Cel ce nu poate să iubească e vădit că nu poate nici să creadă. Ascultă pe sfîntul Pavel spunînd acestea : «Şi acum rămîn acestea trei : credinţa, nădejdea, dragostea. Iar mai mare decît toate este dragostea» (1 Cor. XIII, 13). Dacă credinţa e legată de nădejde, iar nădejdea e urmată de dragoste, cel ce nu are dragoste nu a dobîndit nădejdea, iar cel lipsit de nădejde e vădit că e lipsit şi de credinţă. Căci dacă nu există cauzele iubirii, cum poate exista iubirea ? Precum fără temelie nu poate sta acoperişul casei, aşa fără credinţă şi nădejde neîndoielnică, nu se poate afla iubirea de Dumnezeu în sufletul omului. Şi cel ce nu are iubirea nu va avea nici un folos din celelalte virtuţi şi fără iubire nu se va folosi întru nimic, precum mărturiseşte însuşi sfîntul Pavel în cele scrise. Iar despre vederea lui Dumnezeu încă de aici, ascultă iarăşi pe sfîntul Pavel care zice : «Acum vedem ca în oglindă şi ca în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă» (1 Cor. XIII, 12).
*Selecție de idei principale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!