Dar ziua de 1 Decembrie 1918 înseamnă unitate şi solidaritate naţională, mai presus de toate şi prin toate şi peste toate, în pace ca şi în restrişte. În contra acestei solidarităţi şi unităţi s-a păcătuit mult, şi de multe ori în intervalul celor 25 de ani trecuţi. Ar fi un neadevăr să afirmăm contrariul.
România întregită era de la început o brazdă sfântă, în care să semănăm sămânţa, din ale cărei roade abia generaţiile viitoare să se înfrupte.
Mulţi însă au înţeles că este mai profitabil să trăiască de la ţară decât pentru ţară şi neam. Progresele pe care cei buni împreună le-au realizat sunt multe şi însemnate. Ele vor fi în continuă ascensiune, când, credincioşi idealului naţional, vom lua marea hotărâre a întoarcerii la Hristos! Fără o generală convertire la Hristos, iar nu numai de indivizi răzleţi, nu este cu putinţă să păstrăm şi să refacem sacra moştenire de la 1918 în toată integritatea şi autenticitatea ei.
Fie ca, trecând pragul unui nou sfert de veac de la Adunarea Naţională din 1 Decembrie 1918, să păşim pe calea convertirii la Hristos a întregului nostru neam românesc, pe calea biruinţei, pe care nicio putere din lume să nu ne-o poată răpi!
(Pr. Dumitru Stăniloae, „Valoarea zilei de 1 Decembrie 1918”, în: Biserica Ortodoxă Română și Marea Unire, Vol. I, Basilica, București, 2018, pp. 18-20)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!