"Preotul e tot om, dintre oameni. Vă mai mângâie, vă mai mustră, însă voi nu trebuie să vă supărați.Primiți, deci, pe preoți!
Căutați-i nu numai când vă merge rău în casă! Dacă vreți să nu aveți păcate multe și să nu ziceți mult, cât mai des să vă spovediți."
(Pr. Ioanichie Bălan)
)

Postare prezentată

Biserica noastră în haină de sărbătoare

sâmbătă, 14 ianuarie 2017

„Ridică-te și mergi…” (Luca 17, 12-19)

Ne-am despărțit, în Duminica trecută, de cuvântul Mântâitorului, cu un îndemn al Său: „Pocăiți-vă, pentru că Împărăția Cerurilor s-a apropiat” (Matei 4, 17).  Iar Duminica aceasta, a vindecării celor zece leproși, ne dovedește în ce mod pocăința te apropie de Împărat, deci de Împărăție! Zece suflete ignorate, ținute departe de oameni, fără drept de a sluji oamenilor sau lui Dumnezeu. Zece oameni care-și pierdeau chipul, zece suflete ce păreau că-și pierd nemurirea, căci greu este să nu te revolți pe Dumnezeu pentru suferințele dureroase ale unei boli „interminabile”. Zece oameni ca zece muribunzi. Și atunci, ca și acum, indezirabili. Nu dădeau bine în statistica satului, nu meritau să fie prezentați Învățătorului, de departe una dintre cele mai alese prezențe care a trecut vreodată prin zonă. Atunci se prezintă ei. Înțelept și conștiincios, ca unii care știau că Hristos e ultima lor șansă de a fi văzuți de Dumnezeu. Și sunt  primiți în minunea milei lui Dumnezeu.

Mântuitorul ține de Lege. Fără niciun cuvânt de încurajare, îi trimite către Templu, să se arate preoților pentru a primi dreptul de a se reintegra în viața satului lor. Îi socotește deja vindecați. Doar unul dintre ei, samarinean fiind, deci nevând dreptul de a se prezenta la Templu, se întoarce către Cel Care Este Templul. Suferința îi făcuse frați. Vindecarea și posibilitatea reintegrării în social îi deosebea de-acum. Plecaseră credincioși și deveniseră religioși, în drum spre locaș pierduseră realitatea prezenței personale a lui Dumnezeu. Vindecați de lepra trupească, răniți de lepra nerecunoștinței. Unul revine. Lui Mântuitorul îi explică vindecarea: „Credința ta te-a mântuit!ˮ (Luca 17, 19). Și-i deschide Împărăția: Ridică-te și mergi!
Neatenți astăzi, pentru confirmarea vindecărilor noastre aglomerăm spitalele, farmaciile, laboratoarele de analize și cabinetele psihologilor. Ba, cuprinși de disperări mediocre, căutăm vindecări la magi și vrăjitoare, la babe ghicitoare în bobi și la guru dezmierdați la orientalisme contrafăcute. Atenție! Nu religiozitatea vindecă, fie ea și legată de idolatrizarea medicamentelor, ci credința, capacitatea de a împărți bucuria vindecării cu Hristos Iisus și numai cu El. Să nu ne pierdem în drum spre temple, uitând pe Domnul în praful drumului, acolo de unde El ne ridică. Direcția credinței adevărate este Împărăția Cerurilor. Calea, pocăința. Altfel totul e ritual de purificare și hârțogărie funcționărească. Adică nu e Dumnezeu!
Pr. Constantin Necula
Duminici de fiecare zi
Editura Agnos
Sibiu, 2016

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!