"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Biserica noastră în haină de sărbătoare

joi, 1 ianuarie 2015

Un exerciţiu de liturgică comparată: Analiza cuvintelor de instituire din cele patru versiuni ale anaforalei Sfântului Vasile cel Mare

Conf. Dr. Ciprian Streza , "Un exerciţiu de liturgică comparată: Analiza cuvintelor de instituire din cele patru versiuni ale anaforalei Sfântului Vasile cel Mare", Revista Teologica, nr.1/2010, p.127-143

Naraţiunea cuvintelor de instituire este elementul pe care se fundamentează toate actele cultice ale Sfintei Liturghii. Ea conţine nucleul originar al Sinaxei euharistice aşa cum a fost ea săvârşită de Mântuitorul la Cina cea de Taină şi mai apoi de Sfinţii Apostoli şi urmaşii acestora. Din acest nucleu originar au crescut şi s-au dezvoltat toate Liturghiile cunoscute până în prezent[1].
Cercetările biblice şi liturgice din ultimele decenii au demonstrat, pe baza analizei referatelor biblice din 1 Co 11, 23-25 (probabil cel mai vechi dintre ele, datat fiind în jurul anului 53 d.Hr.), Mc 14, 22-25, Mt 26, 15-20, Lc 22, 15-20, că la Cina cea de Taină, instituind Euharistia, Hristos a împlinit un rit iudaic preexistent, sacramentalizând obiceiul iudaic străvechi al meselor festive familiale şi comunitare, conferindu-i însă o semnificaţie şi o realitate complet nouă[2].
Aflaţi mai multe »

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!