meu, tu luminează întunericul meu!”(Ps. 17, 30).
Cea mai veche şcoală a omenirii
este rugăciunea. Când încă nu erau dascăli şi abecedare, oamenii îşi munceau
mintea şi îşi mângâiau inima prin rugăciuni: învăţau
rugăciuni, cântau rugăciuni - se bucurau şi se luminau prin
rugăciuni. Şcoala rugăciunii, mai întâi, a îmblânzit firea, a
deşteptat mintea şi a întărit virtutea omului.
De când există omul, religia şi mai ales Biserica, rugăciunea împlineşte un foarte însemnat rost curăţitor şi sfinţitor, luminător şi îndreptător. După cuprinsul lor, Biserica ne învaţă trei feluri de rugăciuni, întemeiate pe cele trei virtuţi religioase ale Evangheliei:
- rugăciuni de laudă, întemeiate pe credinţă;
- rugăciuni de cerere, întemeiate pe nădejde; şi
- rugăciuni de mulţumire, întemeiate pe iubire – toate având un rost şi un folos luminător şi mântuitor.
Sfinţii Bisericii au cuprins şi
propagă în (prin) rugăciuni toate învăţăturile religiei
creştine, toate dogmele, poruncile şi virtuţile, prin care se luminează şi
se desăvârşeşte sufletul creştinului. În rugăciuni avem cuprinse, lămurite şi
cântate învăţăturile despre Dumnezeu Tatăl,
Fiul şi Duhul Sfânt (toate rugăciunile
încep cu invocarea lui Dumnezeu; vezi îndeosebi rugăciunile Liturghierului şi
ale Molitfelnicului), despre lume şi om, despre păcat şi osândă, despre Biserică şi mântuire, despre trup şi
suflet, moarte şi viaţă, durere şi fericire. Rugăciunea trece prin faţa ochilor
minţii gândurile pe care trebuie să le cugetăm, adevărurile pe care să le trăim
şi păcatele de care să ne ferim. Rugăciunea ţine mereu conştiinţa trează şi
religia vie. Rugăciunea - vorbirea smerită cu Dumnezeu - e „sângele Bisericii”.
„Precum este mai mare vederea decât toate
simţurile, aşa şi rugăciunea este mai mare decât toate faptele bune”.
Toţi avem trebuinţă de rugăciune, ca plantele
de apă şi holdele de soare. Trupul e mort fără de suflet şi sufletul fără de
rugăciune, spune Sf. Ioan Gură de Aur. Creştinul strigă către Dumnezeu, strigă
tare, ca şi orbul din Ierihon (Mc. 10, 48) - să nu ia altul binecuvântarea
de la El, înaintea lui.
va urma
preot Ilarion V. Felea - Spre Tabor, vol. III, Luminarea, edit. Crigarux, Piatra Neamţ, 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!