Cel ce slăbeste frâul limbii dovedeste că e departe de virtute (Avva Isaia Pustnicul).
Cei ce vorbesc mult, nu numai că nu sunt neprihăniti, dar pricinuiesc si altora vătămare (Sf. Efrem Sirul).
Tăcerea la vreme este mama gândurilor întelepte (Sf. Diadoh al Foticeei).
A sti să taci e o virtute mai mare decât a sti să vorbesti (Sf. Ambrozie).
Înfrânarea limbii arată pe omul întelept (Avva Isaia Pustnicul).
Am văzut pe multi oameni căzând în păcat din pricina vorbelor lor, însă aproape pe nimeni din pricina tăcerii (Sf. Ambrozie).
Nimic nu pierde asa de mult virtutea ca vorbirea desartă (Cuviosul Ioan Carpatiul).
Spusele vorbăretilor sunt ca si încăltările vechi, tocite de stricăciune (Clement Alexandrinul).
Cuvântul fără rost încă poate despărti mintea de Dumnezeu (Avva Filimon).
Dacă cetatea sufletului nu are zidul tăcerii, ea rămâne descoperită săgetilor dusmanului (Sf. Grigorie cel Mare).
Tăcând, întelegi si, după ce ai înteles, grăieste. Căci, în tăcere naste mintea cuvântul (Sf. Antonie cel Mare).
Alege-ti tăcerea, pentru că ea te înfrânează de la multe rele (Sf. Isaac Sirul).
Un cuvânt rău si pe cei buni îi faci răi, iar un cuvânt bun si pe cei răi îi faci buni (Sf. Macarie cel Mare).
Norii acoperă soarele, iar multa vorbire întunecă sufletul care a început să se lumineze cu contemplarea în rugăciune (Sf. Isaac Sirul).
O grădină fără îngrăditură va fi călcată în picioare si pustiită si cel ce nu-si păzeste gura îsi va pierde roadele virtutii (Sf. Efrem Sirul).
Pentru ca să învătăm a vorbi bine si fără greseală, trebuie să ne învătăm mai întâi a tăcea (Avva Zosima).
Curgerea apei arată izvorul ei; iar felul cuvântului arată inima celui ce l-a grăit (Sf. Vasile cel Mare).
Întotdeauna este mai putină primejdie în a asculta decât a vorbi; este mai plăcut a învăta de la altii decât a învăta pe altii (Sf. Grigorie de Nazianz).
Vai de aceia care nu vorbesc despre Tine, Doamne! Vai de aceia care ar putea vorbi si rămân muti! (Fericitul Augustin).
O mare cursă este desfrânarea limbii, care are nevoie de frâu puternic (Sf. Ioan Hrisostom).
Curăteste-ti limba, ea grăieste adesea ceea ce ar fi fost tăinuit (Sf. Nil Sinaitul).
Necuviinta în vorbire este cursă a mortii (Sf. Barnaba).
E bună tăcerea în timpul ei; ea nu este nimic altceva decât mama gândurilor celor mai întelepte (Sf. Diadoh al Foticeei).
Ia seama, omule! Stăpâneste-ti limba si nu-ti înmulti cuvintele, ca să nu-ti înmultesti păcatele (Sf. Antonie cel Mare).
Nimic nu aduce mai multă tulburare ca vorba multă si nimic nu e mai rău ca vorba neînfrânată (Cuviosul Filotei Sinaitul).
Nimic nu pierde mai usor fapta bună ca gluma si vorba desartă (Cuviosul Ioan Carpatiul).
Dacă omul ar tine minte cuvintele Scripturii: „Din cuvintele tale vei fi scos fără vină si din cuvintele tale vei fi osândit”; atunci se va hotărî mai bine să tacă (Avva Pimen).
Unii oameni îsi aleg mâncarea cu multă luare-aminte si nu îngăduie să intre în gura lor anumite alimente, dar ei nu sunt atenti si nu îsi aleg cuvintele care ies din gura lor (Fericitul Augustin).
Esti fericit când predici virtutea prin fapte, dar dacă vorbesti cele ce sunt proprii virtutii si faci cele potrivnice ei, atunci îti atragi osândă (Sf. Efrem Sirul).
Nu fi nici greoi în cuvânt si nici usurel, ci să cauti totdeauna să fii serios si plăcut în acelasi timp. Cumpătarea în cuvinte este de mare pret (Sf. Ioan Hrisostom).
Când viata ta e fulger, cuvintele tale sunt tunet (Fericitul Augustin).
Precum mirul dă har celor ce se folosesc de el, asa si cuvântul bun (Sf. Ioan Hrisostom).
Trebuie adusă la tăcere usuratica întepătură cu cuvântul (Clement Alexandrinul).
Nu-ti deschide gura pentru râs si glume, acesta este semnul unui suflet risipit si negrijuliu, străin de frica lui Dumnezeu (Avva Isaia Pustnicul).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!