04 Martie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Se spune că vin vremuri grele. Ce putem face?

-Părinte, se spune că vin vremuri grele. Ce putem face?

– Tata-i la cârmă! Voi nu auziți ce spune Proorocul David în Psalmul 32? Domnul risipește sfaturile neamurilor, leapădă gândurile popoarelor și defaimă sfatul boierilor. Iar sfatul Domnului rămâne în veac și gândurile inimii Lui, din neam în neam.

Nu vă tulburați și nu vă temeți, că nu va fi cum vor ei. Ehei, câte vor ei să facă! Voi nu vă temeți! Rugați-vă și faceți Sfânta Cruce cu credință și fug toți dracii!

Arhim. Cleopa Ilie, „Îndrumări duhovnicești…”, Edit. Teognost, Cluj-Napoca, 2004, pag. 354

03 Martie - Sfatul Sfinților Părinți

DESPRE FENOMENELE APOCALIPTICE 

 V-ați cam speriat. 

Ați citit Apocalipsa lui Ioan, și v-a cuprins frica.

Vi se pare că acele culmi ale grozăviilor descrise acolo sunt legate tocmai de vremea noastră.

 Cineva v-a tâlcuit că toți acești înfricoșători balauri și fiare au venit deja în lume: 

și balaurul roșu în chipul socialismului, 

și fiara neagră cu zece coarne în chipul masoneriei, 

și fiara cu două coarne în chipul ereziilor? 

Si toți acești monștri serăzboiesc împotriva Creștinismului!

Chiar și de-ar fi așa, fraților. 

Chiar și dacă în vremea noastră iadul și-a ridicat toate oștirile împotriva lui Hrisos, adevăratul creștin trebuie să privească fără teamă înainte, cu credință și nădejde tare în Cel ce singur este Nebiruit. 

Nu le-a zis Domnul următorilor Săi atunci când erau doar o mână de oameni în mijlocul uriașei împărății romane: nu te teme, turmă mică, că bine a voit Tatăl vostru să vă dea vouă împărăția (Luca 12, 32) ? 

Și aceste cuvinte prorocești s-au împlinit. 

Următorii lui Hristos au biruit împărăția romană și multe alte împărății de pe pământ, cucerind totodată cea mai însemnată împărăție: împărăția cerurilor.

Apel umanitar pentru UCRAINA

 

Dragi credincioși, având în vedere situația creată în urma conflictului din Ucraina, Biserica noastră ortodoxă, a dat dovadă a fi acolo unde îi este locul, adică pe linia de graniță, oferind ajutor necondiționat, prin preoții, călugării și mirenii de acolo, așa cum a făcut-o întotdeauna în vreme de criză și război.

Cu toții au oferit ajutor necondiționat, în alimente și produse igienico-sanitare dar și prin găzduirea celor refugiați, asigurarea meselor calde și oferirea de așternuturi decente, în sutele de locuri din spațiile de cazare ale mănăstirilor sau în centrele sociale ale bisericii, din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, Episcopia Maramureșului și Satmarului, respectiv Episcopia Tulcii.

Întrucât pentru igienizarea permanentă a spațiilor de cazare dar și pentru asigurarea hranei este nevoie de fonduri, pentru activitatea cotidiană, biserica noastră, consideră că e nevoie urgentă de sprijinirea, într-un mod concertat și organizat, care să asigure în mod real necesarele zilnice, de hrană și cazare.

 De aceea, vă adresăm rugămintea de a contribui fiecare, după puterea sa, cu fonduri, care să fie virate cât mai curând în conturile acestor eparhii.

De asemenea vă aducem la cunoștință, faptul că în măsura în care ni se vor solicita contribuții în bunuri sau alimente, vă vom comunica datele necesare organizării colectelor.

Prin urmare vă adresăm rugămintea ca fiecare contribuție a dumneavoastră să o lăsați la epitropii bisericilor noastre sau direct la slujitorii acestora.

Mulțumindu-vă pentru dragostea și jertfelnicia de care a-ți dat dovada în mod constant, vă încredințăm a rămâne împreună lucrători și rugători, în folosul fiecărui mădular al trupului tainic a lui Hristos.

02 Martie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Pacea după care tânjesc în fiecare zi

16 Mai 2009

"Cum sa pastram in zilele noastre pacea sufletului in mijlocul ispitelor?

Judecand dupa Scriptura si dupa caracterul oamenilor din vremurile noastre, traim vremurile de pe urma si, cu toate acestea, trebuie sa pastram pacea sufletului, fara de care nu exista mantuire, cum a spus un mare rugator al pamantului rus: Cuviosul Serafim din Sarov. In timpul vietii Cuviosului Serafim, Domnul a pazit Rusia pentru rugaciunile lui. Dupa el, a venit un alt stalp care s-a ridicat de pe pamant pana la cer: Parintele Ioan din Kronstadt. Sa ne oprim putin asupra lui, pentru ca despre el n-am auzit numai vorbindu-se, ca despre alti sfinti, caci el a trait in vremea noastra si l-am vazut rugandu-se.

Imi aduc aminte cum, dupa Liturghie, cand i s-a adus calul si trasura si s-a urcat in ea, poporul l-a inconjurat cerandu-i binecuvantarea si chiar intr-o asemenea inghesuiala sufletul lui ramanea neincetat in Dumnezeu si in mijlocul unei asemenea multimi nu era imprastiat si nu-si pierdea pacea. Cum a ajuns deci la aceasta? Iata intrebarea noastra.

01 Martie - Sfatul Sfinților Părinți

 

LASĂ-L PE HRISTOS  SĂ  INTRE ÎN  EXISTENȚA  TA

UN AJUTOR MAI BUN DECÂT  RUGĂCIUNEA LUI IISUS  NU  VEI GĂSI ÎN TOATĂ VIAȚA TA, fiindcă rugăciunea este chemarea și folosirea NUMELE LUI IISUS, CARE ÎȚI DĂ ENERGIA, LUCRAREA LUI ! 

DECI, CÂND TU POMENEȘTI NUMELE LUI IISUS, ÎL FOLOSEȘTI PE IISUS CA PE PROPRIUL TĂU ORGAN !!!

Ajutor mai mare decât Iisus nu vei găsi în toată viața ta.

ORIUNDE AI MERGE ÎN LUME, CHIAR ȘI ÎN STELE, NICIUNDE NU VEI PUTEA GĂSI UN  AJUTOR, UN  INSTRUMENT  MAI BUN DECÂT IISUS !

Fiindcă El știe toate înșelăciunile satanei și poate să-l războiască. 

Tu, orice ai face, nu poți să știi când e satana și când ești tu, care te ispitești pe tine însuți, și nici când te cercetează Dumnezeu.

Părintele  Emilianos  Simonopetritul

28 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 DACĂ CINEVA OSÂNDESTE PE UN ALTUL PENTRU O GREȘEALĂ PE CARE O FACE ȘI NU ÎȘI DĂ SEAMA DE CĂDEREA SA, CA SĂ SE POCĂIASCĂ, DE OBICEI CADE ÎN ACEEAȘI GREȘEALĂ  !

Când eram la Sfânta Mănăstire Stomiu, am aflat despre o colegă de-a mea din scoala primară că apucase pe o cale gresită si făcea multe suflete să păcătuiască în Konita.

 Am început asadar să mă rog să o lumineze Dumnezeu si să-i dea în gând să urce la mănăstire, ca să-i vorbesc. 

Am pregătit si câteva pasaje despre pocăintă din Sfânta Scriptură si din scrierile Părintilor. 

Într-o zi a venit împreună cu alte două femei. 

I-am vorbit, si părea că a înteles. 

A continuat apoi să vină adeseori împreună cu copilul ei si aducea lumânări, untdelemn, tămâie pentru biserică.

27 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 

"Sunteţi supărat/ă că Dumnezeu nu vă ascultă rugăciunile ?

Nu vă supăraţi pe Cel de la care avem :

şi fiinţa, 

şi viaţa, 

şi suflarea, 

şi înţelegerea, 

şi totul. 

Vă rog: 

nu vă plângeţi de Cel ce are de mii de ori mai multă dreptate să se plângă de noi înaintea îngerilor şi sfinţilor Săi..."

Sfântul  Nicolae  Velimirovici

26 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 

”Prin Evanghelia Sa, Domnul Hristos i-a invatat pe oameni cum sa poarte razboi cu ei insisi – cum sa se imblanzeasca, sa se cultive, sa se smereasca, sa se innobileze si, de asemenea, cum sa se indumnezeiasca prin acest razboi. El a trasat o strategic si tactica precisa. A aratat in chip minunat oamenilor cum trebuie sa fie ca sa nu se ajunga la razboi intre ei sau impotriva lor. El nu a afirmat ca nu va fi razboi, ci a invatat cum sa nu fie provocat razboiul. Insa, cu duhul Sau prorocesc, El a prevazut ca nu toti oamenii vor vrea sa il asculte si ca din pricina aceasta vor fi multe razboaie. Veti auzi de razboaie si de zvonuri de razboaie… ca se va scula neam peste neam si imparatie peste imparatie (Matei 24, 6-7). Mantuitorul a adus pace intre oameni, a adus bunavoire, a adus intelegere, a descoperit calea, a numit mijloacele, a daruit ajutor statornic tuturor si fiecaruia. Insa toate aceste daruri dumnezeiesti le vor refuza multi, si ca atare vor fi batuti cu sabia razboiului. Nu vor fi batuti cu razboi indata ce pacatuiesc, ci dupa indelunga si preaindelunga rabdare si iertare a lui Dumnezeu. Dupa ce toate celelalte mijloace inteleptitoare sint epuizate, Dragostea Cereasca Se slujeste de mijlocul ultim – baterea copiilor Sai cu biciul razboiului.

Cuvânt la Duminica Lăsatului sec de carne - Sfântul Ioan Gură de Aur

din “Omilii la Postul Mare”

„Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori,
cu putere si cu slavă multă”  (Lc. 21, 27)

Gândirea la iad şi la împărăţia cerului
trebuie să ne ferească de păcat

„Noi toţi trebuie să ne arătăm înaintea scaunului Judecăţii lui Hristos, ca să ia fiecare după cele săvârşite prin trup, ori bine ori rău” (II Cor. 5, 10).

Să ne înfăţişăm, rogu-vă, înaintea scaunului Judecăţii lui Dumnezeu, ca şi cum El ar sta înaintea noastră, ca şi cum Judecătorul ar fi aşezat pe dânsul şi ca şi cum toate faptele noastre ar fi descoperite. Aşa, noi trebuie nu numai să ne arătăm înaintea acestui scaun de judecată, ci vom fi înaintea lui cu totul dezveliţi. Nu roşiţi oare ? Adeseori am voit noi mai bucuroşi să murim decât unele fapte de ruşine ale noastre să fie cunoscute prietenilor noştri celor vrednici de cinste. Dar ce vom simţi noi atunci când păcatele noastre vor fi descoperite îngerilor şi oamenilor, si nouă înşine ne vor fi ţinute înaintea ochilor?

25 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Ce este iertarea?

"Iertarea înseamnă să-l vezi pe om aşa cum e, cu păcătul său şi cu ceea ce îl face să fie insuportabil, şi să spui:

- Te voi purta ca pe o cruce; te voi purta până în Împărăţia lui Dumnezeu, fie că vrei, fie că nu. Bun sau rău, eu te voi purta pe umerii mei, te voi aduce la Domnul şi-I voi spune:

'Doamne, l-am purtat pe acest om în tot timpul vieţii mele, pentru că mi-a fost teamă să nu se piardă.

Acum iartă-l şi Tu, în numele iertării mele!'"

(Mitropolitul Antonie de Suroj)

24 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 Simt în inima mea un gol puternic. .

Simt o lipsă mare ce mă apasă pe inimă. 

Mă doare inima. 

Şi nu ştiu pentru ce. 

Sunt sătul şi totuşi mi-e foame de ceva. 

Sunt adăpat şi totuşi o sete cumplită mă chinuie.

Sunt odihnit și totuşi o osteneală lăuntrică mă doboară. 

Sunt bine îmbrăcat şi totuşi un vânt nevăzut bate fără milă peste sufletul meu. 

O lipsă mare, 

un gol puternic, 

o foame şi o sete ce le simt, 

SUNT TOATE PENTRU CĂ NU-L AM ÎN MINE ÎNCĂ PE IISUS 

23 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 

SĂ  NE SOCOTIM MAI NEVREDNICI ȘI MAI RĂI  DECÂT  TOȚI 

De voieşti a lăuda pe Dumnezeu, smerește-te și doreşte a fi prigonit de alţii. 

Smereşte-te cu toţi şi sub toţi, dacă voieşti a slăvi pe Dumnezeu.

DACĂ VREI A-L AFLA,  NU TE ÎNĂLŢA, CĂ EL FUGE...

Smereşte-te şi smereşte-te cât poţi, iar El va veni să te afle şi să te îmbrăţişeze. 

22 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Faci răul, te va pedepsi Dumnezeu; faci binele, te pot pedepsi oamenii!

"Scrisoarea ta m-a mişcat mult. N-am să-ţi ascund: am plâns asupra ei, citind-o şi recitind-o de mai multe ori. În ea este înscrisă întreaga dramă a vieţii omeneşti. Îmi scrii că ai crescut cu totul în ticăloşie. Mai ales furtul îţi stătea în obicei – dar te păzeai cu îndemânare, şi toţi te lăudau ca pe un tânăr de treabă. Odată, însă, ai fost prins furând şi fugărit. Ai fugit şi ţi-ai rupt piciorul. Nimeni nu a aflat taina ta. Au chemat doctorul. Doctorul ţi-a zis că s-a terminat cu piciorul.

Au chemat preotul să citească rugăciune. Rugăciunea, spui tu, nu a ajutat piciorului tău rupt, dar ţi-a cutremurat sufletul.

Ţi-ai amintit de Dumnezeu, şi ţi s-a făcut silă de viaţa ta ticăloasă. Te-ai pocăit cu sufletul şi ai făgăduit că vei trăi după legea lui Dumnezeu.

Şi atunci, cum spui că rugăciunea nu ţi-a ajutat? Te-a deşteptat; a înviat sufletul tău. Şi asta este principalul. Ai plătit sufletul cu un picior. Ieftin l-ai plătit.

21 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Cu adevărat, prietenul credincios mângâiere este în viaţă. Ce n-ar fi în stare să facă un prieten adevărat? Câtă plăcere, câtă prisosinţă şi cât temei nu aduce el? Poţi descoperi atâtea comori, dar nimic nu preţuieşte cât un prieten adevărat. Să arătăm mai întâi bucuriile legate de prietenie.

Vederea   unui   prieten   îmbracă   inima   în sărbătoare şi o înfloreşte; te legi de el cu un lanţ care-ţi umple   sufletul   de   o   fericire   nespusă;   chiar   numai aducerea-aminte despre el dă aripi gândului şi-l înalţă. Vorbim  despre  prietenii   buni,  care   sunt  devotaţi   şi jertfelnici.

Vorbim despre acei care ard de prietenie. Dacă vreunul din voi are un prieten din aceştia, va recunoaşte că spun drept şi de l-ar vedea în fiecare zi şi tot nu s-ar sătura - şi-i doreşte ceea ce sieşi îşi doreşte.Ştiu pe cineva, care cerea sfinţilor să se roage mai întâi pentru prietenul său şi după aceea şi pentru sine. Atât de mare dar este un prieten adevărat, că de dragul lui, îţi sunt scumpe unele locuri şi unele vremuri.

20 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 Ce veste poate fi mai mângâietoare pentru păcătosul ce stă descumpănit în faţa uşilor pocăinţei, dacă nu vestea despre nesfârşita şi negrăita milostivire a Tatălui Ceresc faţă de păcătoşii care se pocăiesc? Această milostivire este atât de mare încât i-a uluit chiar şi pe sfinţii îngeri - fiii întâi-născuţi ai Tatălui Ceresc, ce niciodată n-au călcat nici măcar una singură dintre poruncile Lui. Cu minţile lor luminate şi înalte ei n-au putut, totuşi, pricepe neurmata milostivire dumnezeiască faţă de neamul omenesc. Ei aveau nevoie în această privinţă de o descoperire de Sus, şi din descoperirea de Sus au învăţat că se cuvine lor să se bucure şi să se veselească, pentru că fratele lor mai mic - neamul omenesc - mort era, şi a înviat; pierdut era, şi s-a aflat prin mijlocirea Răscumpărătorului. Bucurie se face înaintea îngerilor lui Dumnezeu chiar şi pentru un singur păcătos care se pocăieste.

19 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Să ne întoarcem de îndată la Tatăl Ceresc

În  Epistola  către  Timotei,  Apostolul  Pavel scrie următoarele:

„Şi aceasta să ştiţi, că în zilele cele de apoi vor  veni  vremuri  cumplite.  Că  vor  fi  oameni iubitori  de  sine,  iubitori  de  arginţi,  măreţi, trufaşi,  hulitori  de  părinţi,  neascultători, nemulţumitori, necuraţi.

Fără de dragoste, neprimitori de pace, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine.

Vânzători,  obraznici,  îngâmfaţi,  iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu.

Având chipul bunei credinţe, dar puterea ei  tăgăduind;  şi  de  aceştia  te  fereşte…”  (II Tim 3, 1-5).

„Oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi” (II Tim 3, 13).

18 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Fiecare creştin să stea cu evlavie în fata Sfinţilor

Pe cât de departe stă cerul de pământ, pe atât de mult ne întrec pe noi, păcătoşii, sfinţii plăcuţi lui Dumnezeu; ei sunt fiinţe cereşti – noi suntem pământeşti; ei sunt sfinţi – noi suntem plini de mulţimea păcatelor; ei L-au iubit pe Dumnezeu, din toată inima, cu toată puterea lor, urându-se pe sine şi lumea – noi ne iubim cu o împătimire extremă pe noi înşine şi lumea; iubim toate lucrurile ei pierzătoare de suflet şi potrivnice lui Dumnezeu; ei au agonisit o minte cerească, o inimă cerească, o voinţă cerească, prinzând dragoste de voia lui Dumnezeu şi înfrângându-şi propria lor voinţă, trupească, stricată, pierzătoare – noi am fost pământeşti şi am întinat mintea şi inima şi voinţa noastră, toate pornirile şi înclinaţiile noastre sufleteşti.

17 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 Nimic nu este mai străin sufletului creştin ca trufia. Zic trufie şi câtuşi de puţin cinstită vorbire şi curaj, care se potrivesc de minune creştinului.

Tot aşa, una-i umilinţa şi altceva josnicia, linguşirea şi lichelismul. Dar vă limpezesc prin câteva pilde.

Firea – se pare – le potriveşte şi pe cele ce sunt potrivnice. Lângă grâu, neghina, lângă trandafir, spinii.

Copiii ar putea fi înşelaţi, dar oamenii maturi, cunoscători, ca să zicem, în  această plugărie duhovnicească, ştiu să deosebească ceea ce-i rău de ceea ce-i, cu adevărat, bine.

Doriţi să înţelegeţi convieţuirea umilinţei şi a libertăţii? Ascultaţi pe Sfântul Apostol Pavel: “îmi pasă prea puţin de voi fi judecat de voi sau de lume – iar eu nu mă judec pe mine însumi. Ştiu că n-am făcut nici un rău. Dar nu sunt de loc îndreptăţit pentru aceasta…”

16 Februarie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Voi sunteti prietenii Mei...

De ce acest titlu? deoarece suntem prea orbi sufleteste incat sa ne observam Prietenul adevarat. Cati dintre noi am fost raniti sau dezamagiti de prieteni pana acum? Din opiniile adunate, foarte multi.

De ce acest titlu? deoarece suntem prea orbi sufleteste incat sa ne observam Prietenul adevarat. Cati dintre noi am fost raniti sau dezamagiti de prieteni pana acum? Din opiniile adunate, foarte multi.

As vrea sa va vorbesc in cateva randuri...despre un altfel de prieten. El niciodata nu m-a tradat, niciodata nu mi-a intors spatele. Niciodata nu s-a suparat pe mine si nici nu m-a dezamagit vreodata. Nu este numai prietenul meu, ci si al vostru. Defapt...este prietenul celui care-L cauta cu adevarat. (Georgiana)

Iata ce ne spune Parintele Porfirie:

PREDICĂ LA SF. AP. ONISIM - 15 FEBRUARIE

 

Frați creștini,

După alegerea celor doisprezece apostoli, Domnul nostru Iisus Hristos a luat încă şaptezeci de apostoli mai mici, ca să-i trimită la propovăduire. Despre acest lucru scrie Sfântul Evanghelist Luca astfel: După aceştia a arătat Domnul şi alţi şaptezeci (şi doi), şi i-a trimis câte doi înaintea feţei Sale; pentru că pe cei doisprezece îi avea lângă Dânsul, ca pe nişte martori ai vieţii Sale, iar pe cei şaptezeci îi trimitea.

Dar care erau numele celor şaptezeci nu este adeverit, de vreme ce, precum scrie Sfântul Evanghelist Ioan: Mulţi din ucenicii Lui s-au dus şi după aceea nu mai umblau cu Dânsul. Şi a zis Iisus celor doisprezece: Oare şi voi voiţi să vă duceţi? Şi a fost aşa, căci aproape de patima cea de bunăvoie a Domnului, se împuţinaseră foarte mult ucenicii lui şi abia câţiva din cei şaptezeci rămăseseră lângă El, dar şi din cei doisprezece a căzut unul. Iar după Înviere, ceata sfinţilor doisprezece apostoli s-a împlinit cu Matia, iar ceata celor şaptezeci s-a inmulțit încet cu cei nou încredinţaţi prin buna vestire a celor care erau în ceata celor doisprezece şi prin propovăduirea Sfântului Pavel, cel chemat de sus, fiind în aceeaşi ceată cu Sfântul Petru. Deci se află despre cei şaptezeci de apostoli o istorie, sub numele Sfântului sfinţit Dorotei, episcopul Tirului, scrisă şi la începutul cărţii faptele apostolilor.