Taina Întâmpinărilor

Alături de Mântuitorul Hristos, Personaj principal în toate lecturile Evangheliei, avem de-a face cu alte persoane, vrednice de pomenit pentru modul în care-L întâmpină pe Mesia, Iisus Mântuitorul. Întâi icoana Maicii Domnului și a Dreptului Iosif. Ei sunt cei dintâi care ne învață cum trebuie așteptat și însoțit Domnul. O feciorie veșnică și curată, curaj și încredere în alegerea pe care Dumnezeu ți-o propune. Înțelepciune și vindecare de îndoială prin credință vie – în cazul lui Iosif. Ei îl iau pe Prunc și urcă la Ierusalim, „ca să-L înfățișeze Domnului” (Luca 2, 22). Domnul dus dinaintea Domnului. Cu adevărat taină a smereniei ce ține lumea. Două persoane preiau aici funcția de primitori ai lui Hristos. Dreptul Simeon, care, văzându-L pe Domnul, ar fi trebuit să fie trist. Știa că, atunci când va vedea pe Prunc, viața lui pământească se va sfârși (Luca 2, 26). Un muribund fericit, plin de Duh Sfânt. Care pune în vers oftatul lumii în așteptarea Mântuitorului. Și Ana lui Fanuel. Văduvă curată, rugătoare și postitoare. Magnetizată parcă de Templu în așteptarea umplerii locașului de slava lui Mesia.

În planul doi, femeia Cananeeancă. Bucuroasă să mănânce cu câinii din fărămițele ce cad de la masa stăpânilor. Care înțelege că Hristos o ispitește pentru că o iubește.  O iubește pentru că seamănă cu Mama Sa, în iubirea pentru fiică. O iubește pentru că semănă cu Iosif, în înțelepciunea curajului smerit. Cu Simeon, în tăria așteptării. Cu Ana,  în desprinderea de lume. Câți oameni, atâtea moduri de a-L întâmpina pe Domnul.

Suntem chemați mereu să-L reașteptăm, nu ca pe un plecat din mijlocul nostru, ci ca pe Acela pe care, deseori, îl pierdem. Taina Întâmpinării este taina inteligenței plinirii așteptării Celui Care ne este Biserică, din al Cărui Trup și Sânge ne dobândim Viața. A-L Întâmpina înseamnă a-L trăi!

Pr. Constantin Necula
Duminici de fiecare zi
Editura Agnos
Sibiu, 2016