Fii prieten cu Dumnezeu!

Dumnezeul nostru, Iisus Hristos, este Dumnezeu desăvârșit și Om desăvârșit. Ca Dumnezeu desăvârșit, El cuprinde toate cu dragoste, cu dragostea Sa nesfârșită. Ca om desăvârșit, este iubitor cu fiecare suflet ce se apropie de El. Nouă, totuși, această dragoste a lui Dumnezeu ni se pare cumva îndepărtată, ni se pare că Dumnezeu este foarte departe de noi.

Invatatura Despre Sf Treime in Opera Parintilor Capadocieni

Capitolul I1. Dogma Sfintei Treimi-prezentare generală

Dogma Sfintei Treimi este fundamentală pentru învăţătura creştină, datorităfaptului că are implicaţii asupra întregului sistem creştin, ca modalitate de gândireşi de trăire.

Cuprinsul dogmei Sfintei Treimi constă în afirmarea de bază acredinţei, anume că Dumnezeu este unul în fiinţă şi întreit în persoane: Tatăl, Fiulşi Duhul Sfânt.

Această dogmă, care este întâlnită numai în Biserica creştină şicare este străină celorlalte religii şi sisteme religioase şi filosofice, este o tainăcare nu poate fi înţeleasă deplin de mintea omenească. De aceea ea nu s-adescoperit deodată în istoria mântuirii, ci treptat, etapizat, în mod neclar, aluziv şiincomplet. S-a făcut aşa în funcţie de creşterea spirituală şi morală a oamenilor,care numai printr-o relaţie de iubire, de comuniune cu Dumnezeu, ce presupune oviaţă curată din punct de vedere spiritual şi moral devin deschişi şi sensibili la prezenţa lui Dumnezeu. Citeste in continuare>>

Învăţătura creştină despre Sfânta Treime

Pimen Arhiepiscopul Sucevei Rădăuţilor

Că Dumnezeu este Unul în fiinţă, dar întreit în Persoane, TATĂL, FIUL şi SFÂNTUL DUH, este unul dintre adevărurile credinţei noastre şi pe care numai mintea omului înduhovnicit poate să-l înţeleagă; mintea omului care se împărtăşeşte după rânduiala Bisericii, la soroacele rânduite de Biserică şi cu pregătirea sufletească trebuitoare.

Persoana şi Tainele lui Dumnezeu pot fi înţelese, potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, prin credinţă şi tăcere; acolo unde mintea omului nu mai poate cuprinde, credinţa poate să aducă un spor de înţelegere, atât cât este de trebuinţă mântuirii. Credinţa este darul lui Dumnezeu, puterea de înţelegere a celor duhovniceşti, pentru a ne simţi mai aproape de Dumnezeu, pentru a iubi pe Dumnezeu şi iubim pe Dumnezeu numai în măsura în care iubim pe aproapele nostru (I Ioan 4, 20), iubire arătată în faptele de ajutorare a celor din neam (I Ioan 3, 18; Mat. 24, 34-45).

Ce este Sfânta Treime?

Tot cu ajutorul meditaţiei şi al judecăţii sănătoase putem dezvălui şi pricepe şi alte taine din marele adevăr al dumnezeirii creştine. Dogma credinţei creştine învaţă că Fiul se naşte din Tatăl şi Duhul Sfânt purcede din Tatăl mai înainte de toţi vecii, adică din eternitate. Cum se poate aceasta? Nu este cu neputinţă de răspuns: Fiul s-a născut din Tatăl cum se naşte cuvântul din minte şi Duhul Sfânt purcede din Tatăl cum purcede fapta din voinţă.

Cuvant ortodox - Anul VI ,Nr. 38 (304), 21 - 27 mai, 2018

Powered by Issuu

Publish for Free

Cuvant ortodox - Anul VI ,Nr. 37 (303), 14 - 20 mai, 2018

Powered by Issuu

Publish for Free

IISUS, MIJLOCITOR ÎNTRE NOI ŞI DUMNEZEU

(In 17, 1-14).

În evanghelia de mai sus este pusă toată taina vieţii noastre şi toată taina cea mare a mântuirii noastre sufleteşti.

Această taină se cuprinde pe scurt în cuvintele evangheliei: „Şi aceasta este viaţa cea veşnică, să Te cunoască pe Tine unul adevăratul Dumnezeu şi pe Care ai trimis, pe Iisus Hristos”. Începutul şi sfârşitul mântuirii noastre acesta este: să cunoşti pe Dumnezeu şi Fiul Său cel Sfânt. „Dar cine nu cunoaşte pe Dumnezeu şi pe Iisus Hristos? – vă veţi întreba dumneavoastră miraţi… Ce învăţătură nouă este aceasta, când şi pruncii o cunosc?”… Eu însă cutez a spune că oameni nu-L cunosc cu adevărat Dumnezeu. Nu spun eu acest lucru. Îl spune Scriptura ce zice: „Cine zice că L-a cunoscut pe Dumnezeu, dar poruncile Lui nu le păzeşte, mincinos este”… (I In 2, 3), „cine urăşte pe fratele său n-a cunoscut pe Dumnezeu” (I In 4, 8).

PREDICĂ LA DUMINICA A VII-A DUPĂ PAŞTI (A SFINŢILOR PĂRINŢI)

Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula

Hristos S-a înălţat, iubiţi credincioşi! Şi prin înălţare ne-a dăruit tuturor această bucurie de a ne vedea iarăşi faţă către faţă şi de a ne bucura iarăşi cuvânt câtre cuvânt, între noi. În Duminica aceasta sărbătorim a VII-a Duminică după Paşti, numită şi a Sfinţilor Părinţi. Îngăduiţi-mi să citim Evanghelia zilei: Evanghelia de la Ioan 17, 1-13:

 „În vremea aceea, Iisus, ridicând ochii Săi către cer, a zis: «Părinte, a venit ceasul! Preaslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul să Te preaslăvească, precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca sa dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Şi aceasta este viaţa veşnică: săTe cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L‑ai trimis.

Cuvant ortodox - Anul VI ,Nr. 36 (302), 07 - 13 mai, 2018

Powered by Issuu

Publish for Free

E adevărat că păcatele părinţilor se răsfrâng asupra copiilor?

Nu, nu e adevărat! Că, dacă mai continuăm să pu­nem asta pe toate bannerele Ortodoxiei noastre, riscăm să pierdem fundamentul botezului!

Ontologic, în Iisus Hristos, moartea şi învierea din Botez duc inclusiv la moartea păcatelor părinţilor care se răzbună în noi — cu o singură condiţie: copilul, după cristelniţă, să intre în cealaltă cristelniţă, care este familia lui. Familia pe post de cristelniţă binecuvântată, în care copilul se plimbă pu­rurea ca într-o apă originară, fără niciun fel de meteahnă de păcat. Greutatea nu este ce moştenim, ci unde perpe­tuăm moştenirile idioate pe care le avem.

Preot Conf. Dr. Constantin Necula, Creștinism de vacanță, Editura Agnos

Moştenim păcatele părinţilor?

 

Încă ne rugăm pentru ca Domnul Dumnezeu să nu socotească păcatele noastre, ale neştiinţei noastre, ale tinereţilor noastre, ale bătrâneţilor noastre şi ale părinţilor noştri”. Auziţi: ale părinţilor noştri. Înseamnă că noi moştenim, dar ce moştenim, păcatele părinţilor, păcatul? Nu! Acestea sunt anulate prin Sfântul Botez. Ci pentru că nu lăsăm lucrarea Duhului Sfânt primită la Botez să existe în noi, să se arate, să plămădească în noi, pentru acest motiv noi suntem victimele efectelor păcatului părinţilor. Şi atunci, în calitate de tată sau de mamă, sunt direct interesat să fiu atent cu copiii mei dinainte să-i zămislesc, în timpul zămislirii, ca mamă când îl port în pântece, ca tată când ştiu că soţia mea este însărcinată, la naştere şi după naştere, în copilărie şi în tinereţea lui.

Cuvant ortodox - Anul VI ,Nr. 35 (301), 01 - 06 mai, 2018

Powered by Issuu

Publish for Free

UN SAT A SĂPAT DUPĂ COMORI – şi a aflat un izvor

Un om (Ştefan Nagy) din comuna Mezobaj de lângă Salonta Mare, întorcându-se într-o seară de la hotar, a început a predica prin sat că lui i s-a arătat o ve­denie cerească într-un stejar din pădure şi această vedenie i-a spus că sub stejar se află îngropate 5 butoaie cu diamante, 5 cu aur şi 10 cu argint; şi această comoară va putea fi săpată numai de credincioşii sa­tului. S-au şi strâns îndată o ceată de 70 din cei mai bătrâni şi credincioşi oameni din sat şi au plecat cu sape şi lopeţi în pădure, însoţiţi de omul ce văzuse ară­tarea. Ajunşi acolo, au făcut rugăciune de două ceasuri şi apoi s-au apucat de săpat. Până dimineaţa au săpat mereu şi, în cele din urmă, în loc de comoară, au dat peste un izvor cu apă limpede şi bună cum nu se mai află alta pe acolo. Oamenii s-au întors acasă necăjiţi…

PREDICĂ LA DUMINICA A V-A DUPĂ PAŞTI (A SAMARINENCEI)

Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula

 

Hristos a Înviat, iubiţi credincioşi!

Iată-ne ajunşi în Duminica a V-a după Paşti, zi-să şi a „samarinencei”, în care Sfinţii Părinţi au rân-duit să citim la Liturghie Evanghelia de la Ioan 4, 5-42. În ciuda lungimii sale, să luăm aminte:

„În vremea aceea, Iisus a venit la o cetate a Sa-mariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său; şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, s-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas.

Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: «Dă-Mi să beau!», căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde.

Femeia samarineancă I-a zis: «Cum, Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii.»