Pe un zid al unui bloc era scris: „Iubesc ţigara pentru că este singura care arde pentru mine.” Cei care au scris nu greşeau cu mult. Voiau în viaţa lor pe cineva să-i iubească, să se topească, să ardă pentru ei. Şi n-au găsit. Şi au „iubit” ţigara, deoarece era singura care ardea pentru ei, deşi această ardere le ardea şi sănătatea.
Şi cine dintre noi nu vrea pe cineva care să-l iubească sincer, din toată inima lui? Cine dintre noi nu vrea pe cineva care să se jertfească de dragul său? Insă noi avem pe acest Cineva Care ne iubeşte. Acesta nu e om, ci este Dumnezeu-Om. Căci într-atâta a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede într-insul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică (Ioan 3, 16), i-a spus însuşi Hristos lui Nicodim.
Sfântul Ioan Gură de Aur, într-o cuvântare ţinută turmei sale despre multa dragoste a lui Hristos faţă de noi, pentru a-i face şi pe păstoriţii săi să-L iubească la fel de mult pe Hristos, a pus în gura lui Hristos următoarele cuvinte: „Eu sunt părintele, Eu fratele, Eu mirele, Eu casa, Eu hrana, Eu îmbrăcămintea, Eu rădăcina, Eu temelia şi orice vrei sunt Eu, aşa încât nu ai nevoie de nimic altceva. Eu te voi sluji. De aceea am şi venit: să slujesc, nu să fiu slujit. Eu sunt şi prieten, şi mădular al trupului şi cap, şi frate şi soră şi mamă, toate sunt Eu. Ajunge să fii iubitor faţă de Mine. Eu M-am făcut sărac pentru tine, cerşetor pentru tine, M-am urcat pe cruce pentru tine, am coborât în mormânt pentru tine. Şi sus în cer îl rog pe Tatăl pentru tine. M-a trimis Tatăl pe pământ pentru a Mă face pentru tine mijlocitor către El. Tu eşti toate pentru Mine: şi frate, şi împreună moştenitor şi prieten şi mădular al trupului. Ce altceva mai vrei?” (Omilia LXXVI la Evanghelia după Matei). Şi, deşi aşa stau lucrurile, oamenii, în loc să alerge la Dragoste, fug de această dragoste, căutând alţi izbăvitori. Şi caută, şi caută…! In ziarul Financial Time (3 aprilie 1995) scrie: „In fiecare an se înfiinţează în jur de 100 de noi religii (denominaţiuni). Membrii sunt de regulă tineri care caută soluţii la problemele lor.” Astăzi lucrurile stau cu mult mai rău.
Intrebare: Aceşti oameni nu au auzit niciodată de Hristos? Nu au auzit niciodată cuvintele Sale? Ce găsesc mai presus în noile religii decât au găsit la Hristos? Sigur au auzit de Hristos, dar nu L-au acceptat ca Mântuitor al lor. Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât lumina, fiindcă faptele lor erau rele. Că tot cel ce face rele urăşte lumina şi nu vine la lumină, pentru ca să nu i se vădească faptele, i-a zis Hristos lui Nicodim (Ioan 3, 19-20). Cu alte cuvinte, ceea ce îi depărtează pe oameni de Hristos este felul lor păcătos, faptele lor, păcatele lor. Hulitor al lui Hristos, care să aibă trupul curat şi mâinile curate, nu vei găsi. însă vei găsi pe mulţi dintre cei care-L neagă având trupul întinat şi mâinile prihănite, spunea preotul arhimandrit Epifanie Theodoropoulos.
Oamenii vor desigur să aibă un Dumnezeu (Goethe spunea că omul are adoraţia în vene), însă Il vor conform patimilor lor, pentru patimile lor, şi nu un Dumnezeu izbăvitor de patimi. Şi, adorând dumnezei străini, pe de o parte îşi împlinesc patimile lor, căci zeii străini nu spun „nu” patimilor, pe de altă parte îşi satisfac pornirea religioasă înnăscută; de aceea şi simt în adâncul lor o oarecare linişte, pace, asemănătoare cu cea pe care o inspiră cimitirul. Astfel, se păcălesc singuri. însă nu e totul să crezi într-un dumnezeu, ci în adevăratul Dumnezeu, izbăvitor de patimile barbare, mai ales într-un Dumnezeu Care te iubeşte şi Se jertfeşte pentru tine.
O snoavă zice că un mai-mare al diavolilor l-a luat la o plimbare pe un diavol mic. Diavolul mic iscodea de o vreme un om ce se interesa de adevăr, aşa că diavolul mic a spus îngrozit: „O-ho! Pe acesta îl pierdem, a găsit o părticică de adevăr!” Iar celălalt a răspuns: „Nu te teme, nu-l pierdem! Părticica pe care a găsit-o o voi face eu ca un steag şi nu va putea din cauza lui să vadă unde se găseşte întreg adevărul. De adevărul întreg să te temi.” Părticica de adevăr poate s-o găsească cineva oriunde, chiar şi la diavol. Şi, oriunde ai această părticică, ai falsa impresie că ai dobândit adevărul, însă exact asta înseamnă înşelarea. Cum să înţelegi că ai găsit acest adevăr din înşelare? Insă pentru a ieşi din înşelare va trebui să consideri minciună tot ceea ce ai crezut a fi adevăr. Asta este marea problemă. Vezi Isaia 59, 9-10.
Mântuirea există doar în Hristos, pentru că doar Acesta S-a răstignit pentru mântuirea noastră (v. Ioan 3,16). Fericit cel ce se predă acestei iubiri răstignite, că deja şi-a găsit mântuirea!
Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Taine și descoperiri în Evangheliile Duminicilor, Editura de suflet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!