IISUS, MIJLOCITOR ÎNTRE NOI ŞI DUMNEZEU

(In 17, 1-14).

În evanghelia de mai sus este pusă toată taina vieţii noastre şi toată taina cea mare a mântuirii noastre sufleteşti.

Această taină se cuprinde pe scurt în cuvintele evangheliei: „Şi aceasta este viaţa cea veşnică, să Te cunoască pe Tine unul adevăratul Dumnezeu şi pe Care ai trimis, pe Iisus Hristos”. Începutul şi sfârşitul mântuirii noastre acesta este: să cunoşti pe Dumnezeu şi Fiul Său cel Sfânt. „Dar cine nu cunoaşte pe Dumnezeu şi pe Iisus Hristos? – vă veţi întreba dumneavoastră miraţi… Ce învăţătură nouă este aceasta, când şi pruncii o cunosc?”… Eu însă cutez a spune că oameni nu-L cunosc cu adevărat Dumnezeu. Nu spun eu acest lucru. Îl spune Scriptura ce zice: „Cine zice că L-a cunoscut pe Dumnezeu, dar poruncile Lui nu le păzeşte, mincinos este”… (I In 2, 3), „cine urăşte pe fratele său n-a cunoscut pe Dumnezeu” (I In 4, 8).

Fărădelegile zilelor noastre sunt tot atâtea dovezi că oamenii de azi nu cunosc cu adevărat pe Dumnezeu. Pe Dumnezeu Îl putem cunoaşte cu adevărat numai prin Iisus Hristos. „Aşa a iubit Dumnezeu lumea, cât şi pe Fiul Său Cel unul născut L-a dat, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă de veci” (In 3, 16)… „Cel ce nu crede în Fiul şi cel ce nu ascultă pe Fiul nu va vedea viaţă, ci mânia lui Dum­nezeu va rămâne peste el” (In 3, 36). Cine vrea să-L cunoască cu adevărat pe Dumnezeu trebuie să-L cunoască şi să-L primească mai întâi pe Iisus Hristos, Care ne-a împăcat cu Dumnezeu prin moartea Lui” (Rom 5, 10) şi ne-a făcut fiii lui Dumnezeu. Cei mai mulţi oameni Îl cunosc şi azi tot numai pe Dumnezeu din Vechiul Testament, Care pedep­seşte şi porunceşte să nu faci ceea şi ceea, dar nu-L cunosc pe Dumnezeu prin Iisus Mântui­torul, Care a venit aducându-ne „dar şi putere să ne facem – prin jertfa Lui – fiii lui Dumnezeu” (In 1, 12) şi să putem trăi o viaţă după voia lui Dumnezeu. Pe Iisus Hristos trebuie să-L cunoaştem şi să-L primim ca pe Mijlocitorul între noi şi Dum­nezeu. „Căci unul este Dumnezeu, unul şi mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, Omul Iisus Hristos, Care pe Sine Însuşi S-a dat preţ de răscumpărare pentru toţi” (I Tim 2, 5). Pe Iisus Hri­stos trebuie să-L primim ca pe Mijlocitorul şi împăciuitorul din­tre noi şi Dumnezeu. „De va fi păcătuit cineva, avem mij­locitor la Tatăl pe Iisus Hri­stos, Care S-a dat pe Sine is­păşire pentru păcatele noastre” (I In 2, 1). O, ce bun Mijlocitor avem noi în Iisus Hristos! El a „săvârşit lucrul ce I s-a dat”, adecă ne-a câştigat totul prin Jertfa Lui cea sfântă. El ne îmbie cu un dar ce ne poate îndată scăpa de păcat. EI ne îmbie cu un dar care ne poate face îndată fiii lui Dumnezeu. Taina vieţii celei adevărat creştineşti aceasta este: să-L primeşti pe Mântuitorul şi Jertfa Lui cea sfântă şi prin El să trăieşti o viaţă nouă după voia lui Dumnezeu, ca un copil iubit al Lui. În aceasta vrea Iisus să-l facă pe fiecare om „desăvârşit”, cum spune în evanghelia de mai sus.

Însă cei mai mulţi cre­ştini n-au primit în chipul acesta pe Mântuitorul şi de aceea nu este putere creştinească în viaţa lor. Eu socotesc că şi viata poporului nostru este prea săracă în viaţă şi fapte de putere creştinească tocmai din pricina că Iisus Mântuitorul nu stă de-ajuns în mijlocul vieţii noastre sufleteşti. Când eram preot la sat, am făcut odată o mică încer­cam cu câţiva păstoriţi, să aflu cum se roagă cu cuvintele lor (nu cu rugăciuni învăţate din cărţi). Rezultatul a fost că abia 5 la sută au pomenit în ru­găciunile lor ceva puţin des­pre Iisus, Marele Mijlocitor între noi şi Dumnezeu. Din rugăciunile celorlalţi a lipsit cu totul Iisus Hristos. (Ar trebui revăzute şi unele cărţi de ru­găciuni în care sunt prea pu­ţine rugăciuni către Iisus Mân­tuitorul.) Iisus Mântuitorul să nu lipsească din toate rugă­ciunile noastre, din toate ce­rerile noastre. Clipă de clipă să vorbim cu El şi prin El să avem legătură cu cerul şi cu Dumnezeu Tatăl.

O, cât de frumoasă este rugăciunea Mântuitorului de mai sus! Ea cuprinde plinirea Evangheliei pe pământ. Numai cât, durere, noi, oamenii şi omenirea de azi, nu trăim şi n-am ajuns această plinire, ci, dimpotrivă, parcă, ne-am de­părtat de ea. În rugăciunea din evanghelie, Iisus zice: „Arătat-am numele Tău (adică al Tatălui) oamenii”, şi oameni au păzit numele Tău… Cuvin­tele care ai dat Mie le-am dat lor (oamenilor) şi ei le-au pri­mit… şi Eu M-am proslăvit întru dânşii… ca să fie toţi (oamenii) una precum şi Noi”.

Dar, o, cât suntem de de­parte de plinirea cuvintelor Domnului, de mai sus! Lumea de azi e plină mai tare ca ori­când de răutăţi, în semnul că oamenii de azi n-au primit cu adevărat darul şi mântuirea ce ne-a câştigat o Mântuitorul cu scump sângele Lui. Sun­tem parcă mai departe ca oricând de a fi toţi oamenii „una”, adică fiii lui Dumnezeu şi fraţi întreolaltă. Evanghelia de du­minică nu este a vremilor noa­stre, ci este a veacurilor vii­toare, când oamenii vor primi cu adevărat pe Iisus Fiul lui Dumnezeu şi poruncile Tată­lui pe cari le-a făcut cunos­cute oamenilor. Atunci va fi „bucurie deplină” în sufletul oamenilor şi „pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului” (Is 9, 7).

Cititorule! Ia seama că evanghelia de duminică Îţi este spre osândă dacă trăieşti în fărădelegi. Iisus spune apriat că „a săvârşit lucrul ce I s-a dat”, adică a deschis fiecărui om calea spre mântuire şi ne-a dat fiecăruia darul să ne curăţim de păcate cu scump sângele Lui, ca astfel să fim şi să ne facem „una” cu El şi cu Tatăl. Ai primit tu acea­stă mântuire ce ţi se dă în dar, Te-ai curăţit tu prin acest dar de păcatele tale? Iată o întrebare la care vei avea să răspunzi în Ziua Judecăţii.

I. Tâlcuitor

«Lumina Satelor» nr. 23 / 31 mai 1925, p. 3

Alte tâlcuiri la Evanghelii ale Părintelui Iosif Trifa
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2016