Naşterea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

(Lc. 1, 57-80) 

Sfânta Evanghelie: 

57 Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu.
 58 Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă de ea şi se bucurau
împreună cu ea.
 59 Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul şi-l numeau Zaharia,
după numele tatălui său.
 60 Şi răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan.
 61 Şi au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta.
 62 Şi au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit.
 63 Şi cerând o tăbliţă, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Şi toţi s-au mirat.
 64 Şi îndată i s-a deschis gura şi limba şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.
 65 Şi frica i-a cuprins pe toţi care locuiau împrejurul lor; şi în tot ţinutul muntos al
Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte.
 66 Şi toţi care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi, oare, acest copil? Căci
mâna Domnului era cu el.
 67 Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a proorocit, zicând:
 68 Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut
răscumpărare poporului Său;
 69 Şi ne-a ridicat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul Său,
 70 Precum a grăit prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac;
 71 Mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi.
 72 Şi să facă milă cu părinţii noştri, ca ei să-şi aducă aminte de legământul Său cel
sfânt;
 73 De jurământul cu care S-a jurat către Avraam, părintele nostru,
 74 Ca, fiind izbăviţi din mâna vrăjmaşilor, să ne dea nouă fără frică,
 75 Să-I slujim în sfinţenie şi în dreptate, înaintea feţei Sale, în toate zilele vieţii
noastre.
 76 Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea
feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui, Citeşte în continuare »