duminică, 29 mai 2016
sâmbătă, 28 mai 2016
Evanghelia despre dătătorul de apă vie şi femeia samarineancă
“În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu?” (Psalm 41:1-2)
Acesta nu este strigătul omului sărac şi simplu, care nu are nici o cale ca să-şi curăţească sufletul cu înţelepciunea omenească, cunoaşterea şi îndemânările lumeşti, filozofia şi arta lumii: cunoaşterea firelor frumoase din care se ţes vieţile şi firea oamenilor. Nu este aşa; ci este strigătul trist şi curat al împăratului, bogat în bogăţii pământeşti, isteţ la minte, nobil în mişcările inimii şi puternic în tăria şi lucrările voii sale. Curăţind sufletul cu toate astea, pe care le râvneşte sufletul care nu este liber în această lume, Împăratul David a simţit îndată că setea sa duhovnicească nu era doar de nepotolit, ci sporise la asemenea măsură, că toată această lume materialnică nu era în stare cu nici un chip să pună stăpânire pe el. Atunci El S-a simţit în această lume, în pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă (Psalm 62:3), şi a strigat către Dumnezeu ca spre singurul Izvor de băutură nemuritoare, după care tânjeşte sufletul care are judecată şi s-a trezit. “Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu?”
PREDICĂ LA DUMINICA A V-A DUPĂ PAŞTI (A SAMARINENCEI)
Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula
Hristos a Înviat, iubiţi credincioşi!
Iată-ne ajunşi în Duminica a V-a după Paşti, zi-să şi a „samarinencei”, în care Sfinţii Părinţi au rân-duit să citim la Liturghie Evanghelia de la Ioan 4, 5-42. În ciuda lungimii sale, să luăm aminte:
„În vremea aceea, Iisus a venit la o cetate a Sa-mariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său; şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, s-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas.
Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: «Dă-Mi să beau!», căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde.
Femeia samarineancă I-a zis: «Cum, Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii.»
Convorbirea cu samarineanca - tact, isteţime şi bucuria descoperirii lui Dumnezeu
Cele patruzeci de zile de prăznuire a Învierii Domnului se apropie de sfârşit. Prezentarea chipurilor de manifestare a bucuriei, însă, continuă. Duminica aceasta, în cadrul Sfintei Liturghii, Biserica a rânduit citirea pericopei care relatează convorbirea Mântuitorului cu o femeie samarineancă (Ioan 4, 5-42), fapt pentru care ziua se şi numeşte „a Samarinencei“.
Pe lângă bucuria prin care se aseamănă cu „eroii“ ultimelor trei duminici, samarineanca dă prilejul unei analogii cu aceştia: graba. Dar nu o grabă precipitată, o grabă care să „strice treaba“, cum se spune în popor, ci o grabă în sensul de neîntârziere, de nerăbdare, de dorinţă de împlinire a unui lucru visat. Toma era nerăbdător să pună degetul său în palma Mântuitorului şi mâna lui în coasta Celui înviat pentru a se convinge de realitatea marii minuni. Mironosiţele femei au alergat la apostoli ca să le vestească faptul că Învăţătorul a biruit moartea, precum a zis. Slăbănogul de duminica trecută s-a grăbit spre templu pentru a mulţumi lui Dumnezeu pentru binefacerea primită prin Iisus Hristos. Femeia din Sihar, pomenită în Biserică în a cincea duminică după Paşti, a fugit în satul său, să spună tuturor că a întâlnit pe cineva care are o putere foarte mare, un Om care poate fi Hristosul (versetul 29). Aflaţi mai multe »
Sfânta Muceniţă Fotini, cea izvorâtoare de „apă vie“
Sfânta Muceniţă Fotini este femeia samarineancă, cea care i-a dat Mântuitorului apă la fântâna lui Iacov. Sf. Ap. Ioan redă portretul acestei femei în dialogul cu Iisus. Părintele Ilie Melniciuc ne spune despre acest episod, relatat în capitolul 4 al Evangheliei după Ioan, că reprezintă „întâlnirea revelatoare a două contrarii: Cel care ştie (Hristos-Omul) şi cea care caută (femeia samarineancă)“. Dialogul lui Iisus cu femeia samarineancă va scoate în evidenţă, „pe de o parte, iniţiativa răbdătoare a lui Dumnezeu, gata să stimuleze şi să depăşească aşteptările umane, iar pe de altă parte incapacitatea omului de a înţelege şi pătrundere revelaţia“, explică pr. Melniciuc. Aflaţi mai multe »
duminică, 22 mai 2016
Duminica Slăbănogului
[Fapte 9, 32-42; In. 5,1-15]. „De acum te-ai făcut sănătos; să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ţie ceva mai rău.” Păcatul nu vătăma doar trupul, ci şi sufletul. Uneori, lucrul e cât se poate de vădit; alteori, nu atât de vădit, dar adevărul rămâne adevăr, că şi bolile trupului sunt toate si întotdeauna urmare a păcatelor si pentru păcate. Păcatul se săvârşeşte în suflet si îl face bolnav de-a dreptul; însă dacă trupul îşi trage viaţa de la suflet, fireşte că un suflet bolnav nu poate oferi trupului o viaţă sănătoasă.
vineri, 20 mai 2016
Cuvant de invatatura la sfintii si intocmai cu apostolii imparati Constandin si Elena
„Tot cel ce sa smereste, sa va inalta!”
(Luca 14, 11)
Nu iaste cu putinta sa ajunga nestine la linistia mantuirii, de nu va trece intai prin usa rabdarii.
Nu iaste cu putinta sa se sue in cereasca cetate a fericirii, de nu va intra prin calea smereniei.
Nu iaste cu putinta sa se inalte in ceata sfintilor, de nu sa va smeri cu duhul aici, jos, in orasul celor pamantesti.
Nu iaste cu putinta sa imparateasca impreuna cu Hristos la ceriu, de nu va urma aici urmele lui Hristos cu crucea.
Nu iaste cu putinta a ramanea cuiva nume vestit in lume, cu fapte rele si necuvioase.
Din Patericul Egiptean - Despre Ascultare
Se spunea despre avva Silvan, că avea un ucenic pe nume Marcu, şi care era foarte ascultător şi scria frumos. Bătrânul îl iubea pentru ascultarea lui, mai avea încă unsprezece ucenici, care se supărau că îl iubea mai mult decât pe ei. Bătrânii au auzit, mâhnindu-se. Într-o zi au venit la el şi l-au chemat. Atunci el i-a luat, a ieşit, bătând la fiecare chilie:
– Frate cutare, haide, că am nevoie de tine.
Nici unul dintre ei nu i-a urmat îndată. Ajungând la chilia lui Marcu, bătu zicând:
– Marcu.
Când auzi vocea bătrânului, ţâşni îndată afară. Bătrânul îl trimise cu o însărcinare, zicându-le bătrânilor:
Ascultarea în Biserică
- istorioară -
La o biserică slujeau doi preoţi, cu multă râvnă. În fiecare duminică se predica bine Cuvântul lui Dumnezeu. Unul dintre preoţi, voind în predica lui să facă legătură cu predica celuilalt preot din duminica trecută, îl întrebă pe crâsnic (paracliser) despre ce a vorbit părintele în duminica trecută.
„Să mă iertaţi, – răspunse crâsnicul – dar eu eram atunci încurcat cu cădelniţa, căci se stinseseră cărbunii din ea şi nu-mi aduc aminte… Voi întreba însă pe cantor.”
Rugăciunea de vineri
Doamne Iisuse Hristoase, dulcele Mântuitor al sufletului meu, mărturisesc înaintea Ta întru această zi a răstignirii Tale, întru care ai pătimit și ai luat moarte pentru păcatele noastre pe cruce, că eu sunt cel ce te-am răstignit prin păcatele mele cele multe și prin fărădelegile mele cele rele. Pentru aceea mă rog bunătății Tale celei nespuse, să mă faci și pe mine părtaș sfintelor Tale Patimi, cinstitelor rane și morții Tale celei de viață făcătoare, pentru ca să mă învrednicesc prin darul Tău să rabd și eu asemenea pentru dragostea Ta, precum Tu, cel milostiv, le-ai răbdat pentru mântuirea mea, întărindu-mă întru aceata pururea cu aceeași putere și răbdare ce ai avut, când Te-au răstignit nemulțumitorii iudei. Întărește-mă drept aceea, Doamne, să ridic cu bucurie de astăzi înainte crucea Ta cu mare pocăință.duminică, 15 mai 2016
sâmbătă, 14 mai 2016
Invitaţie
Cu binecuvântarea PS Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, duminică 15 mai 2016, începând cu orele 15:00, va avea loc la biserica ortodoxă cu hramul “ Adormirea Maicii Domnului” din Simeria-Biscaria, o dupăamiază duhovnicească, prilejuită de comemorarea fratelui ostaș veteran Cornel Rusu (de la Simeria), de la a cărui mutare la cele veșnice se împlinesc anul acesta 21 ani.
Parastasul de pomenire dorim să aibă loc (dacă nu plouă) imediat după Sfânta Liturghie, în cimitirul orășenesc, de pe strada Cucului din Simeria, lângă crucea ce ocroteşte somnul de sub glie a fr. Cornel şi a soţiei sale, sora Maria.
Sunt aşteptaţi să participe la acest eveniment părinți, frați și surori de pretutindeni.
O mărturie ce merită consemnată
Scurtă pravilă de rugăciune dată de Sf. Serafim de Sarov
Părintele Serafim povăţuia pe toţi pravoslavnicii creştini, dar mai ales pe cei ce trăiau în viaţa călugărească, să se roage neîncetat. Următoarea rânduială, extrasă de el din predaniile Sfinţilor Părinţi, priveşte şi pe călugări, dar mai ales pe mireni, călugării presupunându-se că o depăşesc pe aceasta…
„Sculându-se din somn, orice creştin să se îngrădească de îndată cu semnul Sfintei Cruci şi stând în genunchi în faţa icoanelor, să zică această mântuitoare rugăciune, pe care însuşi Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a dat-o Sfinţilor Săi ucenici: Tatăl nostru…, de trei ori până la sfârşit şi în cinstea Maicii Domnului să zică „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te! Ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu Tine, Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui Tău, căci ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre”(tot de trei ori). Apoi Simbolul Credinţei – „Cred întru Unul Dumnezeu…„ (o dată). Aflaţi mai multe »
PREDICĂ LA DUMINICA A III-A DUPĂ PAŞTI (A MIRONOSIŢELOR)
Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula
Iubiţilor, Hristos a Înviat!
Ne aflăm în Duminica a III-a după Paşti, zisă şi a Mironosiţelor, şi veţi vedea, recitind împreună Evan-ghelia de la Marcu 15, 43-47 şi 16, 1-8, că este bine spusă Duminica Mironosiţelor. Iată ce spune textul Evangheliei:
„În vremea aceea, a venit Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el Împărăţia lui Dumne-zeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că a murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit demult. Şi, aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul mort.
Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului.
Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosif, priveau unde L-au pus.
Duminica Mironositelor
Abonați-vă la:
Postări (Atom)