Cuvant ortodox - Anul II, Nr. 39 (95), 23 - 30 iunie, 2014

Predica Sfântului Teofan Zavorâtul la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

 "Prăznuind acum în cinstea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, trebuie sa primim de la ei şi povaţuirea cuvenita zilei, ca sa nu praznuim in deşert, ci prin prăznuire să învăţăm cum să trăim creştineşte, iubind. La Sfinţii Apostoli totul este dătător de învăţătură: pilda vieţii lor, ostenelile în propovăduirea Evangheliei şi mai ales scri­erile lor de Dumnezeu insuflate, cu care şi suntem îmbiaţi în fiecare an prin cele ce se citesc în biserică. Cine doreşte, poate să tragă învăţătură şi din acest izvor îmbelşugat, dar adânc; eu însă vreau acum să-mi opresc luarea-aminte, împreună cu voi, la ceea ce e mai simplu şi mai apropiat nouă, şi anume la numele Sfinţilor Apostoli verhovnici, şi să scot din ele, pentru mine însumi şi pentru voi, o lecţie pe ziua de astăzi. Vă rog să ascultaţi. 

În primul rând, pătrundeţi cu gândul în noima numelor acestor Sfinţi Apostoli: ce înseamnă numele „Petru" şi „Pavel", şi de ce Domnul a rânduit ca ei să fie prăznuiţi împreună?

ACATISTUL SF. AP. PETRU SI PAVEL

Trebuie să ignorăm nimicurile care ne tulbură zi de zi

 Și dacă:

- a plouat după ce ți-ai spălat mașina sau copilul ți-a scris cu carioca ”Te iubesc” pe peretele proaspăt vopsit;

- tocmai atunci când te grăbești toate semafoarele din oraș le prinzi pe roșu sau ai făcut pană și rezerva e dezumflată

- vecinul ascultă manele ”pe sistem” toată ziua și după ce ai scris câteva pagini, s-a luat curentul înainte să apuci să dai ”save”

- ...

Nu te necăji, nici nu te supăra, bucuria mea, căci viața e prea scurtă să ne batem joc de ea!

Trebuie să ignorăm nimicurile care ne tulbură zi de zi, pentru că dacă pe acestea nu le vom putea birui, ce ne vom face când greutăți cu adevărat mari ne vor lovi?

Cărarea Sfântului Pavel

Ajunşi la acest loc al depănării cuvântului, e bine să mai lămurim câteva lucruri, dintre care cel dintâi e îndreptarea părerii greşite pe care o au unii creştini despre "mântuirea în dar", pe care a câştigat-o Iisus Hristos pentru noi. Din aceste cuvinte nu urmează că noi trebuie doar să "credem" că suntem mântuiţi şi cu asta am făcut totul ce-ar atârna de noi. Iată cum a înţeles Sf. Pavel pe Domnul şi cum i-a urmat cărarea, după cuvintele Sf. Maxim: "Pavel aşa se lupta împotriva dracilor, care lucrează în trup plăcerile, alungându-i prin neputinţa trupului. El, Pavel, ne arată cu faptele şi chipul biruinţei împotriva vicleanului, care luptă să aducă pe credincioşi la uşă, stăruind împotriva lor (a Apostolilor) pe oamenii mai nebăgători de seamă, ca, ispitiţi prin ei, să-i facă să calce porunca iubirii.

Despre sfinți și sfințenie - Pr. Dorel Ciolea (Catedrala Episcopală Sfântul Nicolae din Deva )

Sfântul Ioan Botezătorul, cel mai mare om născut din femeie

Atunci când se foloseşte superlativul în legătură cu o persoană, dacă facem abstracţie de Evanghelie şi de creştinism, putem să ne gândim la eroii filmelor şi ai benzilor desenate, la savanţii diferitelor epoci, la cei ce au conceput sisteme filozofice, la cei care au determinat într-un fel sau altul cursul istoriei. Dacă luăm seama însă la cuvântul Evangheliei trăit în decursul veacurilor, pentru noi cei mai mari oameni sunt sfinţii Bisericii. Dintre toţi sfinţii, despre unul singur Domnul nostru Iisus Hristos a spus că este cel mai mare om născut din femeie. Acesta este Sfântul Ioan Botezătorul, a cărui naştere o prăznuim în fiecare an la 24 iunie.

Sf. Ioan Botezătorul este ultimul dintre prooroci, ultimul dintre cei care au vorbit poporului lui Israel să se pregătească pentru venirea lui Mesia. Iar naşterea acestui ultim prooroc s-a petrecut într-un mod minunat. Părinţii lui au fost Sfinţii Zaharia şi Elisabeta. Amândoi se trăgeau din seminţia lui Levi, adică dintre cei care erau rânduiţi să slujească la templul din Ierusalim, Zaharia făcând parte din ceata preoţească.

Naşterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

(Lc. 1, 57-80) 

Sfânta Evanghelie: 

57 Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu.
 58 Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă de ea şi se bucurau
împreună cu ea.
 59 Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul şi-l numeau Zaharia,
după numele tatălui său.
 60 Şi răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan.
 61 Şi au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta.
 62 Şi au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit.
 63 Şi cerând o tăbliţă, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Şi toţi s-au mirat.
 64 Şi îndată i s-a deschis gura şi limba şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.
 65 Şi frica i-a cuprins pe toţi care locuiau împrejurul lor; şi în tot ţinutul muntos al
Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte.
 66 Şi toţi care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi, oare, acest copil? Căci
mâna Domnului era cu el.
 67 Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a proorocit, zicând:
 68 Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut
răscumpărare poporului Său;
 69 Şi ne-a ridicat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul Său,
 70 Precum a grăit prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac;
 71 Mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi.
 72 Şi să facă milă cu părinţii noştri, ca ei să-şi aducă aminte de legământul Său cel
sfânt;
 73 De jurământul cu care S-a jurat către Avraam, părintele nostru,
 74 Ca, fiind izbăviţi din mâna vrăjmaşilor, să ne dea nouă fără frică,
 75 Să-I slujim în sfinţenie şi în dreptate, înaintea feţei Sale, în toate zilele vieţii
noastre.
 76 Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea
feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui, Citeşte în continuare »

Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi(de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., și acum... Citeşte în continuare »

Sfânta Scriptură și uzul pedagogic al Sfintelor Icoane, pictate în biserica noastră

“Icoanele fac cu culoarea 

ceea ce Scripturile fac cu cuvintele”.

( din declaraţia teologică cea mai importantă 

al celui de–al Şaptelea Sinod Ecumnic)

Moise - PrimireaTablelor Legii pe Muntele Sinai

Ieşirea - a doua carte a lui Moise

Capitolul 19, Capitolul 20, Capitolul 23, Capitolul 24, Capitolul 25, Capitolul 26, Capitolul 27, Capitolul 28, Capitolul 29, Capitolul 30, Capitolul 31

Vezi și:

Istoria Tablelor Legii; 
Decalogul tâlcuit de Sfântul Grigorie Palama
Interpretarea Decalogului

VIETILE SFINTILOR ROMANI

Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, 

"Sfinti daco-romani si romani", Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1994, pag. 175- 180.

Sfanta Scriptura ne arata ca "Minunat este Dumnezeu intru sfintii Lui" (Psalm 67, 36). Aceasta inseamna in primul rand ca Dumnezeu - Unicul izvor al sfinteniei - impartaseste sfintenia Sa oamenilor pe masura ce oamenii il cauta pe Dumnezeu. 

De aceea, Sfantul Apostol Pavel indeamna zicand: "Cautati pacea cu toti si sfintenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul" (Evrei 12,14). Biserica lui Hristos Cel rastignit si inviat, intemeiata de El prin pogorarea Sfantului Duh in ziua Cincizecimii, este deodata experienta cautarii sfinteniei si a primirii sfinteniei de catre oameni. Cu alte cuvinte, comuniunea sfintilor din toate veacurile si din toate locurile este comuniunea Imparatiei lui Dumnezeu (Romani 14,17). Sfintii sunt prietenii cei mai intimi ai lui Dumnezeu si cei mai buni dintre oameni. Sfantul este purtatorul dragostei lui Hristos pentru lume si salasul locuirii Sfantului Duh, Care cu suspine negraite doreste ca orice om sa creasca duhovniceste spre asemanarea cu Dumnezeu (Romani 8,27-30). 

Biserica cinsteste pe sfinti intrucat simte prezenta lui Hristos si lucrarea Sfantului Duh in ei. Cinstirea sfintilor nu este, asadar, o stirbire a cinstirii lui Dumnezeu ci, dimpotriva, este o preamarire a iubirii Sale pentru oameni si ai lucrarii Lui de inaltare a omului spre frumusetea si viata vesnica a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu este minunat intr-o singuratate si intr-o izolare vesnica, ci este minunat intru sfintii care se bucura de iubirea lui Dumnezeu si de slava Sa. De aceea, Biserica dreptmaritoare cunoaste si cinsteste bucuria sfintilor. Intrucat omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu Cel vesnic sfant, sfintenia este viata adevarata a omului, sau implinirea umanului. Astfel, Evanghelia indeamna: "Fiti desavarsiti precum Tatal vostru Cel din ceruri desavarsit este" (Matei 5,48). Dumnezeu lucreaza minunat de-a lungul intregii istorii a omenirii si cheama la sfintenie toate neamurile si toate categoriile de oameni, de toate starile, de toate varstele: "El voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la constinta adevarului sa vina" (I Timotei 2,4). Aflaţi mai multe »

Cuvant ortodox - Anul II, Nr. 38 (94), 16 -22 iunie, 2014

Chemarea primilor ucenici

Alegerea acestei pericope la începutul timpului de după Rusalii poate părea surprinzătoare, pentru că este vorba despre o Evanghelie cu caracter „istoric”, care se înscrie în istoria mântuirii şi ne‑am aştepta să o găsim mai degrabă între teofanii şi la începutul ciclului pascal. La prima citire, pare uşor de înţeles. Şi totuşi, aceasta nu e decât o aparenţă, căci s‑ar părea că există o contradicţie între Sf. Matei şi Sf. Ioan, care relatează o primă întâlnire a lui Hristos cu Andrei şi cu Petru, pe malul Iordanului, în comunitatea din jurul Sf. Ioan Botezătorul.

Înainte de a aborda această dificultate, trebuie să resituăm evenimentul în contextul său.  Suntem la începutul vieţii publice a Domnului, care tocmai a petrecut 30 de ani la Nazaret, pregătindu‑Se pentru misiunea Sa – ca om – în tăcere şi discreţie. Primul său act public a fost de a merge în Iudeea, pentru a Se boteza de către Ioan în Iordan şi pentru a se arăta ca Mesia – Hristos. Apoi îl biruie pe Satan, ca om, în timpul ispitirii sale în pustiu. Se întoarce apoi în Galileea1, dar părăseşte Nazaretul, pentru că aici nu este primit ca proroc (Lc 4, 16‑30), şi pleacă să se instaleze definitiv la Capernaum2, pe malul Mării Galileii (Mt 4, 13‑16). În acest moment începe să predice. Aflaţi mai multe »

PREDICĂ LA DUMINICA A II-A DUPĂ RUSALII

Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula

Iubiţi credincioşi, iată-ne ajunşi în a II-a Duminică după Rusalii, după Pogorârea Sfântului Duh, şi îngăduiţi-mi să vă pun înaintea ochilor inimii şi ai sufletului Evanghelia zilei, cuprinsă în Evanghelia de la Matei 4, 18-23:

 «În vremea aceea, pe când umbla Iisus pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari.

Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El.

De acolo, mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele şi i‑a chemat. Iar ei îndată, lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după El.

Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor.»

Rugăciuni pe malul lacului

Cine este Cel Care Se uită la mine printre toate stelele din cer și toate creaturile de pe pământ?

Acoperiți-vă ochii, voi stele și creaturi; nu vă uitați la goliciunea mea. Aceasta mă chinuie destul prin proprii mei ochi.

Ce este oare acolo de văzut? Un pom al vieții care a fost împuținat la mărimea unui spin pe cale, care se înțeapă atât pe sine, cât și pe alții. Ce altceva în afara unei flăcări cerești cufundate în noroi, o flacără care nici nu luminează și nici nu se stinge?

Plugari, nu plugăritul vostru este lucrul cel de seamă, ci Domnul Care veghează.

Cântăreți, nu cântatul vostru este cel care contează, ci Domnul Care ascultă.

Psalmul 5

1. Graiurile mele ascultă-le, Doamne! Înţelege strigarea mea!

2. Ia aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine, mă voi ruga, Doamne!

3. Dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea.

4. Că Tu eşti Dumnezeu, Care nu voieşti fărădelegea, nici nu va locui lângă Tine cel ce vicleneşte.

5. Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toţi cei ce lucrează fără de lege.

6. Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul.

7. Iar eu, întru mulţimea milei Tale, voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre sfânt locaşul Tău, întru frica Ta.

8. Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta din pricina duşmanilor mei! Îndreptează înaintea mea calea Ta.

9. Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deşartă; groapă deschisă grumazul lor, cu limbile lor viclenesc.

10. Judecă-i pe ei, Dumnezeule; să cadă din sfaturile lor; după mulţimea nelegiuirilor lor, alungă-i pe ei, că Te-au amărât, Doamne,

11. şi să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor bucura şi le vei fi lor sălaş şi se vor lăuda cu Tine toţi cei ce iubesc numele Tău.

12. Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne, căci cu arma bunei voiri ne-ai încununat pe noi.

Închinarea în Duh şi Adevăr

“Închinătorii cei adevăraţi se vor închina Tatălui în Duh şi Adevăr: că Tatăl acest fel caută să fie cei ce se închină Lui” (Ioan 4, 23). Iubiţi fraţi! Am auzit acum în Evanghelie că adevăraţii slujitori ai Dumnezeului Celui adevărat se închină Lui în Duh şi Adevăr; că Dumnezeu caută, adică doreşte să aibă asemenea închinători. Dacă Dumnezeu doreşte să aibă asemenea închinători, înseamnă, bineînţeles, că El primeşte numai asemenea închinători şi slujitori, că numai asemenea închinători şi slujitori îi plac. Învăţătura aceasta ne-a vestit-o însuşi Fiul lui Dumnezeu. Să credem învăţăturii lui Hristos! Să primim cu toată dragostea atotsfânta învăţătură a lui Hristos! Iar pentru a urma Lui în amănunţime, să cercetăm ce înseamnă a te închina lui Dumnezeu Tatăl cu Duhul şi cu Adevărul.

Adeseori în rugă

Adeseori în rugă
când eu smerit plângeam
nu Te vedeam Iisuse
dar Te simţeam.

Adeseori când singur
eu suspinam zdrobit
nu Te-am văzut cu mine
dar Te-am simţit.

Prin focul jertfei însă
când Doamne m-ai trecut
nu Te-am simţit eu numai,
ci Te-am văzut!

Iar azi când împreună
cu Tine merg în sus
ce limpede, ce-aievea
te văd, Iisus!

de Traian Dorz

Despre aprofundarea şi citirea Sfintei Scripturi. (66) - Talcuiri la Epistola a doua catre Timotei, Tit, Filimon

clik pe imagine