22 Septembrie - Sfatul Sfinților Părinți

 

31 decembrie 1968 -  21 octombrie 2021

~Cât de șocantă va fi pentru un om ateu sau indiferent din punct de vedere religios constatarea că este viu și după moarte! Căci pentru el, definiția morții era trecerea în neființă. Va constata însă că nu există așa ceva, că viața continuă, că el se regăsește perfect integru, conștient de sine, cu memorie, cu responsabilitate, cu identitate, în lumea de dincolo de materie[2].

Dar cel mai alarmant și dezamăgitor lucru va fi faptul că nu cunoaște datele problemei, exigențele noului context de viață, legile din lumea de dincolo, și va descoperi că nu are abilitățile pentru a viețui corespunzător acolo. Se descoperă neiubitor, rece, vulnerabil în fața unor forțe necunoscute. Aceasta pentru că a ignorat pe pământ cuvintele lui Iov (19, 25): „Eu știu că Răscumpărătorul meu este viu și că El, în ziua cea de pe urmă, va ridica din pulbere această piele a mea ce se destramă”. Adică Dumnezeu, la finalul veacurilor, va recompune și trupurile, dar într-o formă spiritualizată.

Iubiţi fii întru Hristos,

Dar oare, ce ne cere Mântuitorul: iubire, ca stare interioară, sau fapte concrete, care să demonstreze iubirea? Judecata se va face după fapte: „Flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc, însetat am fost și Mi-ați dat să beau, străin am fost și M-ați primit, gol am fost și M-ați îmbrăcat, bolnav și M-ați cercetat, în temniță și ați venit la Mine!” (Matei 25, 35-40). Dar toate aceste fapte trebuie să consolideze în noi dispoziția spre iubire, să ne umple de energia dragostei, să ne facă să ne simțim în această lume oamenii lui Hristos, exponenții voinței lui Dumnezeu în lume!

Deci faptele trebuie să ne schimbe lăuntric, să ne înnoiască, să ne vindece de răutate, să ne transforme în ființe care iradiază în jur dragoste, armonie, afecțiune. Nimic pe acest pământ, nici o suferință nu trebuie să ne umple de răutate, de ură, de intoleranță. Inima omului este făcută pentru a iubi, nu pentru a se consuma în ură. Dacă înțelegem acest lucru suntem deja pe cărările Împărăției lui Dumnezeu.~

din Pastorala pascală a PS Gurie Georgiu [2015]

21 Septembrie - Sfatul Sfinților Părinți

 La un mare sihastru vine odată ucenicul şi-l roagă:

– Părinte, spune-mi câteva cuvinte prin care să am nădejde în Dumnezeu căci deseori în lupta mea cu ispitele mă simt slab şi neputincios şi chiar am impresia că mă voi pierde.

Părintele îi spune:

-Încercările şi ispitele au rolul de a ne întări în ascultare şi supunere faţă de Creatorul tuturor. Iar ca să ţii minte cât de mult doreşte Dumnezeu să ne mântuiască, păstrează în tine această povaţă: ne-am născut pentru Înviere, trăim pentru Înviere şi adormim întru Domnul pentru Înviere.

20 Septembrie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Au mers odinioară trei fraţi la Schit, la un bătrân sfânt şi a zis unul: 

Am învăţat, părinte, Vechiul Testament pe de rost. 

Şi i-a răspuns bătrânul: 

Ai umplut văzduhul de cuvinte. 

Al doilea a zis: 

Eu mi-am şi scris Testamentul Vechi şi cel Nou. 

Şi i-a zis bătrânul: 

Tu ai umplut ferestrele de hârtii.

 Iar cel de-al treilea a zis: 

Mie mi-au crescut buruieni pe vatra focului.

 Şi i-a zis bătrânul: 

Tu ai gonit iubirea de străini de la tine. 

 (Patericul, Ep. Ort. Rom., Alba Iulia, 1990, pag. 427)

19 Septembrie - Sfatul Sfinților Părinți

 

"Biserica Ortodoxă este ca o cloșcă. Acoperă cu aripile ei pui de toate culorile: albi, negri sau galbeni. Ce pot face oamenii politici? Ei sunt împietriți în patimile lor. Când omul nu se poate ajuta pe sine, cum îi va putea ajuta pe alții? Noi suntem vinovați de această situație. Dacă am fi adevărați creștini, am putea trimite în parlament, nu un partid creștin, ci deputați creștini, și lucrurile ar fi altfel."

Sfântul Porfirie Kafsokalivitul ( 1906 - 1991 )

"Biserica noastră Ortodoxă nu are nici o lipsă. Singura lipsă care se prezintă este din partea noastră, atunci când nu reprezentăm corect Biserica, de la cel mai mare în ierarhie până la cel mai simplu credincios. Se poate să fie puţini cei aleşi, dar acesta nu este un lucru neliniştitor. Biserica este Biserica lui Hristos şi El o cârmuieşte. Nu este Biserică ce se zideşte cu pietre, nisip şi var de către credincioşi şi se distruge de focul barbarilor, ci este Însuşi Hristos."

"Dacă te îndrepți pe tine însuți, imediat se îndreaptă o părticică din Biserică. Dacă aceasta ar fi făcut-o toți, Biserica s-ar fi îndreptat. Însă astăzi oamenii se preocupă de toate celelalte subiecte, dar nu se preocupă de ei înșiși. Pentru că a te preocupa de alții este ușor."

Sfântul Paisie Aghioritul ( 1924 - 1994 )

Cateheza de Duminică: despre “Sfânta Cruce. Suferința ca asumare a crucii.”

 Iată o scurtă explicație generală a semnificației crucii:

 

Domnul a plinit mântuirea noastră prin moartea Sa pe Cruce;

Pe Cruce, El a rupt zapisul păcatelor noastre;

Prin Cruce, ne-a împăcat cu Dumnezeu și cu Tatăl;

Prin Cruce, a pogorât peste noi darurile harului și toate binecuvântările Cerului.

 

Așa este crucea Domnului prin ea însăși.

 

Fiecare dintre noi se face părtaș puterii ei mântuitoare numai prin propria sa cruce. Crucea persoanală a fiecăruia, când se unește cu Crucea lui Hristos, se revarsă asupra noastră orice binefacere și orice dar desăvârșit. Prin urmare, crucile personale ale fiecăruia sunt la fel de necesare în lucrarea mântuirii pe cât este și Crucea lui Hristos. Nu veți întâlni nici un mântuit care să nu fi fost purtător de cruce. De aceea, fiecare este înconjurat din toate părțile de cruci, ca să nu se ostenească căutându-și crucea și ca să fie aproape de puterea mântuitoare a Crucii lui Hristos.

 

Putem spune și așa: uită-te în jurul tău și înlăuntrul tău, descoperă-ți crucea, poart-o cum se cuvine, unită cu Crucea lui Hristos și vei fi mântuit.

18 Septembrie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Purtarea Crucii

 

Cel ce nu-și ia crucea și nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine. (Matei 10, 38)

 

Prin Pronia lui Dumnezeu fiecare om are o cruce a sa, unică. Dacă punem toate necazurile și încercările pe seama crucii personale, adică a Proniei, totul devine ușor de purtat, pentru că știm că în spatele acestora se află purtarea de grijă și iubirea lui Dumnezeu.

 

Dumnezeu trimite necazuri numai atunci când omul face voia Lui. Necazurile sunt har și dar mare de la Dumnezeu. Deci, fără să vreți, mărturisiți că sunteți fii aleși ai lui Dumnezeu. Acesta pe cel pe care-l iubește îl ceartă. (Gheron Iosif Isihastul)

Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica dupî Înălțarea Cinstitei Cruci

Marcu 8, 34-38; 9, 1

† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

In Evanghelia Duminicii dupa Inaltarea Sfintei Cruci Mantuitorul Iisus Hristos face referinta la cruce zicand: 'De voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-Mi urmeze Mie' (Mc. 8, 34). Apoi, explica spunand: 'cine voieste sa-si salveze sufletul sau il va pierde, iar cel ce il pierde pentru Mine si pentru Evanghelie, spune Mantuitorul Iisus Hristos, acela il va mantui' (Mc. 8, 35). Iar apoi intreaba: 'Ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si va pierde sufletul sau? Sau ce ar putea sa dea omul in schimb pentru sufletul sau?' (Mc.8, 36-37).Evanghelia acestei duminici contine o multime de invataturi care se refera la scopul vietii noastre pe pamant. Mantuitorul Hristos ne invata ca grija cea dintai pe care trebuie sa o aiba omul in viata pamanteasca este mantuirea sufletului, care este mai de pret decat orice bun trecator din lumea aceasta. In acest inteles, Evanghelia ne arata taina mantuirii ca fiind asumare a crucii din viata personala, lepadare de sine si urmare a lui Hristos. 

Dumnezeu respecta libertatea omului

Purtarea Crucii – urmarea lui Hristos, pe calea mântuirii

† Mitropolitul Laurențiu

Iubirea lui Dumnezeu și încercările vieții

Mântuitorul Hristos, prin întreaga Sa operă de mântuire, este întruparea iubirii nemărginite a lui Dumnezeu față de om, creatura Sa, pentru ca acesta să-și poată împlini scopul pentru care a fost creat, asemănarea cu Dumnezeu și câștigarea vieții celei veșnice.

Pentru împlinirea acestui ideal suprem și pentru a depăși toate încercările vieții, Mântuitorul ne adresează, astăzi, tuturor chemarea: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34).

Poartă-ţi crucea pe care Domnul ţi-o dă

Obişnuit, crucea care ne este dată se pare a fi totdeauna cea mai grea. Toţi zic: Ştim că trebuie să avem mâhniri şi necazuri în lume, dar ceea ce sufăr eu nu mai suferă nimeni. Orice altă cruce e mai uşoară ca aceasta.

Dar Domnul a hotărât totul înainte. El a hotărât şi crucea noastră. Noi nu suntem stăpâni, ci trebuie să fim copii ascultători.

Fratele meu, gândeşte-te că ai fi primit dreptul să-ţi alegi tu crucea pe care trebuie să o porţi. O, numai atunci ai putea vedea cât de greu este să alegi!

Sfântul Teofan Zăvorâtul: Trei cuvinte despre purtarea Crucii.

 […] Crucea personală a fiecăruia, cînd se uneşte cu Crucea lui Hristos, atunci puterea şi lucrarea acesteia din urmă trece asupra noastră, devenind un fel de canal prin care, din Crucea lui Hristos, se revarsă asupra noastră orice binefacere şi orice dar desăvîrşit. Prin urmare, crucile personale ale fiecăruia sînt la fel de necesare în lucrarea mîntuirii pe cît este şi Crucea lui Hristos. Nu veţi întîlni nici un mîntuit care să nu fi fost purtător de cruce. De aceea, fiecare este înconjurat din toate părţile de cruci, ca să nu se ostenească căutîndu-şi crucea şi ca să fie aproape de puterea mîntuitoare a Crucii lui Hristos. Putem spune şi aşa: uită-te în jurul tău şi înlăuntrul tău, descoperă-ţi crucea, poart-o cum se cuvine, unită cu Crucea lui Hristos şi vei fi mîntuit.

17 Septembrie - Sfatul Sfinților Părinți

 Mântuitorul a ales Crucea, fiindca astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârsit îmbratisându-ne. (Sfântul Atanasie cel Mare)

Crucea este poarta tainelor. (Sfântul Isaac Sirul)

Crucea are multe întelesuri (…) trebuie sa numim latime divina emanatia infinit de larga a lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor, lungime puterea care se întinde peste toate, iar adâncime, taina nepatrunsa de nimic din cele existente. (Sfântul Dionisie Areopagitul)

Prin linia verticala, Crucea Îl arata pe Dumnezeu, (…) iar prin linia orizontala se arata toata zidirea în atârnare desavârsita de Dumnezeu, neavând alt suport al existentei sau alta baza afara de Dumnezeu. (Sfântul Maxim Marturisitorul)

Pe Cruce, s-au unit Dumnezeirea cu omenirea. (pr.Nicolae Steinhardt)

Crucea, (…) mijlocirea catre Dumnezeu a celor muritori. (Acatistul Sfintei Cruci)

Orice fapta buna este o cruce. (Sfântul Marcu Ascetul)

Crucea este puterea lui Hristos care, asumata de noi, poate transforma lumea în paradis. (pr.Dumitru Staniloae)

Crucea, geometric si simbolic vorbind, e semnul întretaierii celor doua planuri, e unirea dintre spiritual si material, e metafora dublei noastre naturi: duhovniceasca si pamânteana. Ea ne rezuma, ne recapituleaza, ne reprezinta grafic si cardinal, ne expune în dubla – paradoxala, perpendiculara, fundamentala – noastra solemna si derizorie situatie de faptura care tine deopotriva de lume si de cer. (pr.Nicolae Steinhardt)

Singurul raspuns, mereu acelasi si, totusi, radical nou pentru fiecare fiinta umana, ne este oferit de taina care constituie fondul însusi, inima revelatiei crestine – Taina Crucii. (pr.Alexander Schmemann)

Calea lui Hristos este Crucea de fiecare zi. Nimeni nu s-a urcat vreodata la cer prin comoditate. (Sfântul Isaac Sirul)

Crucea, (…) izvor de tamaduire, (…) usa Tainelor, (…) arma pacii, (…) veselia sufletului meu. (Acatistul Sfintei Cruci)

În acest semn, vei învinge ! (Constantin cel Mare a vazut pe cer o cruce cu aceasta inscriptie)

16 Septembrie - Sfatul Sfinților Părinți

 „CRED CĂ CEA MAI MARE SUFERINȚĂ A NOASTRĂ, A OAMENILOR, ESTE DE A NE SUPORTA UNII PE ALȚII ”

Eram tânăr, și mă aflam odată în redacția revistei Gândirea, care era condusă de marele profesor de teologie și scriitor, poet NICHIFOR CRAINIC.

Am avut o conversație cu el – el profesor universitar, eu atunci un începător – și în cursul acestei conversații mi-a spus o vorbă:

 „EU CRED CĂ CEA MAI MARE SUFERINȚĂ A NOASTRĂ, A OAMENILOR ESTE ACEEA DE A NE SUPORTA UNII PE ALȚII ”, nu am făcut nici un comentariu, dar mintea mea tânără a înregistrat această vorbă de care aveam să-mi aduc aminte de mai multe ori în viața mea... 

Altă dată mă găseam într-o adunare destul de numeroasă, era o masă festivă și au avut loc niște schimburi de replici în versuri, niște epigrame, între mine și cineva care mă provocase la acest schimb, săgețile încrucișate unul asupra celuilalt, și s-a întâmplat ca eu să recoltez un succes mai mare și să am mai multe aplauze din partea auditoriului.

15 Septembrie - Sfatul Sfinților Părinți

 

MULTE  SUNT BOLILE TRUPEŞTI DE CARE NUMAI NOI SUNTEM VINOVAȚI !

PENTRU CĂ NU AVEM GÂNDURI BUNE...

Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița

14 Septembrie - Sfatul Sfinților Părinți

 Toată lumea spune că pruncii sunt un dar de la Dumnezeu. Putem privi și pe soțul sau pe soția noastră tot ca pe un dar? E drept că acest dar, cu timpul, se cam învechește, cam dispare bucuria de la început. Mai ales nevestele își amintesc de acele începuturi, pe care le invocă la infinit. Cum am putea să reactualizăm această stare de început, de paradis inițial?

Eu cred că cine obosește, cine se plictisește de dar, nici măcar nu l-a scos din „cutia” în care l-a primit! Cred că nu l-a scos din ambalaj! Dacă primești un cadou, oricât ar fi de frumos ambalajul, și-l ții acolo, să zicem că e o carte, frumos ambalată, și dac-o tot admiri, „ce frumos, ce frumos…“, sigur că într-o zi te vei plictisi! Atunci poți s-o scoți din ambalaj și poți să te uiți la copertă: „Ce frumos!“, o pui în bibliotecă și te uiți o zi, două, trei… ce copertă frumoasă are! Și iarăși te plictisești. De ce?

13 Septembrie - Sfatul Sfinților Părinți

 Lumea este frumoasă: natura, păsările, animalele, oamenii, florile, aromele, culorile, formele, luminile, podoabele, băuturile, hainele, banii, petrecerile, dansurile, dragostea, călătoriile, locurile frumoase, sărbătorile, ştiinţele, artele, prieteniile, cunoştinţele, lucrurile de slavă, de cinste, desfătările şi câte şi mai câte. Toate acestea alcătuiesc o lume frumoasă, cu o mulţime de frumuseţi. Însă este nevoie de multă atenţie! Căci apropierea de aceste frumuseţi poate provoca stricăciune. Dedesubtul lor se pot găsi capcane, gropi adânci, catastrofe, moartea. Este nevoie de multă atenţie!

12 Septembrie - Sfatul Sfinților Părinți

Sa raspandim tuturor iubirea noastra in chip dezinteresat, fara a cauta la starea lor. Cand vine inlauntru nostru Harul lui Dumnezeu, nu ne va mai pasa daca ne iubesc sau nu, daca ne vorbesc cu bunatate. Vom simti noi nevoia de a-i iubi pe toti.

Mai presus de toate sa fie iubirea. Lucru de care trebuie sa ne ingrijim, copiii mei, este iubirea pentru aproapele, sufletul sau. Tot ceea ce facem – rugaciune, sfat, mustrare – sa facem cu iubire. Fara iubire rugaciunea nu foloseste, sfatul raneste, mustrarea vatama si il nimiceste pe celalat, care simte daca il iubim sau nu, si raspunde pe potriva.  Iubire! Iubire! Iubire! Iubirea fratelei ne pregatest sa-L iubim mai mult pe Hristos. Nu-i frumos?

Sa raspandim tuturor iubirea noastra dezinteresat, fara a cauta la starea lor. Cand vine inlauntru nostru Harul lui Dumnezeu, nu ne va mai pasa daca ne iubesc sau nu, daca ne vorbesc cu bunatate. Vom simti noi nevoia de a-i iubi pe toti. Este egoism sa vrem ca ceilalti sa ne vorbeasca cu bunatate. Sa nu ne stramtoreze cele potrivnice. Sa-i ii lasam pe toti sa ne vorbeasca asa cum simt. Sa nu cersim iubirea. Sa urmarim  a iubi si a ne ruga din tot sufletul pentru aceaia. Atunci vom vedea ca toti ne vor iubi fara sa urmarim aceasta, fara sa le cersim deloc iubirea, ne vor iubi liber si sincer din adancul inimii lor, fara sa-i silim. Atunci cand iubim fara sa urmari a fi iubiti, se vor aduna toti imprejurul nostru ca albinele. Asta e vababil pentru noi toti.

Daca fratele tau te stanjeneste, te oboseste, atunci sa te gandesti: Acum ma doare ochiul meu, mana m mea piciorul meu, trebuie sa il ingrijesc cu toata iubirea mea ( Cf. I Cor. 12, 21). Sa nu ne gandim insa ca vom fi rasplatiti pentru cele chipurile bune, nici ca vom fi pedepsiti penteru cele rele pe care le-am facut, vi la conoasterea adevarului cand iubesti cu iubirea lui Hristos, Atunci nu ceri sa fii iubit, aceasta este raa iubesti tu, u. Ssa daruiesti iubirea ta, aceasta este dupa dreptate. De noi atarna mantuirea. Dumnezeu o voieste. Precum spune Sfanta Scriptura: Care voieste ca toti omanii sa se mantuiasca si la constinta adevarului sa vina.
(I Tim. 2,4)

(Din cartea Ne vorbeste parintele Porfirie, pag. 302)

Cateheza de duminică - „Sfântul Altar”

 

Altarul este astfel întocmit încât să răspundă la slujirea Sfintei și Înfricoșatei Jertfe fără de sânge, ce se aduce aici ori de câte ori se slujește Sfânta Liturghie.

În mijlocul altarului se afla Sfânta Masa (prestolul) sau Jertfelnicul. Pe ea se aduce Sfânta Jertfă cea fără de sânge a Noului Testament și pe ea petrece mijlocind pentru noi Iisus Hristos, în Sfânta Împărtășanie. De aceea, locul cel mai sfânt dintr-o biserică este Sfânta Masă și, deoarece Sfânta Jertfă cea fără de sânge este miezul Sfintei Liturghii, Sfânta Masă nu poate lipsi de la nici o biserică. Ea este icoana mormântului lui Iisus Hristos, închipuirea Cinei celei de Taină, a crucii și a răstignirii lui Hristos, icoana scaunului pe care șade Mielul dumnezeiesc (Apoc. 5, 6) și sub care sufletele drepților uciși pentru Cuvântul lui Dumnezeu așteaptă preamărirea (Apoc. 6, 9).

11 Septembrie - Sfatul Sfinților Părinți

 

Pe un zid al unui bloc era scris: „Iubesc ţigara pentru că este singura care arde pentru mine.” Cei care au scris nu greşeau cu mult. Voiau în viaţa lor pe cineva să-i iubească, să se topească, să ardă pentru ei. Şi n-au găsit. Şi au „iubit” ţigara, deoarece era singura care ardea pentru ei, deşi această ardere le ardea şi sănătatea.

Şi cine dintre noi nu vrea pe cineva care să-l iubească sincer, din toată inima lui? Cine dintre noi nu vrea pe cineva care să se jertfească de dragul său? Insă noi avem pe acest Cineva Care ne iubeşte. Acesta nu e om, ci este Dumnezeu-Om. Căci într-atâta a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-insul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică (Ioan 3, 16), i-a spus însuşi Hristos lui Nicodim.

Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci

 

Sfânta Cruce – semnul iubirii care învinge păcatul și moartea

Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci (Convorbirea lui Iisus cu Nicodim)

Ioan 3, 13-17

Zis-a Domnul: nimeni nu s-a suit în cer, fără numai Cel Care s-a pogorât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. Și precum Moise a înălțat șarpele în pustie, așa trebuie să Se înalțe Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Căci așa a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Fiul Său Unul-Născut, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să osândească lumea, ci ca să se mântuiască lumea prin El.

Sfânta Evanghelie a Duminicii dinaintea Înălțării Sfintei Cruci face o legătură între șarpele care a fost înălțat de către Moise în pustie și înălțarea pe Cruce a Mântuitorului Iisus Hristos. Se știe că în timp ce poporul evreu traversa pustia, mulți oameni mureau fiindcă erau atacați de șerpi veninoși. Atunci Dumnezeu i-a spus lui Moise să înalțe un șarpe de aramă și oricine se va uita la șarpele de aramă, înălțat în pustie, se va vindeca. Această vindecare a oamenilor care erau mușcați de șerpi era o preînchipuire a Crucii Mântuitorului Iisus Hristos.

Să ne înălţăm o clipă ochii sufleteşti spre jertfa de pe Golgota!

 Din iubire, Fiul lui Dumnezeu S-a făcut fiu al omului pentru ca omul să fie ridicat la demnitatea de fiu al lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezseu luând ca pe un prinos firea noastră a ridicat-o la stăpânul tuturor şi prin acel prinos a „făcut să fie binecuvântat întreg neamul nostru omenesc” – cum zice Sfânta Ioan Gură de Aur.

Pentru noi creştinii Crucea este puterea lui Dumnezeu prin care ne mântuim (I Cor. 1, 18). Crucea este altarul pe care s-a adus jertfă Fiul lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii. Valoarea crucii izvorăşte din valoarea jertfei adusă pe ea. Iar jertfa adusă pe cruce este o jertfă nouă, săvârşită de Arhiereul Noului Testament, Domnul nostru Iisus Hristos, care a înlocuit toate jertfele vechi şi ne-a adus împăcarea reală cu Dumnezeu.

Duminica de astăzi se numeşte Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci. La Sfânta Liturghie s-a citit Evanghelia care redă misiunea Sa de a se jertfi pentru păcatele lumii ca Arhiereu al Noului Aşezământ şi că jertfa Sa a fost preînchipuită simbolic în Vechiul Testament, prin diferite acte de cult, simboluri şi proorocii.