Cine vrea să vadă cum arată sufletul său, trebuie să-l privească prin lumina lui Hristos.
De pildă, închide-te într-o casă când afară este o zi plină de soare, fă
întuneric în cameră, trage draperiile, dar lasă numai o gaură mică prin care să
pătrundă o rază a soarelui. În cameră este curățenie lună, totul pare perfect
curat. Dar iată, când pătrunde o rază de lumină, ce să vezi? În lumina ei se
vede un nor întreg de praf care plutește în aer. Așa e, frate creștine, și cu
omul care nu se vede în lumina lui Hristos. Lui i se pare că este foarte curat
și că-și face datoria de creștin zicând:, , N-am furat, n-am tâlhărit, n-am
înșelat, n-am omorât pe nimeni...”
Dar vai, în lumina lui Hristos viața noastră se vede cu totul altfel, se vede
încărcată de păcate și dintr-o altă perspectivă. Așa și noi frați creștini,
începem să lucrăm la mântuirea sufletului nostru abia atunci când lumina lui
Hristos descoperă mulțimea păcatelor noastre. În duhul lumii acesteia niciodată
nu ne vom cerceta adâncul sufletului și întotdeauna grija vieții noastre
condusă de filosofia modernității se va întreba doar:, , Cum să mă distrez mai
bine? Cum să petrec? Cum să-mi satisfac toate dorințele?”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Dorim ca acest blog să fie un spaţiu al discuţiilor civilizate, al comentariilor de bun simţ. Nerespectarea acestei minime rugăminţi va duce la ştergerea comentariilor, fără avertisment şi fără explicaţii. Vă mulţumim anticipat!