne unim cu Hristos?" Ne lepadam de lucrurile satanei cind parasim lucrarea pacatului prin pocainta si ne unim cu Hristos prin Sfinta Impartasanie, prin rugaciune si prin lucrarea faptelor bune.

Dar nu ne lepadam de satana si de toate lucrurile lui, adica de pacate numai cind ne botezam, ci in toata viata noastra. Caci nici ispitele pacatului nu inceteaza la Botez, ci ne lupta pina la moarte. De aceea pina la moarte trebuie sa ne luptam si noi cu ispitele pacatului ce vin de la diavolul, de la cei din jurul nostru si de la insusi trupul nostru. Pina la moarte trebuie sa fim ostasi ai lui Hristos, sa ne luptam cu pacatul, cu patimile care ne impresoara, cu gindurile rele, cu imaginatia, cu ispitele tineretii, cu slabiciunile batrinetii si cu sagetile ucigase ale diavolului. Caci cine nu se lupta dupa lege, nu se incununeaza(II Timotei 2, 5), zice Sfintul Apostol Pavel. Iar cel ce va rabda - necazurile pentru Hristos si pentru viata vesnica - pina la sfirsit, acela se va mintui (Matei 10, 22).

Sfintul Gheorghe este numit "Purtator de biruinta", caci a rabdat toate pina la sfirsit si s-a luptat dupa lege, adica dupa Evanghelie. Dar oare crestinul si calugarul care se lupta in toata viata cu diavolul si cu patimile trupului si nu se lasa biruit de ele, nu este si el mucenic si purtator de biruinta? Cel care-si pazeste trupul curat de toate intinaciunile pacatelor, nu este si el mucenic de bunavoie? Cel ce se lupta pina la moarte cu minia, cu lacomia, cu lenea, cu zgircenia, cu mindria si cu rautatea, nu este si el un martir si ostas al lui Hristos? Caci arde pe diavoli si-i izgoneste cu rugaciunea si smerenia, cu spovedania si milostenia, primind astfel in camara inimii sale pe Mirele Hristos prin Sfinta Impartasanie. La fel si cel care-si stapineste cu tarie, limba, ochii si simturile este considerat mucenic al lui Hristos in sens duhovnicesc.

Fratii mei, intreaga noastra viata este o lupta ca in arena. Lupta crestinului este grea, dusmanul este cumplit, ispitele sint usor amagitoare, credinta noastra este slaba, rugaciunea putina si grijile vietii multe si inselatoare. Dar sa nu dam inapoi. Armele noastre de lupta impotriva diavolului si a pacatului sint: credinta tare, vie si adevarata, rugaciunea, Sfinta Cruce, Biserica, duhovnicul, Sfinta Liturghie, Sfintele Taine, smerenia, aducerea aminte de moarte, exemplul si ajutorul sfintilor, milostenia si nemuritoarea dragoste.

Cu asemenea arme de ne vom inarma, sintem adevarati ostasi ai lui Hristos. Atunci vom putea birui pe balaurul diavol, care cauta sa ne ucida prin pacate. Atunci si numai atunci vom primi si noi, dincolo, cununi de biruinta si ne vom invrednici, cu rugaciunile Sfintului Mare Mucenic Gheorghe si ale tuturor sfintilor, sa dobindim viata cea vesnica si sa laudam impreuna pe Tatal, pe Fiul si pe Sfintul Duh. Amin.