PRIMITORUL DE DUMNEZEU

Sfântul şi Dreptul Simeon este prăznuit în calendar cu titulatura de „Primitorul de Dumnezeu”. Într-adevăr, după cum ne mărturisesc Sfânta Scriptură (Lc 2, 25 ş.u.) şi Vieţile Sfinţilor (2 şi 3 februarie), bătrânul Simeon aştepta venirea, vederea şi primirea lui Mesia cel făgăduit. Mulţi credincioşi ai Vechiului Testament aşteptau să vadă, chiar cu propriii lor ochi, că a sosit „mântuirea” pregătită „înaintea feţei tuturor popoarelor”... Bătrânul Simeon era unul dintre aceştia.

Aşteptarea lui şi felul în care L-a întâmpinat el pe Domnul arată cum poate fi aşteptat şi cum poate fi primit Eliberatorul Dumnezeu. Întâi, bătrânul Simeon „era drept şi temător de Dumnezeu”; apoi era „aşteptând mângâierea lui Israel”; şi, în sfârşit, „Duhul Sfânt era peste el” (cf. Lc 2, 25). Iată trei caracteristici esenţiale pentru o bună întâmpinare a Domnului, spre a-L primi cu vrednicie.

Nu-L poate primi pe Dumnezeu cel care nu este „drept şi temător de Dumnezeu”. Nu-L poate primi pe Dumnezeu cel care nu aşteaptă şi nu doreşte mângâierea noului Israel, a poporului lui Dumnezeu cel binecredincios, poporul Bisericii lui Hristos. Nu-L poate primi pe Dumnezeu cel care nu are Duhul Sfânt asupra sa. Asupra Bătrânului Simeon plutea puterea Duhului Sfânt. Duhul Sfânt i-a arătat că a sosit la templu Cel care este „lumină spre descoperire neamurilor şi slavă poporului” Său credincios.

Da, fiecare am primit la Botez Duhul Sfânt şi darurile Sale. Dar Duhul Sfânt, întristat prin tot felul de păcate, nu rămâne peste un astfel de suflet. În cartea «Dumnezeu – Duhul Sfânt», Părintele Iosif Trifa arată cum să ne pregătim pentru primirea Duhului Sfânt şi spune:

„Să ne retragem din lume; din duhul acestei lumi; din modele şi păcatele lumii, ascultând de Cuvântul Mântuitorului: Voi în lume sunteţi, dar nu mai sunteţi din lume (cf. In 17, 16). Duhul Sfânt Se pogoară numai peste o viaţă retrasă din duhul acestei lumi” (Ed. O. D., Sibiu, 2007, pg. 24).

La Taina Sfântului Botez, fiecare am făgăduit, prin mărturisirea naşilor, că ne-am unit cu Hristos, că adică L-am primit pe Dumnezeu.

Prin întrebarea pusă la timpul prezent – „Te uneşti cu Hristos?” – şi apoi la timpul trecut – „Te-ai unit cu Hristos?” – are loc o primire a lui Dumnezeu în minte, în inimă, în suflet. Această întrebare merge la centrul înţelegerii Botezului de către Biserică: primirea lui Dumnezeu.

Prin această Taină de iniţiere, cel nou botezat devine un autentic primitor de Dumnezeu.

Se întâmplă însă, de cele mai multe ori – de fapt, în aproape toate cazurile –, ca omul care L-a primit pe Dumnezeu să Îl şi piardă, din cauza păcatelor sale. De aceea, El trebuie reprimit de fiecare dată, ca pe Unul pe Care, deseori, Îl pierdem. În lucrarea Părintele Iosif Trifa la zile de sărbătoare întâiul nostru ostaş spune: „Fratelemeu! Poate şi tu ştii despre un Hristos ce S-a născut în peştera Vifleemului, S-a botezat în Iordan, a învăţat multe lucruri frumoase şi pe urmă a murit pe Crucea Golgotei, ca «să şteargă păcatul lui Adam». E frumos şi e bine că ştii aceste lucruri, dar ele nu-ţi sunt denici un folos sufletesc, câtă vreme nu cunoşti pe un Hristos Care S-a născut pentru tine, a trăit pentru tine, a murit pentru tine, a înviat pentru tine şi petrece şi acum în lume pentru tine; vrea să trăiască cu tine, vrea să intre în casa ta, în viaţa ta, în inima ta, în toate gândurile şi faptele tale. Acesta este Mântuitorul pe Care bătrânul Simeon L-a aşteptat şi L-a primit în braţele sale. Acesta este Mântuitorul pe Care trebuie să-L primim şi noi, nu în braţe, ci în inimile noastre” (Ed. O. D., Sibiu, 2016, pg. 92).

Mare taină a smereniei lui Dumnezeu este aducerea Pruncului Iisus la templu, dinaintea Domnului! Taina Întâmpinării este lucrarea sinergică a Bisericii, care dăruieşte mădularelor sale Trup şi Sânge spre a dobândi Viaţă. Căci, nu-i aşa, a-L întâmpina pe Domnul înseamnă a-L trăi pe El cu viaţa întreagă, a fi pătruns de El pentru toată veşnicia. A fi primitor de Dumnezeu...

Aurel MATEI