Întrebat odată despre Maica Domnului, Cuviosul Paisie răspunde: „Ce să vă spun? Mă puneți într-o situație foarte grea. Ca să vorbească cineva despre Maica Domnului, trebuie să trăiască neîncetat harul părtășiei cu ea” (Despre Rugăciune, vol. VI, Ed. Evanghelismos, 2013, p.79). Ortodoxia mărturisește totdeauna că a venera pe Maica Domnului, ca Născătoare de Dumnezeu, ține de un mod de viață, dăruit de Hristos Domnul. O filiație și o rodire de har. Celor care cer argumente pentru acest mod de iubire între sufletul tău și Maica Celui Care mântuiește sufletul tău nu argumentele le lipsesc, ci Harul și un mod de viață și cordialitate cu darul Vieții. Îndrăznesc să spun că se mulțumesc să simuleze viața, refuzând pe Maica Vieții.
Zilele ce au trecut conștiința mărturisirii Maicii Domnului ca Maică a Bucuriei s-a propus reactualizării conștiinței noastre creștine. Cât din ce lucrăm și trăim în viața de zi cu zi bucură pe Mântuitorul Hristos și pe Maica Sa?
Cât din darurile ei de pace și smerenie, mai ales adâncă smerenie, le transferăm către cei dragi, către cei care ne alcătuiesc și ne țin vii viețile de fiecare zi? În ce chip viața noastră ține în ea și încercarea de a cunoaște și preamări pe Dumnezeu? Valul de vacanțe și concedii ne-au elucidat. Există în noi un soi de uitare de circumstanță a lucrurilor cu adevărat fundamentale binelui și fericirii noastre. Moartea câte unui prieten, nașterea vreunui prunc sau câte o dramă personală ne mai repun în direcția căutării, aflării și bucurării de darurile cele mari ale Bisericii. O Biserică greu de cuprins sau umilit prin sondaje, în care ratingul nu este dat de chestionarele completate la margine de drum, în grabă ori neatenție urbană. O Biserică a liniștii născute din faptul că ea stă în brațele Maicii Domnului. Vie și smerită, însoțind viața și moartea, luminând veșnicia.
De aceea, atunci când te vrei al Bisericii, deci cuprins de căldura Maicii Domnului, trebuie să împlinești cel puțin exercițiul de a te strădui ca mintea ta să fie în Cer, cât mai mult cu putință, la Hristos Domnul, la Maica Domnului, la Îngeri și Sfinți. Altfel, totul e vânare de vânt, sindicalizare a Evangheliei, asociere de palavragii. Nimic din toate acestea nu sunt Biserica, a cărei icoană este Maica Domnului. Cea care mereu cere să-i fie ei după voia lui Dumnezeu, Cel ce și-a ales-o Mireasă.
Să fim, dar, prietenii Mirelui și bucuroșii cavaleri de onoare ai Miresei!
Pr. Constantin Necula
Duminici de fiecare zi
Editura Agnos
Sibiu, 2016
Duminici de fiecare zi
Editura Agnos
Sibiu, 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!