Viitorul este limpede scris în Cuvântul lui Dumnezeu şi fiecare, pentru ca să-şi cunoască sfârşitul său, n are nevoie să întrebe decât Cuvântul Sfânt care spune:
Necaz şi strâmtorare va veni (sigur şi curând) peste orice suflet care face răul… dar slavă, cinste şi pace va veni peste oricine face binele – şi nu se are în vedere faţa nimănui (Rom 2, 9-11)!
Ce descoperire mai clară vreţi decât asta?
Dacă numai ar crede cineva binele, dar nu l-ar împlini cu fapta Sa, – la ce i-ar mai folosi oare?
Dacă numai aş crede eu că drumul acesta mă duce acasă, dar n-aş osteni să merg cu picioarele mele pe el, aş mai ajunge eu oare vreodată acasă?
Dacă numai aş crede că pământul acesta poate aduce un rod bogat, dar n-aş munci cu mâinile mele pentru acest rod, aş mai ajunge eu oare să culeg ceva?
De ce oare nu se poate înţelege odată ce zadarnică este nădejdea care se pune pe mântuirea de la începutul credinţei – şi nu se osteneşte a o dobândi ca sfârşit al credinţei?
Prin roadele unei vieţi de sfinţenie!…
Să nu ne înşelăm singuri – şi cu atât mai mult să nu ne lăsăm înşelaţi de acei promiţători ai unei mântuiri de la începutul credinţei.
Mântuirea se primeşte la sfârşitul credinţei – iar nu la începutul ei.
Căci mântuirea adevărată nu este un cadou, ci este un rod.
Nu este un lucru aflat – ci un premiu dobândit.
Nu este o cunună dată la pornire – ci una primită la ajungere.
Doamne Duhule Sfinte, luminează-ne deplin pe toţi cu privire la acest adevăr, ca să nu ne înşele nimeni.
Amin.
,Alergarea Stăruitoare / Traian Dorz.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!