Pentru ce suntem nepăsători și nu purtăm de grijă? Pentru ce suntem fără de minte? Pentru ce slăbim? Pentru ce nu arde cuvântul lui Dumnezeu în inimile noastre? Pentru ce nu vărsăm lacrimi? Pentru ce nu ne înmuiem inimile noastre de piatră? Pentru ce nu alergăm în fiecare zi la mai mare? Pentru ce nu ne schimbăm cu schimbarea cea bună, arătând chipul și purtarea și glasul și mișcarea străine și schimbate față de cei ce trăiesc în lume, ca să ne arătăm ca unii care am fugit de lume și fiind mai presus de cugetele oamenilor, împlinind toată făptuirea și lucrarea duhovnicească cu toată evlavia și liniștea? Va veni, va veni și nu va întârzia ziua aceea înfricoșătoare și ceasul mutării noastre, îngerul înfricoșător și neîndurător, închiderea târgului, și atunci vom suspina cu amar și dureros și fără de folos cei ce am fost nepăsători și care nu am putut spune: Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea[4].
Dar veniți, dacă mă ascultați, „să ne închinăm și să cădem[5] la Însuși Hristos Împăratul nostru”, să suspinăm din inimă și aproape este Domnul de toți cei ce-L cheamă pe El în adevăr[6] și ne dă ajutor să ne scuturăm de obiceiul cel rău, și ne va primi pe noi în petrecerea cea virtuoasă. Nu spun să nu mâncăm și să nu bem, nici să nu ne întâlnim unii cu alții, nici să vorbim cu fratele, nu spun să nu dormim, nici să nu ne odihnim. Nu spun să nu ne luăm un răgaz, nici să nu venim unii la alții pentru o voroavă, ci să le lucrăm pe acestea toate cu bună rânduială și cu măsură și la vremea și locul potrivit, pentru ca de aici împletind virtute la virtute și aflându-ne din sporire în sporire să ne petrecem viața în pace, netulburată, lină, îngerească, pentru ca și eu, ticălosul să fiu mai râvnitor în a vorbi, iar cei care sunt în frunte, în a mustra și a vorbi la rândul lor, și să primească odihnă învățătorii de la ucenici, superiorii de la cei mai de jos, și toți în toate uniți în dragoste, petrecând cuvios și drept, să dobândim bunătățile cele făgăduite nouă în Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia fie slava și puterea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
[4] Ps. 56, 8.
[5] Ps. 94, 6.
[6] Ps. 144, 18.
(Sfântul Teodor Studitul, Catehezele Mari. Cuvântul catehetic 124, traducere de Laura Enache, în pregătire la Editura Doxologia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!