31 iulie - Pilda zilei

 

Într-o zi, cu multă vreme în urmă, undeva, o tânără femeie înfășurată în niște veșminte zdrențuroase, străbătea ulițele unui sătuc, bătând din poartă în poartă și cerând milostenie.

Nu prea avea noroc. Mulți îi adresau vorbe de ocară, alții asmuțeau câinii asupra-i. Alții însă îi aruncau în poale doar coji de pâine mucegăită și cartofi stricați.

Numai doi bătrânei care locuiau într-o casă micuță de la marginea satului o poftiră în casă pe sărmana femeie.

- Șezi un pic de te încălzește, spuse moșul, în vreme ce soția sa pregătea o ulcică de lapte și o felie mare de pâine.

În timp ce mânca, cei doi bătrânei o mângâiară cu câteva vorbe bune.

Programul Sfintelor Slujbe În Postul Adormirii Maicii Domnului

 

PROGRAMUL SFINTELOR  SLUJBE

 

       MIERCURI - 2 AUGUST

ORA 18.00 - PARACLISUL MAICII DOMNULUI

 

       VINERI - 4 AUGUST

 ORA 08.00 - SFÂNTA LITURGHIE

 ORA 18.00 - PARACLISUL MAICII DOMNULUI

Un „altfel” de 30 iulie pentru Părintele Academician Mircea Păcurariu

Ziua de naștere reprezintă un moment de bucurie, festiv și elegant în manifestarea sa mundană dar și spirituală, duhovnicească prețuind viața ca dar al Marelui Dăruitor. Cu un astfel de eveniment ne obișnuisem, an de an, în data de 30 iulie, ziua de naștere a Părintelui Academician Mircea Păcuriu, a marelui istoric, om de cultură și ales veghetor la păstrarea culturii, artei şi spiritualității noastre autentice românești.

Anul acesta, 2023, ar fi împlinit 91 de ani de viață și probabil l-am fi regăsit în curtea de la Sibiel, înconjurat de familie, prieteni și oameni care voiau să-și arăte prețuirea. Dar Dumnezeu, în pronia Sa divină, a rânduit ca istoria să se scrie altfel după 13 ianuarie 2021 când l-a chemat în odihna cea veșnică după o viață pusă în slujba semenilor și a scrisului.

30 iulie - Pilda zilei

 

Un om şi un câine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumuseţea zilei, când, deodată, îşi dădu seama că, de fapt, murise. Îşi aducea acum clar aminte că murise, iar câinele, care mergea lângă el, murise chiar cu mai mulţi ani în urmă…  Se întrebă: ”Oare unde duce drumul astă?”…

După o vreme, ajunseră amândoi în dreptul unui gard înalt de piatră.

Privindu-l mai îndeaproape, văzu că era făcut dintr-o marmură foarte fină.

Mai sus, pe colină, gardul era întrerupt de o arcadă care strălucea în soare.

Ajunseră acolo şi văzu că era încrustată cu perle, iar aleea care ducea spre ea părea pavată cu aur. El şi câinele său se apropiară de poartă şi atunci observă, într-o parte, un om şezând la un birou.

Îl întrebă:

- Scuzaţi-mă, unde ne aflăm ?

29 iulie - Pilda zilei

O teribilă furtună se abătu asupra mării. Vântul sufla înghețat, brăzdând apa și înălțând-o în valuri uriașe care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere și producând curenți care pătrundeau în adânc ca plugurile de oțel și smulgeau din loc viețuitoarele marine, crustaceele și moluștele, purtându-le la zeci de metri de țărm.

Atunci când furtuna se potoli, la fel de repede precum se și pornise, apa se domoli și se retrase. Acum plaja era o imensă întindere de noroi unde se zvârcoleau în agonie mii și mii de stele marine. Erau atât de multe încât plaja părea că devenise rozalie. Acest lucru făcu să vină multă lume pe acea parte a coastei. Sosiră acolo și echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen. Stelele marine erau aproape nemișcate. Trăgeau să moară.

Domnul are grijă de toate lipsurile noastre

 "Dar ziua a început să se plece spre seară. Şi, venind la El, cei doisprezece I-au spus: Dă drumul mulţimii să se ducă prin satele şi prin sătuleţele dimprejur, ca să poposească şi să-şi găsească mâncare, că aici suntem în loc pustiu. Iar El a zis către ei: Daţi-le voi să mănânce.

Iar ei au zis: Nu avem mai mult de cinci pâini şi doi peşti, afară numai dacă, ducându-ne noi, vom cumpăra merinde pentru tot poporul acesta. Căci erau ca la cinci mii de bărbaţi. Dar El a zis către ucenicii Săi: Aşezaţi-i jos, în cete de câte cincizeci de inşi. Şi au făcut aşa şi i-au aşezat pe toţi.

Iar Iisus, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, le-a binecuvântat, a frânt şi a dat ucenicilor, ca să pună mulţimii înainte. Şi au mâncat şi s-au săturat toţi şi au luat ceea ce le-a rămas, douăsprezece coşuri de fărâmituri." (Luca 9, 12-17)

Când stai la popas, ce scoţi din traistă?

 

Ne-am gândit în dimineaţa aceasta la sfârşitul nostru?

Cu ce mă duc?
Când stai la popas, ce scoţi din traistă?

Sfântul Apostol Petru, referindu-se la acest sfârşit, aminteşte cuvântul din Psalmi că „la Dumnezeu o mie de ani este ca ziua de ieri care a trecut, ca o strajă de noapte. Nimeni nu ştie când va fi sfârşitul de aceea în slujbele noastre zicem: „Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără durere, neînfruntat, în pace şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos să cerem“.

Cu ce ne ducem? Răspunsul este simplu. O singură privire aruncată în trecut, luminată de cuvintele Mântuitorului: „Privegheaţi şi vă rugaţi ca să nu intraţi în ispită“, poate da răspunsul cel mai clar. Cum ne-a fost inima în tot acest timp?

Taina Euharistiei

 Prefacerea pâinii în trupul iar a vinului în sângele Domnului nu este un proces asemenea prefacerilor ce se săvârşesc în natură, ci o lucrare a Duhului Sfânt Care, ca toate actele Duhului, transfigurează şi îndumnezeieşte cele ale naturii şi pe omul însuşi, prin iradierea transfigurării săvârşite întâi cu firea omenească pentru că spre om şi prin om se extinde iubirea dumnezeiască. (…) Duhul Sfânt a transfigurat prin înviere întâi trupul lui Hristos şi de aceea această transfigurare se extinde nu peste pâinea şi vinul în ele însele, ci peste pâinea şi vinul ca daruri ale comunităţii ce crede în El şi pentru ca Hristos să se împărtăşească prin ele şi mai mult celor care cred în El.

(…) Cei care se împărtăşesc în cursul vieţii pământeşti de trupul lui Hristos cel subţiat şi îndumnezeit, adâncindu-şi aceste raţiuni ale trupului lor, împreună cu sufletul, în Hristos cel înviat, vor învia spre unirea fericită cu Hristos. Cei care nu s-au împărtăşit de trupul lui Hristos vor învia şi ei cu trupul, căci trupul înviat al lui Hristos va aduce la o viaţă fără de moarte materia trupurilor, fiind într-o legătură cu raţionalitate a întregii materii sau a tuturor trupurilor. Dar, întrucât aceştia se vor menţine închişi faţă de comunicarea voluntară cu Hristos, starea învierii lor va fi o stare nevrută de ei şi nepărtaşă de bunurile ce vin prin comuniunea în iubire cu El.

Minunea cu înmulțirea pâinii și peștilor

 

Părintele Iosif TRIFA

Evanghelia Duminicii a 8-a după Rusalii (Matei 14, 14-22)

O, ce înţeles adânc este în această Evanghelie! Dar acest înţeles îl afli numai când citeşti Evanghelia cu luare aminte. Minunea din Evanghelie nu stă numai în aceea că Iisus a săturat cinci mii de oameni cu cinci pâini şi doi peşti, ci minunea stă şi în aceea că cei cinci mii de oameni umblaseră o zi întreagă după Cuvântul lui Dumnezeu. O zi întreagă ascultase gloata pe Mântuitorul şi nu se mai sătura de învăţăturile Lui. Mântuitorul Se retrăsese „într-un loc pustiu, departe de sate“ şi gloata Îl urmase ca să-L asculte şi să-şi sature sufletul cu învăţăturile Lui. „Când s-a înserat, învăţăceii s-au apropiat de El şi I-au zis: Locul acesta este pustiu şi iată vremea a trecut; dă gloatelor drumul să se ducă prin sate să-şi cumpere mâncare. – Nu trebuie să meargă, a răspuns Iisus... Pe Mine M-au ascultat, a Mea e grija să le dau să mănânce.“ Şi Mântuitorul le-a săturat şi foamea lor cea trupească. Să luăm aminte! În evanghelia cu săturarea celor cinci mii de oameni sunt două minuni. Minunea cea dintâi a fost minunata umblare a gloatei după Cuvântul lui Dumnezeu, minunata flămânzire trupească a celor cinci mii de oameni după Cuvântul Mântuitorului. Mântuitorul a săturat mai întâi această flămânzire sufletească şi apoi a săturat foamea lor cea trupească.

28 iulie - Pilda zilei

 Un bogătan ajunse în rai.

Primul lucru pe care îl făcu fu un tur de piață unde cu uimire văzu că mărfurile erau vândute cu prețuri foarte scăzute.

De îndată puse mâna pe portofel și începu să comande cele mai frumoase lucruri pe care îi cădeau ochii.

Când trebui să plătească, întinse îngerului care vindea la tejghea un teanc mare de bacnote.

Îngerul zâmbi și spuse:

- Îmi pare rău, dar acești bani aici nu au niciun fel de valoare.

- Cum așa? întrebă cu mirare bogătașul.

- Aici sunt valabili doar banii care au fost dăruiți pe pământ, răspunse îngerul.

Să încercăm să nu uităm azi de comoara noastră din cer. Să dăruim cu iubire, necondiţionat!

27 iulie - Pilda zilei

 Un adolescent nota, stând aplecat asupra mesei intențiile sale bune, în timp ce mama sa călca rufe.

”Dacă aș vedea pe cineva stând să se înece, scria adolescentul, m-aș arunca de îndată în apă să-i vin în ajutor.

Dacă ar izbucni un incendiu într-o casă, i-aș salva pe copiii de acolo.

Dacă ar fi cutremur, nu m-aș teme să mă arunc între dărmături pentru a salva vreo viață. Și apoi mi-aș dedica întreaga existență ajutorării săracilor din lumea întreagă…”

Mama îi spune:

- Te rog, du-te până jos și cumpără un pic de pâine.

- Mamă, dar nu vezi că plouă?

De câte ori nu spunem fiecare dintre noi în viața noastră spirituală ”aș vrea”…, dar nu punem în practică intenţiile.

26 iulie - Pilda zilei

 

Într-o zi călduroasă am pregătit niște pahare de înghețată și le-am spus celor patru copii ai mei că puteau să le cumpere cu câte un sărut.

De îndată, copiii se așezară la coadă pentru a face târgul.

Cei trei mai mici mă îmbrățișară în grabă, înhățară paharul și fugiră iar afară.

Când veni însă și rândul fiului mai mare, de acum adolescent, din partea lui am primit două sărutări.

Mi-a zis zâmbind: ”Păstrează restul”.

25 iulie - Pilda zilei

 Într-un manuscris vechi se istorisește povestea unei fete care făcea parte din grupul femeilor care îl însoțiseră pe Iisus până la Calvar.

Era o tânără timidă, tăcută și rezervată. La vestea Învierii, ea nu a avut nevoie nici de viziuni, nici de dovezi. A crezut de îndată. Și, cuprinsă de o îndrăzneală cum nu mai cunoscuse, porni în lume să vestească învățăturile lui Iisus. Nu-i mai era teamă. Predica în cetăți și așezări mici. Într-o bună zi, se apropie de ea un bărbat, care fusese adânc mișcat de mărturia ei. Și întrebă:

- Spune-mi, care este taina curajului tău?

- Umilința, așa cum m-a învățat Domnul.

Bărbatul rămase o clipă în tăcere și apoi întrebă iar:

- Și la ce folosește umilința?

- Ca să poți spune primul: ”Te iubesc”.

24 iulie - Pilda zilei

 

Un om bogat, pasionat de artă, avea în colecția lui opere ale tuturor marilor maeștri, renascentiști, clasici și moderni, din toate școlile și curentele. Deseori stătea împreună cu unicul său fiu, admirând minunatele piese din colecția lor.

Dar a izbucnit războiul și fiul a fost înrolat și trimis la luptă. El a dat dovadă de mult curaj și a murit la datorie, în timp ce salva viața unui camarad. Când a primit anunțul, tatăl a fost profund îndurerat de pierderea unicului său fiu.

O lună mai târziu, a auzit bătăi la ușă. În prag stătea un tânar cu un pachet mare în brațe…El a spus:

- Domnule, nu mă cunoașteți. Eu sunt soldatul pentru care fiul dumneavoastră și-a dat  viața. În acea zi el a salvat multe vieți ale celor răniți dar, în timp ce încerca să mă ducă pe mine într-un loc sigur, un glonte i-a străpuns inima, el murind  pe loc…Deseori ne vorbea de dumneavoastră și despre pasiunea pe care o aveți pentru artă.

23 iulie - Pilda zilei

 

Bunicul se aplecă asupra nepoțelului, care avea cinci anișori, și îi dădu un pupic de noapte bună. Imediat după aceasta, copilașul își frecă obrazul cu mânuța.

- De ce faci asta, dragul meu? Îl întrebă mama. Atunci când te sărută cineva nu trebuie să alungi de la tine pupicul.

- Mămico, nu îl dădeam afară, ci îl trimeteam înăuntru!

*  *  *

O mamă care călătorea cu băiețelul său era agasată de faptul că acesta se mișcă fără încetare.

- Dar mai stai locului!

Copilașul părea însă că nu o auzea și continua să se ridice în picioare pe scaun pentru a privi afară pe fereastră.

Înfuriată, mama îl prinse pe prunc de umeri și îl sili să se așeze lângă ea. Copilul o privi și spuse:

- Stau eu jos în afară, dar înlăuntrul meu tot în picioare sunt!

Aceasta pentru că este mai important ceea ce avem ”înăuntru” decât ceea ce arătăm ”în afară”.

Predica Preafericitului Parinte Patriarh Daniel la Duminica a VII-a dupa Rusalii

† DANIEL,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

(Vindecarea a doi orbi si a unui mut in Capernaum) 

Matei 9, 27-35. 

In vremea aceea, pe cand trecea Iisus, s-au luat dupa Dansul doi orbi; acestia strigau si ziceau: miluieste-ne pe noi, Fiule al lui David! Iar dupa ce a intrat El in casa, au venit la Dansul orbii si i-a intrebat Iisus: credeti ca pot sa fac Eu aceasta? Raspuns-au Lui: da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicand: dupa credinta voastra, fie voua! Şi s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicand: vedeti, nimeni sa nu stie. Insa ei, dupa ce au iesit, au raspandit numele Lui in tot tinutul acela. Dupa plecarea lor, iata au adus la Dansul pe un om mut, avand diavol. Şi fiind scos afara diavolul, a grait mutul; iar multimile se minunau, zicand: niciodata nu s-a vazut asa ceva in Israel. Dar fariseii ziceau: cu domnul diavolilor scoate pe diavoli. Şi Iisus strabatea prin toate orasele si satele, invatand in sinagogile lor, propovaduind Evanghelia imparatiei si vindecand orice fel de boala si orice fel de neputinta in popor. 

Evanghelia care se citeste la Sfanta Liturghie in Duminica a VII-a dupa Rusalii infatiseaza doua vindecari miraculoase, savarsite de Mantuitorul Iisus Hristos asupra a doi orbi si a unui mut. Cu toate ca Sfantul Evanghelist Matei prezinta foarte succint aceste minuni, pericopa evanghelica contine multe si profunde intelesuri, deosebit de folositoare vietii noastre duhovnicesti.In prim-plan este prezentata vindecarea a doi orbi care, auzind de minunile savarsite de Mantuitorul, Il urmareau si Ii cereau cu staruinta sa-i vindece. Ca si in alte cazuri, Mantuitorul Iisus Hristos arata importanta credintei in primirea vindecarii. De aceea, El ii intreaba pe cei doi orbi: 'Credeti ca pot sa fac Eu aceasta?' (Matei 9, 28). Iar ei au raspuns: 'Da, Doamne!'. Atunci Iisus a zis catre ei: 'Dupa credinta voastra, fie voua' (Matei 9, 29). Şi in clipa aceea 's-au deschis ochii lor' (Matei 9, 30). 

O, ce Doctor mare şi bun a fost Iisus Mântuitorul!

Evanghelia de duminică ni-L arată pe Mântuitorul ca pe un Doctor bun ce dă lu­mină la doi orbi, vindecă un îndrăcit şi tămăduieşte toată boala şi neputinţa în popor.

O, ce Doctor mare şi bun a fost Iisus Mântuitorul! Pe oriunde ajungea El, bolile şi durerile încetau, bolnavii se făceau sănătoşi. „Mergând, spu­neţi lui Ioan – zicea însuşi Iisus – că orbii văd şi şchiopii umblă, leproşii se curăţesc şi surzii aud, morţii se scoală şi săracilor bine se vesteşte” (Mt 11, 4-5).

 Erau sate în­tregi unde nu mai era nici o boală, nici un bolnav şi nici o durere, căci Iisus trecuse pe acolo şi le vindecase. Dar mi­nunata putere şi lucrare a Mân­tuitorului nu stătea numai în aceea că El vindeca şi bolile cele trupeşti. „Duhul Dom­nului – zicea Iisus – M-a tri­mis să-i tămăduiesc pe cei zdro­biţi cu inima, să vestesc iertare celor robiţi şi orbilor vedere” (Lc 4, 18-19). Mântuitorul tămăduia şi inimile, tămăduia orbia şi ologia cea sufletească şi dezlega suflete din robia diavolului. Mântuitorul punea tămăduirea bolilor trupeşti în legătură cu tămăduirea cea din lăuntru, cea sufletească a omu­lui, de aceea zicea celor tămă­duiţi: „Iată, te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai păcătuieşti” (In 5, 14).

Vindecarea a doi orbi si a unui mut din Capernaum

 SF.TEOFAN ZAVORATUL

[Rom. 15,1-7; Aft. 9,27-35; In. 17,1-13]. ”Dupa credinta voastra fie voua!”, le-a spus Domnul celor doi orbi, si indata s-au deschis ochii lor. Dupa masura credintei omului este si cercetarea lui de catre puterea lui Dumnezeu. Prin credinta se primeste, trece si in ea se salasluieste harul. Asa cum plamanii unuia sunt mai mari, iar ai altuia sunt mai mici, si primii primesc mai mult aer decat cei din urma, tot asa si credinta unuia e mai mare, iar a altuia e mai mica, si prima primeste mai multe daruri de la Domnul, iar cealalta mai putine. Dumnezeu este pretutindeni, cuprinde si tine toate si Se salasluieste cu placere in sufletele omenesti; dar intra in ele nu cu sila, desi este Atotputernic, ci chemandu-le, caci nu voieste sa strice stapanirea pe care i-a dat-o omului asupra vointei sale. Pe cel ce se deschide prin credinta il umple Dumnezeu cu daruri peste masura; in cel care se zavoraste prin necredinta nu intra chiar de ar fi aproape. Doamne! Adauga-ne credinta, fiindca si credinta tot darul Tau este. Fiecare din noi insa se cade sa marturiseasca: ”Iar eu sarac sunt si sarman” (Ps. 69, 6).

”După credința voastră fie vouă”

– Predicã la Duminica a 7-a dupã Rusalii – (Matei 9, 27-35)

Astăzi, Sfânta Evanghelie ne prezintă două din minunile săvârşite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, şi anume vindecarea a doi orbi şi a unui demonizat mut, după ce mai înainte vindecase pe femeia cu scurgere de sânge şi înviase pe fiica lui Iair. Astfel, intrând Domnul Iisus în Capernaum, doi orbi se iau după El, strigând după milostivirea Sa. Imediat ce au ajuns în casă, orbii se apropie de El cu dorinţa fierbinte de a fi vindecaţi. Pe lângă această dorinţă, ei dovedesc şi o credinţă mare, pentru că Domnul îi întreabă: „Credeţi că pot să fac Eu aceasta?” – şi cuvintele Evangheliei ne spun că, după credinţa lor, s-au vindecat chiar în acel moment.

Evangheliile ne arată că Domnul Hristos vindeca pe toţi cei care se apropiau de El cu credinţă. Întocmai ca în acele vremuri şi noi, cei de astăzi, putem să Îl întâlnim dacă ne apropiem cu dorinţa fierbinte, dar mai ales cu o credinţă mare. Adesea nu-L găsim, pentru că nu ştim cum să Îl căutăm şi avem impresia că noi suntem cei care ne zbatem şi ne trudim să-L aflăm, dar El este mereu la uşa inimii noastre aşteptând, potrivit cuvintelor Sale: „Iată, Eu stau la uşă şi bat; de-Mi va auzi cineva glasul şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Apoc 3, 20).

Vindecarea a doi orbi si a unui mut din Capernaum

 

SF.TEOFAN ZAVORATUL

[Rom. 15,1-7; Aft. 9,27-35; In. 17,1-13]. ”Dupa credinta voastra fie voua!”, le-a spus Domnul celor doi orbi, si indata s-au deschis ochii lor. Dupa masura credintei omului este si cercetarea lui de catre puterea lui Dumnezeu. Prin credinta se primeste, trece si in ea se salasluieste harul. Asa cum plamanii unuia sunt mai mari, iar ai altuia sunt mai mici, si primii primesc mai mult aer decat cei din urma, tot asa si credinta unuia e mai mare, iar a altuia e mai mica, si prima primeste mai multe daruri de la Domnul, iar cealalta mai putine.

22 iulie - Pilda zilei

 Un bărbat de 75 de ani călătorea cu trenul și folosea timpul pentru a citi. Alături de el un tânăr student citea și el o carte voluminoasă de științe.După un timp tânărul observă că bătrânul de lângă el citește Biblia și fără menajamente  îl întrebă:

   - Dumeavoastră înca credeți în această carte plină de fabule și povești?

   - Bineînțeles, răspunse bătrânul, dar aceasta nu este o carte de povești sau fabule este Cuvântul lui Dumnezeu! Dv credeți că e greșit să cred asta?

 

 - Bineînțeles că e greșit! .. Cred ca dv trebuie să vă dedicați studiului științei și Istoriei Universale. Veți vedea cum Revoluția Franceza, acum mai bine de 100 de ani, a demonstrat miopia, stupiditatea și  minciunile religiei. Doar persoane fără cultură sau fanatice încă mai pot crede în astfel de prostii. Dumneavoastră  Domnule ar trebui să cunoașteți puțin mai mult părerea oamenilor de știință cu privire la  lucrurile acestea.

   - Și spune-mi tinere, aceasta este parerea oamenilor noștrii de știință despre Biblie?

   - La următoarea stație trebuie să cobor și nu am timp să vă explic. Vă rog să îmi dați cartea  de vizită și vă voi trimite prin poștă căteva lucrări pe tema aceasta. Așa vă veți edifica asupra acestei teme care preocupă întreaga lume.

   Bătrănul cu multa răbdare și liniștit căută în buzunarul hainei sale. După un scurt timp îi intinse cartea sa de vizită.

21 iulie - Pilda zilei

 Sunt destui oameni în zilele noastre care, mai mult decât orice, aleargă după confort. Ei caută ca lucrurile să fie cât mai comode, mai ușoare. Cine ar ridica vreo obiecție față de această atitudine ar fi ușor și iremediabil taxat și etichetat ca învechit, demodat, ba chiar sadic. De ce să nu vrei ca totul să fie mai lejer în viața ta? Chiar așa! De ce să fugim de ceea se cheamă „mai bine”?

Subiectul e delicat. Dar să vedem ce spun Sfinții Părinți cu privire la comoditate, la ferirea de efort, de durere, de chin, de cruce până la urmă.

Sfântul Paisie Aghioritul spunea că „atunci când îl cercetează durerea pe om, înseamnă că îl vizitează Hristos, în timp ce, atunci când omul nu trece prin nici o încercare, este ca şi cum l-ar părăsi Dumnezeu, nici nu plăteşte datoriile, nici nu depune în banca lui Dumnezeu roada faptelor sale”. Cuviosul îi are în vedere pe cei care nu doresc reaua pătimire pentru dragostea lui Hristos, care îşi spun în sinea lor: „Sunt sănătos, am poftă de mâncare, mănânc bine, o duc excelent, sunt liniştit. Nu am nevoie de nimic…” În schimb, ei nu scapă nici măcar un „Slavă Ţie, Dumnezeule!” Cel puţin dacă ar recunoaşte că toate aceste binecuvântări sunt ale lui Dumnezeu, oarecum s-ar aranja situaţia. Să spună: „Nu meritam toate acestea, dar fiindcă suntem nepu­tincioși, de aceea Dumnezeu ni le-a rânduit pe toate”. 

20 iulie - Pilda zilei

 

Un copil făcuse cumpărăturile a căror grijă i-o încredințase mama.

Făcuse totul bine și cu foarte mare atenție.

Pentru a-l răsplăti, vânzătorul de la drogherie luă dintr-un raft o cutie mare de bomboane, o deschise și i-o înfățișă copilului.

- Ia, micuțule!

Copilul luă o bomboană, dar vânzătorul îl încurajă:

- Ia câte îți încap în mânuță.

Copilul făcu ochii mari și îl privi.

- Păi… atunci ia tu în locul meu!

- De ce?

- Pentru că ai mâna mai mare.

Atunci când ne rugăm, să nu ne măsurăm cererile după micimea credinței noastre.

Să ne amintim doar că mâna lui Dumnezeu este cea mai mare.

Prorocul Ilie Tesviteanul în cuvintele Patriarhului Daniel. Zece mărturisiri duhovniceşti

 Sfântul Proroc Ilie se bucură de o mare cinstire atât în iudaism, cât şi în creştinism şi chiar în islam, fiind socotit unul dintre profeţi.

El este înaintemergător al celei de-a doua veniri a Mântuitorului Iisus Hristos.

Sfântul Proroc Ilie face parte din prorocii Vechiului Testament care nu şi-au scris predicile sau cuvântările lor către popor.

Trebuie să arătăm în situaţii grele o atitudine de iubire milostivă faţă de cei săraci, singuri şi neajutoraţi cum a făcut Sfântul, dând exemplul cu bunătatea sa arătată faţă de văduva din Sarepta Sidonului.

Sfântul Proroc Ilie este, împreună cu Sfântul Ioan Botezătorul, prototipul vieții monahale pentru că au trăit în pustie, rugăciune, meditație, în legătură cu Dumnezeu și au fost mari postitori.

Predica a Părintelui prof. dr. Mircea Păcurariu la sărbătoarea Sf. Proroc Ilie Tesviteanu

 Iubiti credinciosi,

Profetii sau proorocii Vechiului Testament au fost cei mai de seama trimisi ai lui Dumnezeu si învatatori ai poporului biblic, care au pastrat si au aparat credinta într-un singur Dumnezeu, pregatind astfel calea pentru Testamentul cel Nou, adica pentru Iisus Hristos. Deci ei au avut doua misiuni: pe de o parte, erau aceia prin care Dumnezeu îsi împartasea vointa Sa, iar pe de alta parte, ei predicau poporului israelitean întoarcerea la calea cea adevarata si vesteau venirea lui Mesia. Predica lor era însotita de multe ori si de minuni.

Toti profetii au fost chemati la misiune direct de Dumnezeu. Ei faceau parte din diferite semintii ale lui Israel si din diferite paturi sociale. Sfânta Scriptura vorbeste de un numar destul de mare de profeti. Şirul lor începe cu Moise si se sfârseste cu Sfântul Ioan Bote­zatorul. De obicei, ei se împart în doua grupe. Din prima fac parte profetii care si-au scris cuvântarile catre popor, fiind numiti si profeti noi. Acestia sunt în numar de 16, si anume: 4 profeti mari: Isaia, Ieremia, Iezechiel si Daniel, si 12 profeti mici: Osea, Ioil, Amos, Avdia, Iona, Miheia, Naum, Avacum, Sofonie, Agheu, Zaharia si Maleahi. Din a doua grupa fac parte profetii care nu si-au scris cuvân­tarile, ei fiind, numiti si profeti vechi. Între ei se numara: Samuil, ultimul judecator, Gad, Natan (în vremea lui David), Ahia din Şilo (în vremea lui Solomon), Ilie cu ucenicul sau Elisei si multi altii.

Ce le-ar spune Sfântul Ilie românilor, astăzi?

 Ce ar face Ilie astăzi, in mijlocul idolatrilor secolului XX, al puzderiilor de secte, al „taumaturgilor” răsăriţi din noaptea comunismului ateu, al pretinşilor „guru”, ai abaterii quasi-generale de la normele moralei creştine?

Ahab, rege nelegiuit, căsătorit cu idolatra Isabela, a acceptat închinarea la zeul păgân Baal, căruia i-a rânduit 450 de preoţi mincinoşi, iar pe preoţii adevăratului Dumnezeu i-a omorât. Atunci Ilie, după ce, cu puterea Domnului, a încuiat cerul spre a nu mai ploua 3 ani şi 6 luni, ca pedeapsă pentru această nelegiuire, i-a avertizat pe toţi închinătorii la idoli: „Pană când veţi şchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi lui!” Iar cu prilejul jertfei de pe Muntele Carmel, Ilie i-a făcut de ras pe preoţii idolatri, care strigau in zadar pe Baal: „Strigaţi mai tare.. Poate stă de vorbă cu cineva, poate doarme…”, iar poporul lămurindu-se de minciuna lor, i-a ucis pe loc.

Ne-ar place să avem şi noi râvna Sfântului Ilie pentru nimicirea răului

Din „Predici la praznice si sarbatori" Arhim. Teofil Paraian

 "Şi toţi Îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului care ieşeau din gura Lui şi ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif? Şi El le-a zis: Cu adevărat Îmi veţi spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă şi aici în patria Ta. Şi le-a zis: Adevărat zic vouă că nici un prooroc nu este bine primit în patria sa.

 

Şi adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie, în Israel, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul. Şi la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Şi mulţi leproşi erau în Israel în zilele proorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curăţat, decât Neeman Sirianul. Şi toţi, în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie. Şi sculându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus pe sprânceana muntelui, pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie; Iar El, trecând prin mijlocul lor, S-a dus."

Ridicaţi şi voi în inima voastră loc de jertfă…

Creştinilor! Duhul ce S-a coborât peste Apostoli Se pogoară şi peste noi. Acest Duh ne întăreşte, ne încălzeşte, ne luminează şi pe noi. Duhul Sfânt S-a arătat în chip de foc, căci „precum focul cel pământesc preface lutul cel moale în vas vârtos, aşa şi focul Sfântului Duh, când cuprinde un suflet, îl face mai tare decât fierul, aşa că păcatul nu-l mai poate strica” (Sf. Ioan Gură de Aur).

Duhul Sfânt este şi lumină, „pentru că omul pătat cu întunecimea păcatului, prin darul Sfântului Duh se face mai luminat şi mai strălucit decât soarele” (Sf. Ioan Gură de Aur).

Am zis că acest Duh Se pogoară şi peste noi ca oarecând peste Apostoli. Dar să luăm aminte: Duhul Sfânt trebuie, dar, să ne schimbe şi pe noi aşa precum i-a schimbat şi pe Apostoli. Darul Duhului trebuie să aprindă şi în noi o însufleţire, o căldură, o râvnă statornică pentru Hristos.

Viața pe scurt - Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul (sinaxar)

 Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul era fiul unui preot al Legii vechi, care locuia în cetatea Tesve, din Galaad, o cetate aflată în vecinătate cu Arabia, situată dincolo de Iordan. De aici avem și numele prorocului - Ilie Tesviteanul. A trăit cu peste opt sute de ani înainte de întruparea Mântuitorului, pe vremea lui Ahab, regele iudeilor (874-853 înainte de Hristos). Și-a desfășurat activitatea în regatul Israel din Samaria. Faptele sale sunt descrise în Vechiul Testament, dar se fac multe referiri la el și în Noul Testament.

Tradiția apocrifă (cărți care nu sunt acceptate a fi canonice însă care ne furnizează anumite detalii importante), care a transmis aceste detalii despre nașterea Prorocului, precizează că el era din tribul lui Aaron și deci era preot. Încă din copilărie, ținea strict toate poruncile Legii și se ținea în permanență în fața lui Dumnezeu printr-o feciorie indiferentă, post neîncetat și rugăciune arzătoare, care îi făcură sufletul ca focul și făcură din el modelul vieții mănăstirești.

Profetul Ilie nu a linguşit pe nimeni. A fost un râvnitor al Domnului.

 

’’Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Atotţiitorul’’(III Regi 19,10 )

Iubiţii mei, astăzi este sărbătorit un erou al credinţei şi al virtuţii, unul din cei mai mari bărbaţi ai lumii antice, ai epocii Vechiului Testament, Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul.

Precum stea de stea se deosebeşte în strălucire şi floare de floare se deosebeşte în înfăţişare şi parfum, aşa şi fiecare sfânt are ceva deosebit, care-l distinge de toţi ceilalţi. De aceea, Biserica alături de numele fiecărui Sfânt pune câte un epitet: Pantelimon - Tămăduitorul, Dimitrie - Izvorâtorul de Mir, Spiridon - Făcătorul de Minuni, Cosma şi Damian - Cei-fără-de-arginţi; iar pe Proorocul de astăzi îl numeşte Râvnitor: Ilie Râvnitorul. Proorocul Ilie a avut râvnă.

Ce înseamnă râvnă? Inima să nu fie rece, ci să aibă un foc, o dorinţă puternică. Şi ce dorinţă a avut Ilie? A vrut ca toţi să-L cunoască pe adevăratul Dumnezeu, pretutindeni să fie închinat Dumnezeul cel Sfânt. Şi această dorinţă n-a ţinut-o ascunsă înlăuntrul său, n-a lăsat-o să rămână teorie, ci a manifestat-o, şi-a declarat-o.

19 iulie - Pilda zilei

 

Doi prieteni mergeau împreună pe un drum ce străbatea un codru întunecos și plin de primejdii.

Pe neșteptate, un uriaș urs înfuriat apăru în fața celor doi.

Pradă fricii, unul dintre aceștia, se câțără într-un copac și se ascunse, celălalt însă nu o tuli suficient de repede și, dându-și seama, că nu este în stare să scape de fiorosul animal, se lasă la pământ, prefăcându-se mort. Știa bine că urșii nu se ating de mortăciuni. Apropiindu-se de el, ursul îl adulmecă, mormăi la urechea sa, încercă să-l urnească cu botul. Bietul om încerca din răsputeri să-și țină răsuflarea. Ursul chiar îl crezu mort și se duse de acolo.

De îndată ce văzu că ursul dispăruse printre copaci, celălalt coborâ din pomul în care se cățărase și îl întrebă pe prietenul său:

18 iulie - Pilda zilei

 

Într-un sat trăia un om foarte sărac ce avea mulți copii.

El a plecat să-și câștige pâinea în alt sat din apropiere.

După o săptămână de lucru, a primit drept plată pentru munca lui un sac de grâu.

S-a bucurat bietul om, căci șapte guri flămânde îl așteptau acasă. Cu sacul în spinare, pentru a nu cheltui nimic cu transportul lui, mergea săracul pe arșița dogoritoare, suflând din greu. Obosit, s-a oprit la marginea drumului, la umbra unui copac.

Deodată, a văzut venind prin praful șoselei o trăsură frumoasă trasă de patru cai. În lumina soarelui, hanurile telegarilor și hainele vizitiului sclipeau de-ți luau ochii. Un domn, îmbrăcat în haine scumpe, ședea în fața trăsurii.

Săracul, orbit de atâta frumesețe și bogăție, privea uimit și nu-și veni să creadă când trăsura se opri în dreptul lui; iar bogatul, întinzând mâna, îi spune:

17 iulie - Pilda zilei

 

Un bătrân care agonisise în viață destul de multă avere, ce s-a gândit? S-o împartă copiilor săi cât mai trăiește, contând, bineînțeles, pe dragostea lor de fii, că vor avea grijă de el până la moarte. După ce s-au văzut însă în stăpânirea tuturor bunurilor, l-au luat pe bătrân, l-au închis în cea mai întunecoasă, în cea mai proastă, în cea mai urât mirositoare cameră, dându-i din când în când câte un blid de mâncare.

Ce s-a gândit atunci bătrânul? Și-a confecționat o ladă pe care a băgat-o sub pat. S-a dus la un vecin prieten căruia i-a spus cu durere cum îl tratează copiii după ce le-a dat totul, și l-a rugat:, , Împrumutu-mi 200 kg de argint în monezi și mâine ți le aduc înapoi”. Acela i-a împrumutat banii. Bătrânul a venit acasă și a început să-și numere arginții cu mare zgomot, așa încât fii, în aceiași casă, să audă. Au privit prin gaura cheii și au văzut că bătrânul are foarte mulți bani. L-au văzut și cum i-a pus în lada respectivă, cum a încuiat-o și cum a împins-o sub pat.

16 iulie - Pilda zilei

 

Poştaşul sună de două ori. Mai erau cinci zile până la Crăciun. Avea în mâinile sale un mare pachet învelit într-o frumoasă hârtie, legat cu panglici aurii. Intră, răspunse o voce din interior. Poştaşul intră. Era o casă rău întreţinută, căci se găsea într-o încăpere plină de umbre şi praf. Aşezat într-un fotoliu stătea un bătrân.

- Priveşte, ce pachet de Crăciun extraordinar, spuse bucuros poştaşul.

- Mulţumesc. Aşează-l jos, spuse bătrânul cu cea mai tristă voce auzită parcă vreodată. Poştaşul rămase înţepenit cu pachetul în mână. Intuia foarte bine că acel cadou era plin de lucruri minunate şi acel bătrân nu avea pe chip nici măcar o urmă de bucurie. 

Atunci de ce era aşa de trist?

- Dar domnule, nu ar trebui să faci din această zi o sărbătoare cu acest magnific cadou?

- Nu pot, nu pot chiar deloc, spuse bătrânul cu lacrimi în ochi. Şi începu să povestească poştaşului istoria fiicei sale, căsătorită în oraşul vecin, şi care devenise bogată. În fiecare an îi trimitea un pachet de Crăciun, cu un bileţel: de la fiica ta Luisa şi de la soţul ei. Niciodată câteva urări personale, o vizită sau o invitaţie: vino să petreci Crăciunul împreună cu noi. Niciodată.

- Vino să vezi, adăugă bătrânul în timp ce se ridica obosit. Poştaşul îl însoţi până la o cămară. Bătrânul deschise uşa.

- Dar…, rămase surprins poştaşul.

Cămara era plinp de cadouri de Crăciun. Erau toate celelalte daruri adunate din anii trecuţi. Toate cu minunata lor hârtie desenată şi cu panglicile strălucitoare.

- Dar nici măcar nu le-aţi deschis, exclamă poştaşul contrariat.

- Nu, răspunse trist bătrânul: nu este iubire înăuntru.

15 iulie - Pilda zilei

 O profesoară la ora de religie discuta cele zece porunci cu copii de cinci – şase ani.

Le explica ce înseamnă să “cinsteşti pe Mama şi pe Tatăl tău”.

Apoi îi întrebă:

- Există vreo poruncă făcută special să ne înveţe cum să ne purtăm cu fraţii şi cu surorile noastre?

Fără şovăire, un băieţel (cel mai mare dintre fraţi, în familia lui) răspunse:

- Să nu ucizi! Să nu ucizi cu vorba, cu ranchiuna, cu invidia, cu osândirea… (în afară de uciderea cu fapta!).

Câtă dreptate are acest copil, care a surprins esența lucrurilor dându-și seama în câte feluri putem ucide pe aproapele nostru! Întotdeauna avem de învățat de la copiii noștri câte ceva. Agerimea minții lor și curăția sufletească le dă uneori posibiltatea să surprindă momente ale vieții cu mai mult discernământ decat adulții!

Sinodul al IV-lea Ecumenic, victorie a Bisericii dreptmăritoare

 

Secolul al IV-lea, denumit pe bună dreptate „veacul de aur al teologiei“, datorită marilor figuri bisericeşti care au trăit în această perioadă, a fost deopotrivă şi începutul marilor erezii. De abia ieşită din catacombe, Biserica se vedea atacată acum nu de păgâni, ci de proprii ei membri, care nu reuşeau să pătrundă adevărul Scripturii. Adunaţi în sinoade ecumenice, Sfinţii Părinţii au reuşit să arate care este adevărata învăţătură a Bisericii. Sinodul al IV-lea Ecumenic a fost cel mai mare dintre acestea, nu numai prin numărul mare de Părinţi participanţi (630), dar mai ales prin importanţa hotărârilor luate aici. Biserica Ortodoxă serbează pe Sfinţii Părinţi de la Sinodul al IV-lea Ecumenic în a VI-a Duminică după Rusalii.

Contextul crizei hristologice

După ce Sinodul Ecumenic de la Niceea (325) arătase, prin Simbolul de Credinţă, că Fiul este „deofiinţă cu Tatăl“, adică este egal în slavă şi putere cu Acesta, şi nu este o simplă creatură a Tatălui, condamnând învăţătura lui Arie, accentul se va muta, în veacul al V-lea, pe Persoana şi natura Persoanei Mântuitorului Hristos.

Iisus Hristos s-a rugat pentru tine Tatălui și rugăciunea Lui nu încetează până astăzi

 Se vorbește foarte mult între noi ortodocșii de rugăciunile sfinților, de mijlocirea lor înaintea lui Dumnezeu. Punem cu toții mare preț pe rugăciunea Bisericii (adică a membrilor ei) pentru noi și pentru cei dragi, pentru cei în suferință și pentru cei adormiți. Căutăm oameni cu viață sfântă și mergem la ei pentru sfat și rugăciune. Cerem adesea duhovnicilor noștri să ne poarte în rugăciunile lor atunci când suntem într-o situația mai grea sau în ispite.

Toate acestea sunt bune și de folos, și bine plăcute Domnului. Dar totuși lipsește ceva din înțelegerea noastră, ceva esențial pe care se bazează toate rânduielile bune ale rugăciunii enumerate mai sus.

Te-ai gândit vreodată că Iisus Hristos S-a rugat pentru tine?

Predică la Duminica a VI-a după Rusalii - Vindecarea slăbănogului din Capernaum - IPS Irineu Pop-Bistriţeanul

 

Dreptmăritori creştini,

 În Evanghelia de astăzi, Îl vedem pe Mântuitorul apropiindu-Se cu milă de slăbănogul din Capernaum, pe care l-a întărit cu puterea Sa tămăduitoare. Acesta, spre uimirea tuturor, s-a ridicat îndată şi a plecat acasă sănătos, spre a fi o binecuvântare pentru familie, pe care de mult timp o împovărase prin neputinţa lui (Mt. 9, 6-8).

Prin minunea săvârşită, Hristos Domnul dovedeşte că a fost trimis de Dumnezeu în această lume, pentru ca să ierte şi să vindece. Dacă pe pământ a avut această putere, cu atât mai mult o are acum, când El este preamărit de-a dreapta Tatălui. Această minunată putere divină o revarsă în noi pentru binele nostru sufletesc şi trupesc.

14 iulie - Pilda zilei

 

Un industriaș foarte bogat a fost deranjat de un pescar care stătea pe malul râului, aproape de locul în care își avea ancorat iahtul său. Pescarul își adunase instrumentele de pescuit și privea alene luciul apei.

- De ce nu ieși cu barca în larg, la pescuit? Îl întrebă industriașul.

- Pentru că am prins destul pește pentru ziua de astăzi, răspunde pescarul.

- Cum de nu prinzi mai mult pește decât ai nevoie? Îl întrebă omul bogat.

- Și ce să fac cu el?

- Ai putea câștiga mai mulți bani, veni răspunsul impacientat, apoi ai putea să-ți cumperi o barcă mai mare ca să prinzi și mai mult pește.

Mai mult pește înseamnă mai mulți bani.

Curând ai avea o întreagă flotă de pescuit și ai deveni un om bogat, așa ca mine.

- Interesant. Și după aceea ce aș face?, întrebă pescarul.

- Ai sta, te-ai odihni și te-ai bucura de viață, răspunse industriașul.

- Apoi ce crezi dumneata că fac eu acuma? Spuse pescarul privind liniștit pe țărmul celălalt al râului. Nu vezi că stau și mă bucur de viață!

"Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta" (Matei 6:19-21).

 

13 iulie - Pilda zilei

 Înainte de a muri, un rac bătrân oarecare, după ce l-a strâns în braţe pe fiul său, i-a spus o mare dorinţă a lui şi anume: că şi-ar dori ca el, fiul său, să meargă înainte, ca toate vieţuitoarele, explicându-i amănunţit cum să procedeze.

La urmă l-a întrebat:
“Înţeles-ai, fiule?”
“Da, tată, dar te rog arată-mi şi dumneata cum să fac, măcar un pas-doi“.
Ceea ce, lesne de bănuit, bătrânul n-a putut.

În viața toți părinții își doresc din inimă ca odraslele lor să mergă înainte, să aibă succes în viață și să se realizeze, dar niciodată n-au fost capabili să fie pildă bună copiilor lor. Dacă noi nu vom fi capabili să fim pilde vii, exemple și modele pozitive celor din jurul nostru degeaba ne agităm și ne mâhnim de nereușitele copiilor noștri, căci vina este doar a noastră.

Dă-ne, Doamne, putere și voință să facem voia Ta cea sfântă și să predicăm în lume prin faptele noastre !

12 iulie - Pilda zilei

 

Această poveste este a unui soldat, care, în sfârşit, se întorcea acasă, după ce luptase în Vietnam.

El îşi sună părinţii din San Francisco:

- Mamă, Tată, mă întorc acasă, dar înainte vreau să vă rog o favoare. Am un prieten foarte bun pe care mi-ar face plăcere să-l aduc cu mine.

- Sigur, au răspuns. Ne-ar încânta să-l cunoaştem.

Există ceva ce ar trebui să ştiţi dinainte. El a fost rănit îngrozitor în luptă. A călcat pe o mină şi a pierdut un braţ şi un picior. Şi în afară de asta nu are nici-un loc unde să locuiască.

-Ce suferinţă!!! Regretăm mult să auzim asta.

Poate putem să-l ajutăm să găsească vreun loc unde să locuiască.

11 iulie - Pilda zilei

 Există în viață momente, și nu puține, în care ne enervăm. Și atunci, mai aproape de noi este impulsul de a pune gaz pe foc, decât a dezamorsa situația. Cât e de important în acele clipe să fim făcători de pace! Nu contează dacă este războiul nostru sau nu. A căuta pacea nu e o dovadă de lașitate, deși, în lumea asta cu fundul în sus, doar cine are ultimul cuvânt primește laude și e crezut.

Dumnezeul nostru este Domn al păcii! Așa citim în Scriptură.

Prilejuri de ceartă sunt multe, războinici sunt numeroși. Numai făcători de pace puțini. Dar cât de valoroși! În ochii lui Dumnezeu sunt atât de prețioși, încât Hristos în Predica de pe munte îi numește fii ai lui Dumnezeu.

Un pustnic care venise să locuiască în pustiul Egiptului a fost îmbiat de unul dintre bătrânii unui schit să se sălășluiască într-o chilie a sa, care era liberă. Călugărul s-a așezat în ea și la el a început foarte curând să vină lume multă, care cu danii, care pentru sfat. În cele din urmă, stăpânul chiliei a devenit invidios: „Trăiesc aici de atâția ani și nimeni n-a venit la mine vreodată, pe când acesta abia s-a instalat și toți dau fuga la el”. Atunci, nervos, l-a trimis pe ucenicul său să-i spună oaspetelui să plece din chilie fiindcă are nevoie de ea. Ucenicul s-a dus, însă a hotărât să spună altceva: „Părintele meu m-a trimis să te întreb de sănătate”, i-a zis fratele.

10 iulie - Pilda zilei

 Sfântul Antonie fiind cu ucenicii, îi întrebă:

- Ce este mai important pentru mântuire?

Ucenicii îi răspund:

- Rugăciunea.

- Nu, răspunde Sfântul Antonie.

Apoi ucenicii continuă să înşire faptele pe care le considerau mai importante: Postul, privegherea, smerenia, îngrijirea săracilor şi a bolnavilor, primirea de străini, milostenia, dragostea faţă de om, la care ei au primit răspunsul:

Nu este adevărat!

Apoi Sfântul Antonie le-a spus:

- Cel mai important lucru este dreapta socotinţă (discernământul). Toate faptele de mai sus trebuie făcute, dar cu dreaptă socotinţă.

Zis-a iarăşi: sunt unii care şi-au topit trupurile lor cu nevoinţa şi pentru că nu au avut ei dreaptă socotinţă, departe de Dumnezeu s-au făcut.

09 iulie - Pilda zilei

 

- Îmi tot vorbeşti despre un Dumnezeu bun şi iertător – zicea un om oarecare, către un creştin practicant – dar uită-te în lume, zicea el, că nu ne mai slăbesc loviturile şi bătăile lui Dumnezeu.

Creştinul nostru îl ascultă înţelegător şi cu multă blândeţe îi zise:

- Când o oaie iese din turmă şi îşi face de cap, ce face păstorul?

Fluieră după ea şi o strigă pe nume, dar oaia nu ascultă.

O ameninţă cu băţul, dar ea n-are nici-o grijă.

Aruncă cu ceva după ea, dar oaia şi mai mult se depărtează.

Pe urmă trimite câinele după ea, care o înhaţă, o supără şi o muşcă.

Abia după această supărare, oaia se întoarce înapoi.

08 iulie - Pilda zilei

 

Doi soţi, un bărbat şi o femeie, pentru nişte nimicuri, s-au certat. Se mai întâmplă în familie, chiar şi în familiile creştine. Şi nu vorbeau. Fiecare o făcea pe supăratul, fiecare îl considera pe celălalt că e vinovat şi nu voia nici unul să rupă tăcerea; mai ales bărbatul, care se considera superior, fiind şi om de afaceri.

La un moment dat, bărbatul trebuia să plece într-o călătorie de afaceri şi avea avion a doua zi dimineaţă.

De obicei, când trebuia să se scoale mai de dimineaţă, îl trezea soţia, dar acum, fiind hotărât să nu rupă el tăcerea primul, nu i-a zis soţiei să-l trezească. Totuşi avea nevoie se trezească mai de dimineaţă, de aceea, fiind mai „înţelept” (ca de obicei), a scris pe o bucată de hârtie "Te rog să mă trezeşti la ora 5“ şi a lăsat biletul unde ştia că soţia o să-l găsească. În dimineaţa următoare, bărbatul se trezeşte şi vede că este ora 9 şi că a pierdut avionul.

Furios, tocmai se pregătea să se certe iar cu soţia lui pentru că nu l-a trezit, când, lângă pat, ce credeţi că observă: lângă hârtia pe care scrisese el seara "Te rog să mă trezeşti la ora 5“, era un bileţel pe care scria "Este ora 5. Trezeşte-te !".

Fără… cuvinte...orgoliul