Creştinismul neajutorat şi neputincios este o concepţie eretică deoarece nesocoteşte îndemnul Domnului (Matei 10,16: „fiţi dar înţelept ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii”) şi trece peste textele Sfîntului Pavel (Ef 5,17: „Drept aceea, nu fiţi fără de minte", 2Tim 4,5: „tu fii treaz în toate…”, Tit 1,8: „să fie… treaz la minte” și mai îndeosebi 1Cor 14,20: „Fraților nu fiți copii la minte; ci la răutate fiţi copii, iar la minte fiţi oameni mari”).
Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Cristos să fim proşti. Ne cheamă - fim buni, blînzi, cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tîmpiţi. (Numai despre păcatele noastre spune la Pateric „să le tîmpim”). Cum de-ar fi putut roslăvi prostia Cel care ne dă sfatul de-a fi mereu treji ca să nu ne lăsăm surprinşi de satana?
Şi-apoi, tot la 1Cor (14,33) stă,scris că „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorînduielii”. Iar rînduiala se opune mai presus de orice neîndemînării zăpăcite, slăbiciunii nehotârîte, neînţelegerii obtuze. Domnul iubeşte nevinovăţia, nu imbecilitatea. Iubesc naivitatea, zice şi Léon Daudet, dar nu la bărboşi. Bărboşii se cade să fie înţelepţi. Să ştim, şi ei şi noi, că mai mult rău iese adeseori de pe urma prostiei decît a răutăţii. Nu, slujitorilor diavolului, adică şmecherilor, prea le-ar veni la îndemînă să fim proşti. Dumnezeu, printre altele, ne porunceşte să fim inteligenţi. (Pentru cine este înzestrat cu darul înţelegerii, prostia – măcar de la un anume punct încolo – e păcat: păcat de slăbiciune şi de lene, de nefolosire a talentului. Iar cînd au auzit glasul Domnului Dumnezeu... s-au ascuns).Nicolae Steinhardt, din ”Jurnalul fericirii”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!