3. Zis-a avva Antonie: „Părinţii cei de demult, când mergeau în pustie, întâi se vindecau pe ei înşişi, şi, făcându-se doctori aleşi, vindecau şi pe alţii. Iar noi, ieşind din lume, mai înainte de a ne vindeca pe noi înşine, îndată începem a vindeca pe alţii; şi, întorcându-se boala asupra noastră, se fac nouă cele de pe urmă mai amare decât cele dintâi (Lc. 11, 26), şi auzim de la Domnul: «Doctore, vindecă-te mai întâi pe tine însuţi» (Lc. 4, 23)“.
4. Acest avva Antonie, căutând la adâncul judecăţilor lui Dumnezeu, a cerut zicând: „Doamne, cum se face că unii mor de tineri, iar alţii prea îmbătrânesc? Şi pentru ce unii sunt săraci, iar alţii bogaţi? Şi cum cei nedrepţi sunt bogaţi, iar cei drepţi săraci?“ Şi a venit lui un glas zicând: „Antonie, ia aminte de tine, că acestea sunt judecăţi ale lui Dumnezeu şi nu-ţi este ţie de folos a le şti“.
5. A întrebat cineva pe avva Antonie, zicând: „Ce trebuie să păzesc eu ca să plac lui Dumnezeu?“ Şi răspunzând bătrânul, a zis lui: „Cele ce-ţi poruncesc ţie, păzeşte-le: Oriunde vei merge, pe Dumnezeu să-L ai înaintea ta totdeauna; orice vei face, să ai mărturie din Sfintele Scripturi; şi ori în ce loc vei şedea, să nu te mişti degrabă. Acestea trei păzeşte-le şi te vei mântui“.
6. Zis-a avva Antonie către avva Pimen: „Aceasta este lucrarea cea mare a omului: greşeala sa să o pună asupra sa înaintea lui Dumnezeu şi să aştepte ispita până la răsuflarea cea mai de pe urmă“10( Pimen 125.).
7. Tot acesta a zis: „Nimeni neispitit nu va putea să intre în împărăţia cerurilor11(Agraphon, Resch 90, TU 30, 2, p.130.). Căci s-a zis: «Ridică ispitele şi nimeni nu este care să se mântuiască »12“(Evagrie 5.).
8. A întrebat avva Pamvo pe avva Antonie: „Ce să fac?“. Zis-a lui bătrânul: „Să nu te încrezi în dreptatea ta13(Pimen 98 şi 141.), să nu-ţi pară rău pentru lucru trecut şi să-ţi înfrânezi limba şi pântecele“.
9. Zis-a avva Antonie: „Am văzut toate cursele vrăjmaşului întinse pe pământ şi suspinând am zis: «Oare cine poate să le treacă pe acestea?». Şi am auzit glas zicându-mi: «Smerenia!»“.
10. Zis-a iarăşi: „Sunt unii care şi-au topit trupurile lor în asceză şi, pentru că n-au avut dreaptă socotinţă14(Traduc peste tot διάκρισιν prin dreaptă socotinţă, pentru motivele pe care le expune Dan Ciachir în eseul „Socoteală şi socotinţă“ (revista Epifania, editată de Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul, Alba Iulia, anul III nr.5, septembrie–octombrie 1998): în rezumat, socoteală aduce prea mult astăzi cu „a-ţi face socoteala, socotelile“, iar discernământ (deşi folosit de Părintele Stăniloae) este un neologism pe filieră franceză.
De notat că şi părintele Nicolae Steihardt preferă dreapta socotinţă), departe de Dumnezeu s-au făcut“15(Antonie 39.).
Patericul sfinţilor bătrâni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!