Sfântul Ignatie Briancianinov, cel ce a tradus Filocalia în limba rusă, spune că, atât un pietroi greu, cât și un sac cu nisip, legat de gâtul unui om, pot să-l inece în egală măsură; tot așa, la fel duc în prăpastia iadului și păcatul de moarte și acumularea unei mulțimi de păcate cu iertăciune, mai ales că, cel căzut în păcate mici nici nu se pocăiește intens pentru ele. Cel ce va fi atent la cele mici, nu va fi biruit nici de cele mari. Prin orice păcat îl necinstim pe Dumnezeu (Rom. 2,23), îl disprețuim, ne înstrăinăm de El, întrerupem legătura cu El, îi întoarcem spatele. Păcatele ușoare, pe care le săvârșim în fiecare ceas, în fiecare zi, cu știință sau neștiință și păcatele grele au fost clasificate în antichitatea creștină de Părintii duhovnicești, care au pornit o adevarată ofensivă împotriva păcatelor și a patimilor.
De exemplu, Evagrie Ponticul enumera sute de pacate. Ioan Casian, însă, a redus această multitudine de păcate, rezumându-le întâi la opt, „cele opt gânduri ale răutății”: lăcomia pântecelui, desfrânarea, iubirea de arginți, mânia, lenea, întristarea, slava deșartă, mândria. Mai târziu, unii Părinți au unit slava deșartă cu mândria – ăi au rămas cele șapte păcate numite capitale sau de căpetenie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!