În seara ajunului marii sărbători a Adormirii Maicii Domnului, cunoscută în popor și drept „Paștele verii”, biserica din Simeria-Biscaria s-a transformat într-un loc binecuvântat de întâlnire între cer și pământ. Într-o atmosferă de profundă evlavie, credincioșii s-au adunat pentru a participa la slujba Prohodului Maicii Domnului - o rânduială liturgică ce împletește durerea despărțirii cu nădejdea în viața veșnică.
Maica Domnului - pomenită în fiecare zi a anului bisericesc
Nu există slujbă ortodoxă în care Maica Domnului să nu fie cinstită prin rugăciuni și cântări. În fiecare zi a anului bisericesc, alături de Mântuitorul și de sfinți, Născătoarea de Dumnezeu este pomenită și invocată printr-o bogată imnologie - tropare, stihiri, canoane. Prohodul Maicii Domnului se numără printre cele mai emoționante imne, fiind un prilej de meditație asupra tainei morții și a vieții veșnice.
.jpeg)
.jpeg)
Potrivit părintelui Ene Braniște, rânduiala Adormirii Maicii Domnului din Mineiul pe august a fost îmbogățită în secolul al XVI-lea cu această formă de pietate, imitație a Prohodului Domnului din Vinerea Mare, alcătuită de Manuel Corinteanul. În spațiul românesc, Ion Pralea a tradus și a tipărit pentru prima dată textul în 1820, la Iași. De la Ierusalim, unde procesiunea cu Epitaful Maicii Domnului a fost oficiată pentru întâia dată, această practică s-a răspândit în Rusia și apoi în întreaga lume ortodoxă.
Desfășurarea slujbei
Slujba este alcătuită din trei stări, cuprinzând cântări și texte istorice și dogmatice despre mutarea la ceruri a Maicii Vieții. După „Dumnezeu este Domnul”, se cântă troparul praznicului, glasul I:
„Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare. Mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții și, prin rugăciunile tale, izbăvești din moarte sufletele noastre.”
În biserica din Simeria-Biscaria, altarul împodobit cu flori și icoane a fost centrul unei slujbe în care fiecare gest, fiecare cântare și fiecare ridicare a cădelniței spre cer au vorbit despre taina Adormirii Maicii Domnului. Luminile policandrului, flăcările lumânărilor, mireasma tămâiei și dangătul clopotelor au creat un tablou în care sufletul se înalță, iar inimile se unesc în rugăciune.
Procesiunea - mărturisire vie a credinței
La finalul Prohodului, preoții și credincioșii au înconjurat biserica purtând Sfântul Epitaf, prapuri, Icoana Adormirii Maicii Domnului și lumânări aprinse, în glas de clopote și cântări. Această procesiune solemnă, moștenită de la Ierusalim, nu este doar un gest simbolic, ci o mărturisire vie că Adormirea Maicii Domnului este o pregustare a Învierii - „o reală garanție a propriei noastre Învieri”.
Trăirea comunității
În această seară de rugăciune, credincioșii din Simeria-Biscaria au simțit, asemenea cuvintelor din Acatist, că „întru adormirea ta nu ne lași pe noi”. A fost o slujbă trăită cu intensitate și smerenie, o clipă în care pământul a primit, prin rugăciune, o rază din lumina cerească.
Și, așa cum flacăra lumânării arde necontenit, tot astfel rămâne vie în inimile celor prezenți amintirea acestei seri de rugăciune, în care cerul s-a aplecat peste Simeria-Biscaria.
Ps. Mai multe fotografii, găsiți aici:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!