ACATISTUL TUTUROR SFINŢILOR ROMÂNI

Condacul 1

Pe vasele Sfântului Duh şi făcliile cele strălucitoare ale Bisericii lui Hristos, pe aleşii lui Dumnezeu, toţi Sfinţii Români, cei ce s-au învrednicit a lumina pământul ţării noastre şi poporul cel binecredincios cu lumina cea întreit strălucitoare a Prea Sfintei Treimi, să-i lăudăm după cuviinţă noi, fiii neamului românesc, cei ce cu credinţă şi cu dragoste săvârşim pomenirea lor, cântând: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Români, rugători fierbinţi pentru sufletele noastre.Aflați mai multe » 

Meditație la Apostol – Romani 2, 10-16

Legea mozaică – cunoaștere nedeplină a Domnului

Iubiți frați și surori. Pericopa aceasta face referire exclusivă la Legea lui Dumnezeu dată lui Moise pe muntele Sinai, pentru ca poporul respectându-o, să rămână credincioși lui Yahweh. Cuvântul ebraic Torah tradus prin „Lege” derivă de la verbul Yarah care semnifică „a arăta cu degetul, a învăța”, redând ideea că Legea cuprinde normele ce aveau să reglementeze viața religioasă și morală a poporului lui Dumnezeu. 

Toţi sfinţii români din calendarul Bisericii Ortodoxe Române

Sfinţi străromâni şi români trecuţi în calendarul Bisericii Ortodoxe Române sunt următorii:Citeşte în continuare »

Acatistul sf romani din inchisori

Lepădări

Cel prefăcut trădează când nu mai e câştig

cum cel fricos trădează când nu mai are gloată,

cel uşuratic fuge când nu mai e mulţime,

cel vorbăreţ, atuncea când trebuie tăcut,

iar trufaşul trădează când florile lipsesc.

Fă totul şi te ţine statornic în credinţă

şi-nvaţă cum duci lupta cât încă n-a sosit.

Veghează şi te roagă nainte de ispită,

c-atunci când e venită şi eşti în ea, n-ai vreme

nici să veghezi pe cale

şi nici să te mai rogi!

Nainte de-a ajunge pe căi alunecoase

fii băgător de seamă la fiecare pas,

c-atuncea când începe vârtejul prăbuşirii

nu-i nimeni să mai fie în stare-a te opri.

Atunci trădarea face popoare-ntregi de morţi.

Mai bine deci te roagă să n-ajungi în ispită

de nu te ştii în stare s-o-nvingi ajuns în ea.

Să nu te ducă Duhul în locul încercării

de n-ai puteri să suferi

şi-atunci să nu trădezi.

Mai bine-un vameş sincer

decât un fariseu!

de Traian Dorz, din ” Cântările roadelor ”

Sfântul Teofan Zăvorâtul: Trei cuvinte despre purtarea Crucii.

[…] Crucea personală a fiecăruia, cînd se uneşte cu Crucea lui Hristos, atunci puterea şi lucrarea acesteia din urmă trece asupra noastră, devenind un fel de canal prin care, din Crucea lui Hristos, se revarsă asupra noastră orice binefacere şi orice dar desăvîrşit. Prin urmare, crucile personale ale fiecăruia sînt la fel de necesare în lucrarea mîntuirii pe cît este şi Crucea lui Hristos. Nu veţi întîlni nici un mîntuit care să nu fi fost purtător de cruce. De aceea, fiecare este înconjurat din toate părţile de cruci, ca să nu se ostenească căutîndu-şi crucea şi ca să fie aproape de puterea mîntuitoare a Crucii lui Hristos. Putem spune şi aşa: uită-te în jurul tău şi înlăuntrul tău, descoperă-ţi crucea, poart-o cum se cuvine, unită cu Crucea lui Hristos şi vei fi mîntuit.

Purtarea Crucii – urmarea lui Hristos, pe calea mântuirii

† Mitropolitul Laurențiu

Iubirea lui Dumnezeu și încercările vieții

Mântuitorul Hristos, prin întreaga Sa operă de mântuire, este întruparea iubirii nemărginite a lui Dumnezeu față de om, creatura Sa, pentru ca acesta să-și poată împlini scopul pentru care a fost creat, asemănarea cu Dumnezeu și câștigarea vieții celei veșnice.

„Mărturisirea cea bună”

Sf. Ioan Gură de Aur
din „Tâlcuiri la Epistola Întâi către Timotei”

Îţi  poruncesc înaintea lui Dumnezeu, Cel ce aduce toate la viaţă, şi înaintea lui Iisus Hristos, Cel ce în faţa lui Ponţiu Pilat a mărturisit mărturisirea cea bună: să păzeşti porunca fără pată, fără vină, până la arătarea Domnului nostru Iisus Hristos, pe care, la timpul cuvenit, o va arăta fericitul şi singurul Stăpânitor, împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor. Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată; pe Care nu L-a văzut nimeni dintre oameni, nici nu poate să-L vadă; Lui fie-I cinstea şi stăpânirea veşnică! Amin. (I Timotei 6, 13-16)

Iarăşi ia pe Dumnezeu de martor, făcând aceasta şi cu puţin mai înainte, în acelaşi timp şi frica sporind-o, iar pe ucenic punându-l mai în siguranţă, arătând că poruncile pe care le dă nu sunt omeneşti, ci luate de la însuşi Stăpânul, pentru ca astfel Timotei, având pururea în mintea sa pe martor — adică pe Dumnezeu de la care el a auzit — să i se ţină cugetul sus prin amintirea lui.

Trebuie să păzim cu tărie mărturisirea de credinţă ortodoxă

Sfântul Maxim Grecul

Prietenului său iubit, călugărul Maxim îi urează să se bucure în Domnul!

Cu privire la ce m-ai întrebat, îţi voi răspunde şi prin tine îi voi răspunde fiecărui ortodox. Sfântul simbol, adică mărturisirea de credinţă creştină ortodoxă, a fost alcătuit de primul Sinod Ecumenic al Sfinţilor Părinţi, care au fost în număr de 318 şi care s-au adunat în oraşul Niceea în timpul marelui Împărat Constantin. Atunci, Crezul a fost alcătuit numai până la cuvintele: „Şi întru Duhul Sfânt”.

LEPĂDAREA DE HRISTOS

– cuvânt de învăţătură, asa cum a fost rostit în biserica mănăstirii Rohia
în duminica întâia după Pogorârea Sfântului Duh (1987) –

Aşa cum îmi e obiceiul şi potrivit firii mele vă voi vorbi şi cum foarte deschis şi pe şleau. Şi aceasta cu atât mai vârtos cu cât şi textul evanghelic al zilei nu e ticluit din cuvinte amabile, mângâitoare şi sfioase, ci este şi el redactat cu vorbe dure şi foarte pe şleau.

Socotesc că e mai bine să citim din nou împreună textul evanghelic aflat, în Evanghelia Sfântului Apostol Matei capitolul 10, versetele 32-33 şi 37-39:

„Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.

Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.

PREDICĂ LA DUMINICA I DUPĂ RUSALII (A TUTUROR SFINŢILOR)

Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula

Duminica I după Pogorârea Sfântului Duh, a tuturor Sfinţilor. Din Evanghelia de la Matei, capitolul 10, versetele 32-33; 37-38 şi capitolul 19, verse-tele 27-30, citire:

„Zis-a Domnul: «Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisivoi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.

Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult de-cât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.

Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine».

Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: «Iată, noi am lepădat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Ce, oare, va fi no-uă?»

Iar Iisus le-a zis: «Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul Slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat fraţi şi surori sau tată sau mamă, sau femei, sau copii sau ţarine, sau case, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică.

Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi».”

Iată, aşadar, iubiţi credincioşi, în Duminica aceasta, prima după Rusalii, că Cina Domnului, începută prin naşterea Bisericiiîn Duminica ce a trecut, se prelungeşte cuvânt lângă cuvânt, taină lângă taină, până la noi. Pentru că „mulţi din cei dintâi vor fi pe urmă şi cei de pe urmă vor fi întâi”.

Norul de martori – Duminica I după Rusalii (a Tuturor Sfinţilor)

PR. PROF. DR. VASILE MIHOC

Evanghelia de la Matei 10,32-35.37-38; 19,27-30

10 ³² Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. ³³ Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. ³⁴ Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. ³⁵ Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa.

³⁷ Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. ³⁸ Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.

19 ²⁷ Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi oare ce va fi? ²⁸ Iar Iisus le-a zis: Adevărat zic vouă că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la înnoirea lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. ²⁹ Şi oricine a lăsat case sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine, pentru numele Meu, înmulţit va lua înapoi şi va moşteni viaţa veşnică ³⁰ Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi.

1. Toți sfinții. Duhul Sfânt a venit în lume să facă sfinți din toţi cei care-L primesc şi pun în lucrare în viaţa lor darurile şi puterile Sale. De aceea s-a și rânduit sărbătoarea Tuturor Sfinților în prima Duminică după cea a Pogorârii Duhului Sfânt.

Iisus, Izvorul vieţii mele

Iisus, Izvorul vieţii mele
ce har ceresc mi-ai dãruit
în clipa când de bietu-mi suflet
Te-ai îndurat sã fii gãsit.

Ce-aş face-acum în noaptea asta
atât de-adâncã şi de grea
de n-aş avea lumina vieţii
şi Duhul Tãu de n-aş avea?

Ce-aş face-n stepa asta arsã
de focul secetei pustii
de n-aş avea înviorarea
şuvoaielor de ape vii?

Ce-aş face-n colţii-atâtor fiare
de nu mi-ai fi apãrãtor
cu-atâtea rane-adânci şi grele
ce-mi sângerã adânc şi dor?

Ce-aş face-n pãrãsirea ãstor
pustietãţi şi-ndepãrtãri
de nu m-ai întãri prin harul
atâtor binecuvântãri?

O Doamne, când de bietu-mi suflet
Te-ai îndurat sã fii gãsit
Izvorul Sfânt al vieţii mele
ce mare har mi-ai dãruit!

Traian Dorz, din ”Cântarea Cântãrilor mele”

Duh și Adevăr

„Dumnezeu este Duh;
şi cine se închină Lui,
trebuie să I se închine în Duh şi adevăr.”
(Ioan 4, 24)

Duhul este miezul, Adevărul este coaja.
Duhul este conţinutul duhovnicesc lăuntric, Adevărul este forma concretă.
Duhul este credinţa, Adevărul este învăţătura.
Duhul este puterea, Adevărul este Cuvântul prin care lucrează această putere şi se împarte.
Duhul lucrează asupra inimii şi simţămintelor, Adevărul lucrează asupra minţii, a raţiunii… Aceasta este lucrarea desăvârşită.

Veniţi şi scoateţi Apa Nemuririi!… (Duminica a V-a după Paşti, a Samarinencii; Ioan IV, 5-42)

Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula

Dintru început, Prăz­nuirea aceasta a sa­marinencii, care-şi întâlneşte Dumnezeul Cel Viu, cheamă cu sine bucuria. Cântarea liturgică ne comută astfel la textul larg al Scripturii (Ioan IV, 5-42), text pe care-l interpretează în con­textul larg al istoriei. Căci ce se întâmplă acolo, la poalele muntelui Garizim (cf. Ioan IV, 20) nu ţine numai de neamul samarinenilor, ci de al tuturor desţăraţilor, în fond, fiecare neam fiind, în raport cu spaţiul dintâi al Edenului, un pic desţărat. „Fiul şi Cuvântul Tatălui, Cel împreună-veşnic, Izvorul tămăduirilor, a venit la fântână; şi o femeie din Samaria a venit să scoată apă; pe care, văzând-o Mântuitorul, a zis: Dă-Mi apă să beau, şi mergi de cheamă pe bărbatul tău! Iar ea, grăind ca unui om, iar nu ca lui Dumnezeu, silindu-se să tăinuiască, a zis: Nu am bărbat! Şi Învăţătorul a grăit către dânsa: Adevărat ai zis: Nu am bărbat! Că cinci ai avut, şi pe cel pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat ţie. Iar ea, mirându-se de acel cuvânt şi alergând în cetate, striga mulţimilor, grăind: Veniţi de vedeţi pe Hristos, Care dăruieşte lumii mare milă“ (Idiomelele samarinen­cii, III, gls. 2).

Sfaturile Sfinților Părinți – despre agonisirea Sfântului Duh

„Bucuria mea! Te rog, agonisește duh de pace!”

„Ce înseamnă să agonisești bani înțelegeți? La fel și cu agonisirea Sfântului Duh.”

Batiușka spunea că toți sfinții pe care îi proslăvește Biserica lui Hristos ne-au lăsat ca pildă de urmat, după ce au adormit în Domnul, viața lor, și că ei toți erau oameni pătimași asemenea nouă, însă prin împlinirea cu de-amănuntul și din tot sufletul a poruncilor lui Hristos au ajuns la desăvârșire și mântuire, au dobândit har și s-au învrednicit de felurite daruri ale Sfântului Duh. Iar împlinirea poruncilor lui Hristos este pentru fiecare creștin o povară ușoară, precum a zis Însuși Mântuitorul nostru, numai că trebuie să avem întotdeauna în minte și în gură „rugăciunea lui Iisus”, iar înaintea ochilor minții noastre – viața și pătimirile Domnului nostru Iisus Hristos, Care din dragoste față de neamul omenesc a pătimit până la moartea pe cruce. Totodată, trebuie să ne curățim conștiința prin mărturisirea păcatelor noastre și prin împărtășirea cu Preacuratele Taine: Trupul și Sângele lui Hristos. Prin această dulce împreună-vorbire, Bătrânul mă pregătea pe nebăgate de seamă pentru ceva mai înalt.

Apa cuvântului biblic

„Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape.
Veniţi şi cumpăraţi fără bani şi fără plată.”(Isaia 55, 1)

„În şcoala Bibliei am vorbit mai înainte despre pâinea cuvântului biblic. Dăm acum o altă minunată asemănare cu care se recomandă Cuvântul lui Dumnezeu: asemănarea cu apa.
Cuvântul lui Dumnezeu se recomandă şi ca o apă; ca o apă ce satură setea sufletului.
„Nu numai cu pâine va trăi omul” – a zis Mântuitorul. Dar tot aşa s-ar putea zice: Nu numai cu apă se va sătura omul. Şi sufletul îşi are setea lui, însetoşarea lui. Aceasta e setea de care vorbea proorocul Amos: setea de a auzi Cuvântul lui Dumnezeu (Amos 8, 11); setea de a bea şi de a te adăpa din Cuvântul lui Dumnezeu.

În dragostea şi iubirea Sa pentru noi, bunul Dumnezeu S-a îngrijit şi de setea asta. S-a îngrijit să ne dea apă şi pentru setea asta. Biblia este o fântână a lui Dumnezeu în lume. Este fântâna cea plină cu apa cea scumpă ce satură setea sufletului. Izvorul care umple această fântână ţâşneşte de-a dreptul din cer.

PREDICĂ LA DUMINICA A V-A DUPĂ PAŞTI (A SAMARINENCEI)

Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula

Hristos a Înviat, iubiţi credincioşi!

Iată-ne ajunşi în Duminica a V-a după Paşti, zi-să şi a „samarinencei”, în care Sfinţii Părinţi au rân-duit să citim la Liturghie Evanghelia de la Ioan 4, 5-42. În ciuda lungimii sale, să luăm aminte:

„În vremea aceea, Iisus a venit la o cetate a Sa-mariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său; şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, s-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas.

Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: «Dă-Mi să beau!», căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde.

Femeia samarineancă I-a zis: «Cum, Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii.»

Închinarea în Duh şi în adevăr

Duminica a V-a după Paşti
(a Samarinencei)

 Evanghelia de la Ioan 4,5-42

⁵ Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său; ⁶ şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas. ⁷ Atunci a venit o femeia din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau. ⁸Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde. ⁹ Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, Care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii. ¹⁰ Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie. ¹¹

Lecția de Viață a samarinencii (Ioan 4, 5-42)

Insistând asupra femeii samarinence, prin Evanghelia Duminicii acesteia, a V-a după Paști, Biserica ne învață că a primi cuvântul Cuvântului înseamnă resetarea vieții după Legea Harului Duhului Sfânt. Femeia este un personaj. Asemeni femeilor mironosițe, ceva mai târziu, înfruntând zorii Învierii, femeia aceasta pornește prin a se încuraja să-L înfrunte pe Necunoscutul care șade la fântâna lui Iacob. Inteligentă și sinceră în căutare, cunoscătoare a Legii Vechiului Testament – știe cum iudeii nu au părtășie de viață și comuniune de rugăciune cu samarinenii (Ioan 4.9.20) –, ea se dovedește o așteptătoare a lui Mesia (Ioan 4, l-25), știind că „Acela ne va vesti toate”.  Acest conținut de credință,  în ciuda diferențelor care sunt cuprinse în cultura închinării și trăirii cotidiene, o fac aptă de Evanghelie. Hristos știe că dincolo de social omul este, în primul rând, chip al Său și acest Chip îl reactivează în noi, locuitorii unui Sihar lărgit până la marginile pământului.