Mai intai, lasandu-te calauzit de Evanghelie, leapada vrajba, mania, osandirea si toate cate lucreaza de-a dreptul impotriva iubirii. Evanghelia porunceste sa ne rugam pentru vrajmasi, sa binecuvantam pe cei care ne blesteama, sa facem bine celor ce ne urasc, sa iertam aproapelui tot ce ar face impotriva noastra. Tu, cel ce voiesti a urma lui Hristos, straduieste-te sa plinesti cu fapta aceste porunci. Nu e defel de ajuns sa citim doar, cu placere, poruncile evanghelice si sa ne minunam de inalta duhovnicie pe care acestea o cuprind in sine. Din pacate, multi se multumesc cu atat. Atunci cand vei purcede la plinirea poruncilor Evangheliei, cu indaratnicie se vor impotrivi la aceasta stapanii inimii tale. Acesti stapani sunt starea ta trupeasca, in care te afli supus trupului si sangelui, si duhurile cazute, a caror tara supusa este starea trupeasca a omului.
 
Cugetarea trupeasca, dreptatea ei si dreptatea duhurilor cazute iti pretind sa nu te lepezi de cinstea in care te afli si de celelalte foloase pamantesti, iti pretind sa le aperi. Tu insa poarta cu barbatie razboiul cel nevazut, calauzit de Evanghelie, calauzit de Domnul Însusi. Jertfeste tot pentru plinirea poruncilor evanghelice. Fara aceasta jertfa nu vei putea fi plinitor al lor. Domnul a zis ucenicilor Sai: Daca cineva voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine (Mt. 16, 34). Atunci cand Domnul este cu tine, sa crezi in izbanda. Domnul nu poate sa nu fie biruitor. Cere biruinta de la Domnul, cere-o cu rugaciune si plans statornic, si va veni deodata lucrarea harului in inima ta: deodata vei simti prea desfatata incantare a iubirii de vrajmasi. [...]
 
Da cinstire aproapelui, fara sa iei seama la varsta, fara sa faci nici o deosebire intre barbat si femeie, fara sa te uiti la rangul lumesc si iubirea sfanta va incepe, treptat, sa se faca aratata in inima ta. Pricina acestei iubiri nu sunt carnea si sangele, nu inraurirea simturilor, ci Dumnezeu. Cei lipsiti de slava numelui de crestin nu sunt lipsiti de cealalta slava, pe care au primit-o atunci cand au fost ziditi: ei sunt chipul lui Dumnezeu. Daca chipul lui Dumnezeu va fi aruncat afara, in vapaia cea cumplita a iadului, si acolo sunt dator sa-i cinstesc. Ce treaba am eu cu vapaia, cu iadul! Chipul lui Dumnezeu a fost aruncat acolo potrivit judecatii lui Dumnezeu: treaba mea este sa pazesc cinstirea fata de chipul lui Dumnezeu, si prin aceasta sa ma pazesc pe mine insumi de iad. Da cinstire si orbului, si leprosului, si pruncului de tata, si raufacatorului, si paganului, cum se cuvine chipului lui Dumnezeu. Ce ai tu cu neputintele si neajunsurile lor! la seama la tine, ca sa nu sufere vreun neajuns iubirea ta. In crestin, sa dai cinstire lui Hristos, Care a spus spre povatuirea noastra si inca va mai spune atunci cand ni se va hotari soarta pentru vesnicie: Ceea ce ati facut unuia dintre acesti frati ai Mei prea mici, Mie Mi-ati facut (Mt. 25,40). Atunci cand ai de-a face cu aproapele, sa ai in minte acest cuvant evanghelic si te vei face prieten de taina al iubirii de aproapele.
 
Prietenul de taina al iubirii de aproapele intra prin ea in iubirea de Dumnezeu. Dar de socoti ca-L iubesti pe Dumnezeu, iar in inima ta traiesti un simtamant de neplacere fie si fata de un singur om, sa stii ca te afli intr-o vesnica amagire de sine. De zice cineva, graieste Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este. Aceasta porunca avem de la El, ca cine iubeste pe Dumnezeu sa iubeasca si pe fratele sau (1 In. 4,20-21). A arata iubire duhovniceasca fata de aproapele e semnul innoirii sufletului prin Sfantul Duh. Noi stim ca am trecut de la moarte la viata, graieste iarasi Cuvantatorul de Dumnezeu, fiindca iubim pe frati; cine nu iubeste pe fratele sau ramane in moarte (1 In. 3,14). Desavarsirea crestina sta in desavarsita iubire de aproapele. Desavarsita iubire de aproapele sta in iubirea de Dumnezeu, care nu cunoaste desavarsire, intru care nu e sfarsit sporirii.
 
Sfantul Ignatie Briancianinov