Ajunşi
la acest loc al depănării cuvântului, e bine să mai lămurim câteva lucruri,
dintre care cel dintâi e îndreptarea părerii greşite pe care o au unii creştini
despre "mântuirea în dar", pe care a câştigat-o Iisus Hristos pentru
noi. Din aceste cuvinte nu urmează că noi trebuie doar să "credem" că
suntem mântuiţi şi cu asta am făcut totul ce-ar atârna de noi. Iată cum a
înţeles Sf. Pavel pe Domnul şi cum i-a urmat cărarea, după cuvintele Sf. Maxim:
"Pavel aşa se lupta împotriva dracilor, care lucrează în trup plăcerile,
alungându-i prin neputinţa trupului. El, Pavel, ne arată cu faptele şi chipul
biruinţei împotriva vicleanului, care luptă să aducă pe credincioşi la uşă,
stăruind împotriva lor (a Apostolilor) pe oamenii mai nebăgători de seamă, ca,
ispitiţi prin ei, să-i facă să calce porunca iubirii.
Dar Sf. Pavel zice:
"Ocărâţi fiind binecuvântăm; prigoniţi, noi răbdăm; huliţi, noi mângâiem;
ca o lepădătură ne-am făcut, gunoiul tuturora până astăzi" (1 Corinteni 4,
12-13). Dracii au pus la cale hulirea şi prigonirea lui, ca să-l mişte la ura
celui ce-l ocărăşte, îl urăşte şi-l prigoneşte. El avea ca scop să-l facă să
calce porunca iubirii. Iar Apostolul, cunoscând gândurile lor, binecuvânta pe
cei ce-l ocărau, răbda pe cei ce-l prigoneau şi mângâia pe cei ce-l huleau, ca
să depărteze dincolo pe dracii care lucrau aceasta, şi să se unească cu bunul
Dumnezeu. Deci, pe potrivnicii care lucrau aceasta, îi zădărnicea prin acest
chip al luptei, biruind pururea răul prin bine, după asemănarea Mântuitorului.
Aşa a slobozit Pavel mulţime de lume de sub puterea viclenilor şi a unit-o cu
Dumnezeu, el şi ceilalţi Apostoli, biruind prin înfrângerile lor pe cei ce
nădăjduiau să-i învingă. Dacă şi tu, frate, vei urmări acest scop, vei putea să
iubeşti pe cei ce te urăsc, iar de nu, e cu neputinţă." [1] Darul
mântuirii se dobândeşte chiar ca dar, cu mare luptă.
Pilda Mântuitorului, i-a prilejuit Sf.
Pavel multe şi adânci meditaţii. Iată de data aceasta un om păcătos, întru
totul asemenea nouă, năzuind spre ţintă, fără să se fi povestit, "credinţa
am păzit ... de-acum aştept cununa" - unirea desăvârşită cu Hristos. Deci
nu mai avem motiv să spunem, scuzându-ne lenea, că Iisus a fost Dumnezeu, şi
aşa a biruit puterile potrivnice şi îndărătnicia firii.
Parintele Arsenie Boca Capitolul , din "Cele mai bune vremi de mântuire"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!