În istorioara localnicilor se spune că: „ Atunci când se întorceau vitejii cetății din războaie, după ceremonia care le era dedicată în forul din fața Sfintei Sofia şi dinaintea vechiului palat imperial, ( forul se afla unde este acum părculețul cu fântâna arteziană și rondul de flori – părculețul situat între Sfânta Sofia și moscheea Sultanahmet) treceau prin cetate sub aclamațiile bizantinilor şi dincolo de zidurile Constantinopolului jertfeau un vitel pe care-l împărțeau făcând milostenie sărmanilor cetății, ca mulțumire lui Dumnezeu pentru izbândă și pentru că au rămas în viață.
Pe la începutul domniei Împăratului Marcian (450-457), în vinerea din săptămâna luminată a anului 450, un viteaz creștin numit Machelie,( soldat de origine armeană ce sosise în Bizanț în cohorta militară din sudul Italiei şi care era supranumit pentru vitejie Leon, o leonos = leul), întorcându-se din luptă, a mers să aducă mulțumire lui Dumnezeu dincolo de zidurile vestice ale cetății bizantine, in marginea pădurii Trakiei, în zona porții Silivriei, de unde pornea odinioară Via Ignatia spre Roma.
Ostaşul Machelie a avut inimă bună. Localnicii spun că scopul sacrificării unui animal, de obicei un vițel – simbol al puterii, era sa dea hrană la săracii cetății, sărmani între care se aflau mulți răniți din războaiele bizantine. La sfârşitul binefacerii, lângă Machelie a rămas un sărman orb care ia cerut apă. În apropiere se afla canalul cu apă de mare, apă sărată, care se prelungea pe lângă zidurile cetății și ajungea până aproape de poarta Adrianopol, dar Machelie a înaintat în pădurea de odinioară, în care se aflau şi numeroşi măslini, cu scopul să găsească apă de izvor, apă bună de băut pentru sărmanul orb.
Căutând în desișul codrilor Trachiei, era deznădăjduit și voind să renunțe, a auzit vocea Maicii Domnului ce l-a îndrumat spre izvorul tămăduitor, unde orbul și-a adăpat setea, și spălându-se cu apa din izvor pe față a dobândit vedere de la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care atunci i-a și profețit ostaşului Machelie că va deveni împăratul Leon.
Leon a fost creștin credincios. Dumnezeu ca să așeze bună temelie creștină în Imperiul Roman a ales pentru secolul al V lea vlăstare vrednice precum Sfânta Împărăteasă Pulheria, Sfântul Împărat Marcian și Sfântul Împărat Leon cel Mare (457-474) pe care ostașii l-au ales și l-au impus împărat împlinindu-se proorocia Maicii Domnului, la momentul descoperirii izvorului tămăduitor.
Ca împărat, Leon a avut bun sfetnic pe patriarhul Constantinopolului Sfântul Ghenadios (+475) și defrișând zona unde odinioară descoperise izvorul Maicii Domnului, a construit o biserică pe care au organizat-o ca mânăstire. Tot din vremea lui Leon, s-a început Sfânta Liturghie zilnică și Sfântul Maslu zilnic, rânduială care s-a păstrat până la cucerirea Constantinopolului.
mai multe detalii aici: https://episcopia-italiei.ro/mps/2022/04/manastirea-izvorul-tamaduirii-din-constantinopol/
mai multe imagini aici: https://doxologia.ro/locuri-sfinte/locul-unde-s-descoperit-izvorul-tamaduirii-constantinopol-turcia-galerie-foto
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!