Sfânta Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu. Astăzi, ca şi acum două mii de ani, noi creştinii stăm în faţa Evangheliei aşa cum stătea Pilat în faţa lui Iisus. Ştim prea bine că Adevărul nu are nici o vină, ne spălăm pe mâini, şi cu toate acestea Îl dăm în mâinile iudeilor, ca să fie răstignit ca un făcător de rele. Cauza este aceeaşi: patimile sufleteşti şi trupeşti îşi lasă storurile peste ochii noştri şi nu îngăduie Luminii cereşti să împrăştie întunericul dinăuntrul nostru.
"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan))
Postare prezentată
miercuri, 14 mai 2014
marți, 13 mai 2014
Fiecare va fi preamărit pe măsura iubirii lui.
O, fraţii mei din tot pământul, căiţi-vă până când mai e vreme! Dumnezeu aşteaptă cu milostivire pocăinţa noastră. Şi tot cerul, toţi sfinţii aşteaptă această pocăinţă. Aşa cum Dumnezeu este iubire [1, In 4, 8], aşa şi Duhul Sfânt în sfinţi e iubire. Cere iertare, şi Dumnezeu te va ierta. Şi când vei primi iertarea păcatelor, atunci în sufletul tău va fi bucurie şi veselie, şi harul Duhului Sfânt va intra în sufletul tău şi vei zice: „Iată adevărata libertate; ea este în Dumnezeu şi de la Dumnezeu".
Harul lui Dumnezeu nu desfiinţează libertatea, ci o ajută numai să împlinească poruncile lui Dumnezeu. Adam era în har, dar voia lui nu era desfiinţată. La fel şi îngerii rămân în Duhul Sfânt, dar voia lor liberă nu este desfiinţată.
Parintele Opre Craciun – Prieten al lui Hristos si al sufletelor doctor.
Datorita framantarilor pe care le are un tanar de liceu, am cautat in acea perioada a vietii mele, sa imi gasesc un “preot iscusit” cum zic sfintii parinti. Astfel pasii mei s-au indreptat catre Biserica din Cincis unde l-am aflat pe Parintele Opre Craciun.
Parintele avea in subordine si parohia satului Izvoarele, astfel vara, mergeam pe jos dinspre satul Izvoarele, peste deal , la Cincis. Acele momente imi vor ramane adanc intiparite in viata mea, iar valoarea lor am inteles-o dupa o lunga perioada de timp, ca de altfel toate cuvintele de folos pe care parintele mi le impartasea.
Discretia in Ortodoxie
duminică, 11 mai 2014
vineri, 9 mai 2014
”Un lucru ştiu: nu ştiu nimic”.
Toţi cei care căutăm smerenia să nu încetăm să ne cercetăm şi să ne osândim pe noi înşine. Şi când îl simţim cu inima noastră pe aproapele mai presus de toate, atunci este lângă noi darul lui Dumnezeu, smerenia.
Smerenia adevarată ascunde nu doar toate celelalte virtuţi, ci şi pe ea însăşi.
Iubirea şi smerenia: o pereche sfântă! Una înaltă şi cealaltă îi ţine pe cei care s-au înălţat şi nu-i lasă niciodată să cadă. Aşa cum pământul pe care călcăm n-are frică să cadă, la fel şi omul smerit.
Acolo unde este smerenie, trufia dispare, unde este Hristos, diavolul pleacă. Smerenia este cea care-l face să şchiopăteze pe diavol, este cel mai mare şoc pentru acesta.
Cum trebuie sa colaboreze crestinul cu ingerul sau pazitor, pentrn a ajunge intru imparatia lui Dumnezeu ?
Crestinul trebuie sa imite pe sfinti si pe ingeri, ca sa fie numarat in cer impreuna cu sfintii si cu ingerii. Adica, sa-L slaveasca neincetat pe Dumnezeu; sa-L laude si sa-I multumeasca todeauna lui Dumnezeu pentru toate; sa-L asculte, sa pazeasca poruncile Lui, sa-L iubeasca pe Dumnezeu, sa iubeasca toti oamenii, sa duca intru toate viata crestineasca. Precum ingerul este slujitor al lui Dumnezeu si il pazeste pe om intru toate caile sale ( Psalm 90, 11 ) si precum ingerul se supune voii lui Dumnezeu ( Psalm 102, 20-21 ) , la fel trebuie sa faca si omul credincios. Sa se supuna lui Dumnezeu si sa faca voia Lui. Si daca ingerul se bucura de intoarcerea pacatosului la pocainta ( Luca 15, 7-10 ) , asa se cuvine sa faca si omul credincios. Sa se bucure de intoarcerea celor rai la pocainta.
joi, 8 mai 2014
Despre pocăinţa mântuitoare
În Creta a fost odată un tâlhar, bine înarmat, care făcea multe stricăciuni turcilor, dar îi ajuta pe creştini atât în public, cât şi în secret. El era atât de înfricoşător pentru turci, încât paşa acelui ţinut i-a oferit amnistie generală pentru toate crimele şi nedreptăţile pe care le-a comis turcilor, numai să părăsească Creta. Atât erau ei de dornici ca să scape de acţiunile sale criminale. Dar tâlharul îi ura pe turci aşa de mult, încât a refuzat să accepte oferta paşei.
Mai târziu, Sfânta Ana, mama Maicii Domnului, i-a apărut într-o vedenie înfricoşătoare şi i-a poruncit să accepte oferta guvernatorului şi să plece cât mai curând posibil la schitul ei din Sfântul Munte. Vedenia l-a convins pe acel om violent să părăsească Creta. Părinţii de la schit spun că paşa, ca să fie sigur că tâlharul a plecat pentru totdeauna, l-a însoţit până la Muntele Athos.
Despre sfinţi şi slujitori
Prin întruparea Fiului lui Dumnezeu am fost îndumnezeiţi şi ridicaţi la ceruri, aşezaţi alături de Fiul lui Dumnezeu pe tronul dumnezeiesc: cum trebuie să ne purtăm, cât de sfântă trebuie să ne fie viaţa; cât de departe trebuie să ne ţinem de orice desartaciune, necurăţie, cât de mult să sporim în dragostea pentru Dumnezeu şi unii faţa de alţii! Am fost făcuţi deopotrivă cu îngerii şi alcătuim împreună cu ei o singură Biserică: să râvnim deci o vieţuire îngerească, mintea să ne fie îndreptată spre cele de sus, nu spre cele de jos. S-a apropiat împărăţia cerurilor [Mt 3,2].
marți, 6 mai 2014
Bârfa, golirea aproapelui
Avizaţi sau nu, discret sau ostentativ, astăzi, mai mult ca ieri, toată lumea vorbeşte despre toată lumea. Dacă nu apari la gazetă sau prin tabloide, la televizor sau pe buzele de la „radio şanţ” parcă „nu exişti”. Cei ce se bălăcesc în plăcerea de „a fi puşi la curent” cu tot ce mişcă-n lung şi-n lat, pricinuiesc multe neajunsuri atât lor cât şi celor pe care îi discută: îşi pierd pacea, liniştea, duhul, inteligenţa, demnitatea, se rănesc cu unele cuvinte aruncate ce se întorc, mai devreme sau mai târziu, împotriva lor, tulbură, strică prietenii, întreţin dispute şi polemici, etc.
„Gânduri despre bine și rău” - Convorbirea
Singura întrebare sinceră a învăţatului către natură este:floare
- Natură, spune-mi cine eşti, ca să ştiu cine sânt eu?
Singura întrebare sinceră a istoricului către istorie este:
- Istorie, spune-mi cine eşti, ca să ştiu cine sânt eu?
Singura întrebare sinceră a sfântului către Dumnezeu este:
- Doamne, spune-mi cine eşti, ca să ştiu cine sânt eu?
Răspunsul, negreşit, în toate cele trei cazuri, este:
- Omule, află-mă în tine!
(Sf. Nicolae Velimirovici – „Gânduri despre bine și rău”, în traducere din limba sârbă de Ionuț și Sladjana Gurgu, Ed. Predania, București, 2009, http://www.predania.ro)
- Natură, spune-mi cine eşti, ca să ştiu cine sânt eu?
Singura întrebare sinceră a istoricului către istorie este:
- Istorie, spune-mi cine eşti, ca să ştiu cine sânt eu?
Singura întrebare sinceră a sfântului către Dumnezeu este:
- Doamne, spune-mi cine eşti, ca să ştiu cine sânt eu?
Răspunsul, negreşit, în toate cele trei cazuri, este:
- Omule, află-mă în tine!
(Sf. Nicolae Velimirovici – „Gânduri despre bine și rău”, în traducere din limba sârbă de Ionuț și Sladjana Gurgu, Ed. Predania, București, 2009, http://www.predania.ro)
duminică, 4 mai 2014
sâmbătă, 3 mai 2014
vineri, 2 mai 2014
Haideţi să mai credem în Iisus Hristos!
Horoscoape astăzi ne îndrumă sorţii,
cina rugăciunii este tot mai rară,
prin televizoare îşi arată colţii
diavolul ce urlă tragic ca o fiară.
Neştiut de nimeni merge-n veşnicie
un copil al străzii fără lumânare,
soboare de îngeri îi ţin tovăraşie
şi-l înaripează spre cereşti altare.
Un sărman mănâncă supa lui creştină,
pe piept, el îşi face crucea preasfântă,
din puţina pâine opreşte puţină
pentru un câine frate cu privirea mută.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
