Am inceput cand inca era zi si am terminat cand inca e
noapte. M-am gandit in timpul privegherii – si de aceea am facut semn
ca fetele sa spuna “Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai
marita fara de asemanare decat serafimii…” – ca femeia nu este
superioara barbatului, nici inferioara lui si, cu atat mai putin, egala
lui. Dovada, Sfanta Cuvioasa Parascheva de astazi, cea pe care nu am
insotit-o nici laolalta cu sfintii barbati (fiindca e o femeie ce se
pustnicea asemenea lor), nici n-o putem socoti inferioara nici unui
barbat (pentru ca se afla superioara multora dintre ei) si nici
superioara vreunui sfant (pentru ca intre sfinti nu exista piticisme si
micisme, mariri si supra-venerari). Vedeti fratiile voastre, taina
Cuvioasei Parascheva de astazi este taina tuturor femeilor lumii, care
atunci cand nu pot naste si nu pot da in pantecele lor rod pentru slava
lui Dumnezeu, care este Biserica, si de acolo, din pustie, nasc fii
duhovnicesti. Cu ingaduinta lui Dumnezeu, iata, ne-am strans laolalta
astazi sa fim fii duhovnicesti ai Sfantei Cuvioase Parascheva
In
fond si la urma urmei, cati dintre noi stim mare lucru despre ea? Cati
dintre noi stim, de exemplu, cati ani a avut cand a murit? Sau cum s-a
nevoit? Sau ce gust avea apa aia pe care o bea ea in pustia Iordanului?
Sau cum se imbraca? Sau ce haine avea? Sau cate metanii facea pe zi? Nu
stim nimic din toate acestea. Ce stim in schimb? Stim ca Dumnezeu si
prin ea ne iubeste.
Mi-aduc aminte ca eram elev in clasa a VII-a
cand primisem “Meritul pioneresc” si credeam – mare comandant de
unitate! – ca, vai de mine, ce important eram! Si a randuit Dumnezeu sa
merg la Catedrala Mitropolitana din Iasi, la un forum national al
pionierilor, si la un moment dat, profesoara care era organizatoare,
conducatoarea grupului nostru, ne-a dus sa vedem racla cu Moastele
Sfintei Parascheva. A fost prima data in viata mea cand am inteles ca
mai importanta decat toate premiile mele de la scoala si decat toate
medaliile mele de pana atunci, si decat toate medaliile pe care as fi
putut sa le mai iau in viata, a fost aceasta intalnire cu medalia lui
Dumnezeu – Parascheva. E minunata intalnirea cu Moastele Sfintei si cu
duhul de acolo, pentru ca este intalnirea cu smerenia lui Dumnezeu.
Multi
speculeaza, spun ca Vasile Lupu a cumparat cu bani grei aceste moaste,
iar Dimitrie Cantemir, in Descriptio Moldaviae, povesteste cum acesta a
dat multe pungi cu aur si cum patriarhul din vremea aceea, Partenie, ar
fi aruncat peste zidurile Constantinopolului, cum odinioara Pavel –
tineti minte – un scranciob. E important sau nu e important ca Sfintele
Moaste au fost cumparate cu bani grei si ca, de fapt, cu banii aceia
Patriarhia Ecumenica a mai supravietuit zeci de ani dupa aceea. E
important sau nu e important ca a trecut prin toate capitalele Europei,
cu exceptia Moscovei, prin toate capitalele Ortodoxiei.
Ziua de
astazi este importanta insa prin modul in care am reusit sa ne strangem
laolalta, ucenicii Sfintei Cuvioase Parascheva. Nu suntem noi postitori
din cale-afara, n-om fi noi purtatori de vesminte pe care sa le dam de
fiecare data celor mai saraci decat noi – poate nici n-am indrazni sa
ranim saracia parintilor -, n-am facut minuni si poate nu vom face
minuni niciodata. Dar o iubim pe Parascheva si prin ea il iubim pe
Dumnezeu. Si iata, inca o minune a Sfintei Parascheva este seara de
astazi, in care noi ne-am pus sufletele inaintea lui Dumnezeu, am
ingenuncheat in rugaciune si ne-am bucurat intreolalta de harul cel mare
al Cuvioasei Maicii noastre Parascheva.
De ce este important
pentru noi sa sarbatorim de fiecare data cu inima deschisa pe Cuvioasa?
Pentru ca ea a fost model multora dintre cuvioasele neamului omenesc si
pentru ca, poate si datorita ei – daca nu sigur si datorita ei – mai
vorbim inca romaneste si mai cantam inca romaneste in Bisericile
noastre, si datorita ei minunatul colier al manastirilor Moldovei n-a
fost trecut sub rotile trecutului si nici ras sub senilele buldozerului.
Si noi stim cine a pastrat legatura intre sufletul amaratului de monah
prigonit prin muntii Moldovei si Dumnezeul Slavei, prigonit si El prin
cerurile cosmonautilor si astronautilor. In mod sigur Cuvioasa
Parascheva va fi fost dintre cei care au purtat durerea noastra inaintea
lui Dumnezeu. Si daca atunci cand ne-a purtat durerea am simtit-o intre
noi, de ce n-am simti-o astazi, cand ne poarta bucuria inaintea lui
Dumnezeu, cand iata-ne aici, in prag de seara, inaintea lui Dumnezeu, cu
dragostea noastra!…
Dumnezeu sa binecuvanteze toate femeile
Bisericii si pe toti acei care au luat jugul cel greu al manastirii. Pe
noi sa ne invredniceasca sa luam aminte, sa ne cutremuram de fiecare
data si sa pricepem ca cea mai mare medalie de merit inaintea lui
Dumnezeu este sa ne facem chip si asemanare dupa oamenii lui Dumnezeu,
pentru a putea primi asemanarea finala cu Dumnezeu.
Eu va
multumesc ca astazi ati fost alaturi si in duhul Cuvioasei Parascheva.
Poate ca nu ne vom mai aduce aminte de Cuvioasa Parascheva decat la
anul, pe vremea acesta. Dar cu siguranta ea isi va aduce aminte mereu de
noi. Imi spunea cineva deunazi ca se afla la un milion de ani lumina
departare de Dumnezeu. Si i-am raspuns ca El este la o secunda de noi.
Important este ca noi sa fim cat mai aproape unul de celalalt.
Fiti
convinsi ca nu ne va lasa Cuvioasa Parascheva niciodata daca ne vom
ruga, ci ne va da puterea ei de mana de om care s-a risipit pentru
Dumnezeu, ca noi sa nu ne risipim. Amin.
Pr. Constantin Necula
Sursa: aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!